2,623 matches
-
(n. 28 ianuarie 1887, Comloșu Mare, Timiș, Austro-Ungaria, d. 2 iulie 1963, București) a fost un etnolog, etnograf, antropolog și folclorist român. În 1923 a întemeiat Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cel dintâi muzeu etnografic din România. În 1929, a întemeiat Parcul Etnografic Național din Cluj, care îi poartă astăzi numele, cel dintâi muzeu etnografic în aer liber din România. A întemeiat Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române
Romulus Vuia () [Corola-website/Science/325614_a_326943]
-
(n. 28 ianuarie 1887, Comloșu Mare, Timiș, Austro-Ungaria, d. 2 iulie 1963, București) a fost un etnolog, etnograf, antropolog și folclorist român. În 1923 a întemeiat Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cel dintâi muzeu etnografic din România. În 1929, a întemeiat Parcul Etnografic Național din Cluj, care îi poartă astăzi numele, cel dintâi muzeu etnografic în aer liber din România. A întemeiat Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române. A realizat, între 1910 și 1960
Romulus Vuia () [Corola-website/Science/325614_a_326943]
-
28 ianuarie 1887, Comloșu Mare, Timiș, Austro-Ungaria, d. 2 iulie 1963, București) a fost un etnolog, etnograf, antropolog și folclorist român. În 1923 a întemeiat Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cel dintâi muzeu etnografic din România. În 1929, a întemeiat Parcul Etnografic Național din Cluj, care îi poartă astăzi numele, cel dintâi muzeu etnografic în aer liber din România. A întemeiat Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române. A realizat, între 1910 și 1960, o culegere de folclor însumând peste 1300 de
Romulus Vuia () [Corola-website/Science/325614_a_326943]
-
a fost un etnolog, etnograf, antropolog și folclorist român. În 1923 a întemeiat Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cel dintâi muzeu etnografic din România. În 1929, a întemeiat Parcul Etnografic Național din Cluj, care îi poartă astăzi numele, cel dintâi muzeu etnografic în aer liber din România. A întemeiat Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române. A realizat, între 1910 și 1960, o culegere de folclor însumând peste 1300 de piese.
Romulus Vuia () [Corola-website/Science/325614_a_326943]
-
și de creștere a coeziunii sociale locale. Concomitent s-a inițiat un veritabil program de revenire a tradiției portului popular local prin „Balul Gospodarilor” și susținerea meșterilor care lucrează obiecte de îmbrăcăminte populară, precum și alte produse de artizanat, îmbogățirea colecției etnografice aflată în incinta Școlii Generale din comună. Formațiile de amatori ale comunei au participat și la diferite manifestări la nivel județean precum și la programe artistice susținute în cadrul pensiunilor turistice. Pentru viitor ne propunem o mai mare diversificare a genurilor existente
Sucevița, Suceava () [Corola-website/Science/325052_a_326381]
-
a avut loc pe 20 februarie 2002. Incendiul a izbucnit în jurul orei 15:30, și s-a extins rapid din cauza vântului extrem de puternic și a secetei, afectând obiective etnografice de mare valoare din zona de nord a muzeului, la limita dintre sectoarele dedicate zonelor etnografice Moldova și Dobrogea. Peste 70 de pompieri militari din cadrul Brigăzii „Dealul Spirii” au intervenit, fiind alertați în jurul orei 15:40. Deși au acționat cu
Al doilea incendiu de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/324751_a_326080]
-
20 februarie 2002. Incendiul a izbucnit în jurul orei 15:30, și s-a extins rapid din cauza vântului extrem de puternic și a secetei, afectând obiective etnografice de mare valoare din zona de nord a muzeului, la limita dintre sectoarele dedicate zonelor etnografice Moldova și Dobrogea. Peste 70 de pompieri militari din cadrul Brigăzii „Dealul Spirii” au intervenit, fiind alertați în jurul orei 15:40. Deși au acționat cu 15 mașini de luptă, pompierii au reușit să stingă incendiul după mai bine de o oră
Al doilea incendiu de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/324751_a_326080]
-
cumul de funcții). A urmat mai multe studii de specializare și postuniversitare, iar din anul 2000 este doctor în istorie. Din 2002 este director cercetare-dezvoltare la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, precum și conferențiar universitar expert bunuri culturale etnografice/obiecte de cult și port popular.În perioada 2000-2002 a fost director al Direcției Muzee, Colecții, Arte Vizuale din Ministerul Culturii. Între 2004 și 2006 a fost secretar general al Asociației de Științe Etnologice din România. Din aprilie 2007 este
Paulina Popoiu () [Corola-website/Science/324765_a_326094]
-
diferite teme culturale și științifice în limba ucraineană, organizând expoziții de artă populară locală, sădind în sufletele copiilor și sătenilor conștiința național-patriotică, dragostea față de neam și limba ucraineană, dorința de păstrare a obiceiurilor populare specifice, prețuirea folclorului și a tezaurului etnografic local. În special după 1960, cei doi soți au cerut autorităților de stat dreptul de a preda în școli limba ucraineană că limba maternă, fiind hartuiți de Securitate și adesea amenințați cu înlăturarea din învățământ. În satele unde și-a
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
din învățământ. În satele unde și-a desfășurat activitatea profesională, a cules cântece populare, publicând două culegeri de folclor ucrainean din România: ""Oi kovala zozulecika"" (1974) și ""Spivanociki moiy liubi"" (1977). Cei doi soți au organizat la Nisipitu un muzeu etnografic al huțulilor. Într-un interviu din 1982, se destăinuia astfel: "„De origine, eu nu sunt huțanca. Când am împlinit patru ani, părinții mei, care erau învățători, au fost transferați într-un sat de munte, Berhomet / Siret. Și astfel, toata copilăria
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
de consolidare a clădirii, aici s-a inaugurat la 20 iulie 2006 Muzeul Viei și Vinului din Moldova, care ilustrează principalele etape din viața omului când se consumă vinul: la naștere, nuntă sau moarte, în celelalte săli fiind expuse piese etnografice legate de tehnica viticolă: butoaie, ulcioare, teascuri, zdrobitori, lin, fierbătoare, un răboj pe care țăranul însemna de fiecare dată când scoatea câte o găleată de vin din butoi etc. În săli sunt amenajate o butnărie de secol XVII (unde se
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]
-
asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen, care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil (și reușise) și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896. Arthur a colecționat obiecte etnografice, schelete de mamifere, moluște (inclusiv o moluscă numită mai târziu "Neptunea sachsenheimi"). După ce s-a întors din expediție, a scris publicația "Din Transilvania în Spitzbergen" (se află la Complexul Muzeal Național "Astra"). Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
moluscă numită mai târziu "Neptunea sachsenheimi"). După ce s-a întors din expediție, a scris publicația "Din Transilvania în Spitzbergen" (se află la Complexul Muzeal Național "Astra"). Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii. Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu, parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA”. Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Lazarovici, D. Țeicu, Valeriu Leu și mulți alții, cu valoroase studii privind istoria arealului bănățean, din cele mai vechi epoci și până în prezent. Este una din componentele principale ale instituției, fiind centrată pe trei directii de investigare: arheologică, istorică și etnografică. Cercetările arheologice au vizat în special siturile preistorice și monumentele medievale din Caraș-Severin. Cercetarea istorică s-a axat pe studiul elitelor, a istoriei bisericii și instituțiilor bănățene în Evul Mediu și epoca modernă. Etnologia/etnografia a avut drept țintă păstoritul
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
scene precum „Cina cea de taină”, „Sfântul Nicolae” sau cele 12 praznice ortodoxe. Picturile au fost executate de călugări-zugravi de la Schitul Durău. Muzeul adăpostit de biserica de lemn a fost înființat în anul 1950, inițial ca muzeu comunal, având specificele etnografic, de artă religioasă și istorie locală. O parte importantă a colecției muzeale este expusă în pronaosul bisericii, unde odinioară se țineau cursurile primei școli din Broșteni. Aici se găsesc obiecte funerare (prapuri) de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
și împrejurimile localității, consiliile parohiale sau mitropoliții bucovineni. În naosul bisericii se află stranele originale precum și un analog cu strana la care a cântat Ion Creangă. În afară de muzeul organizat în incinta bisericii de lemn, în orașul Broșteni mai există Muzeul Etnografic al Grupului Școlar „Nicolai Nanu”, situat în școala din satul Holda și colecția particulară „Gheorghe Gavrilescu”.
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
catolizate gata. Acele care rămâneau credincioase religiunii străbune, au trebuit să-și dea cuvântul că nu se vor căsători fără voia directoarei din mânăstire. În anul 1902 a pus bazele "Casei Naționale", un fond destinat înființării "primului Museu istoric și etnografic al Românilor de sub coroana Sfântului Ștefan." Ideea zămislită în inima câtorva români în frunte cu protectorul lor, generalul Alexandru Lupu, de a aduna pe toți coloniștii trup s-a făcut în anul 1903, când s-a înființat societatea „Clubul Român
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
sale consta, însă, în lipsa rigurozității, ceea ce-l făcea să acorde credibilitate unor fapte sau informații nedovedite. Chiar și cu acest defect, este pentru arealul balcanic una dintre cele mai importante surse ale perioadei istorice dintre anii 1731-1765. Informațiile sale geografice, etnografice și de antropologie socială acoperă teritoriul în care se găseau în timpul său Principatele Dunărene, precum și Constantinopolul, regiunea Mării Marmara și nordul Mării Egee. Deși a scris mult, Dapontes nu și-a văzut întreaga operă publicată, aceasta văzând parțial lumina tiparului numai
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
AD „Arhitext Desing” din București, „Anuarul Arvhivelor Mureșene” din Târgu Mureș. A publicat numeroase lucrări: Evoluția urbană a municipiului Târgu-Mureș de la începuturi până la 1848 (serial publicat între 1984-1994), Un monument transilvănean mai puțin cunoscut: Biserică Evanghelica din Reghin (1999), Muzeul Etnografic - un monument de seamă al arhitecturii artei baroce din municipiul Târgu-Mureș (2000), Biserica veche reformata din Suseni (2002), Valori urbane și artistice la Târgu-Mureș în secolul al XVIII-lea (2003), Două vechi monumente de artă românească de pe Valea Superioară a
Ioan Eugen Man () [Corola-website/Science/327716_a_329045]
-
protejată. În 1939 regizorul "Eftimie Vasilescu", ajuns la Colți, face un film documentar despre recoltarea și tehnologiile de prelucrare a chihlimbarului din acestă zonă. În 1979 "Muzeul Județean Buzău" începe achiziționarea din comuna Colți a unor obiecte de chihlimbar și etnografice - reunite sub numele de "Colecția muzeală Colți", astfel că la 14 iunie 1980 deschide o expoziție cu peste 270 de piese brute și prelucrate, dintre care cea mai mare are 3,45 kg.. La "Colți" au fost duse într-o
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
și în sudul Slovaciei, mai ales în Munții Bükk, în Depresiunea Nógrád, în văile și micile depresiuni ai Munții Mátra și în valea râului Ipoly. Această regiune este amintită în folcloristică și sub denumirea de ”Ținutul Paloților”, o denumire strict etnografică, regiunea nefiind un ținut istoric sine-stătător. Spre deosebire de secuii, iașii, cumanii sau sașii colonizați în regatul ungar, paloții nu aveau niciodată drepturi sau privilegii colective și nici sistem administrativ propriu, deci așa-zisul ținut al paloților nu se consideră o regiune
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
Spre deosebire de secuii, iașii, cumanii sau sașii colonizați în regatul ungar, paloții nu aveau niciodată drepturi sau privilegii colective și nici sistem administrativ propriu, deci așa-zisul ținut al paloților nu se consideră o regiune sau subregiune istorică, ci o regiune etnografică a cărei populație predominant maghiară se caracterizează pe baza folclorului, obiceiurilor, religiei și graiului specific. Termenul desemnează defapt teritoriile situate între râurile Vág și Hernád.
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
modern. Dar și în centrul istoric al localității moderne se păstrează numeroase clădiri din sec. al XIX-lea, care ilustrează stilul arhitectonic tradițional din regiune: clădirea Antologia (Δόμος Αντιλογίας - actualmente Centrul cultural al comunei), fosta școală primară (Διδακτήριο - actualmente Muzeul Etnografic), Biserica Sfânta Paraschiva, conacul Pamoutsoglou, mahalaua Șacal (cartierul turc Τσακάλ Μαχαλάς) ș.a. Manifestarea culturală cu cea mai mare popularitate este Carnavalul dinaintea Postului Paștilor, cu obiceiuri tradiționale, care culminează cu o paradă de care alegorice și măști folclorice. În ziua
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
argint și alte aliaje, sculpturi - reunite sub forma unor colecții de "Artă contemporană decorativă": "„Brăduț Covaliu”", "„Bucur și Margareta Chiriac”", "„Luiza Asavetei”", "„Margareta Sterian”"). În 1979 "Muzeul Județean Buzău" începe achiziționarea din comuna Colți a unor obiecte de chihlimbar și etnografice - reunite sub numele de "Colecția muzeală Colți" (actual "Colecția de chihlimbar Colți"), astfel că la 14 iunie 1980 deschide o expoziție cu peste 270 de piese brute și prelucrate, dintre care cea mai mare are 3,45 kg. La "Colți
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
canto popular), obținînd diploma de interpret muzică populară. În anul 1998 devine profesor la catedra de folclor a Clubului Elevilor din Negrești Oaș, unde înființează Ansamblul Folcloric „Sânzienele” din Negrești Oaș, un ansamblu de copii și tineri, reprezentant al zonei etnografice Țara Oașului, printre membrii ansamblului se numără: E.S. Ionuț Silaghi de Oaș, Cristian Enache, Ionuț Tripon, Eugen Tripon, etc. Tot din anul 1998, începe colaborarea cu Casa de Cultură a orașului Negrești Oaș în calitate de interpret vocal, iar din anul 2004
Maria Tripon () [Corola-website/Science/330698_a_332027]