11,327 matches
-
considerat că trebuie să protestez și să spun deschis că Basarabia nu a fost ni--ciodată a Rusiei, Basarabia este românească și este locuită de români.” Spirit neliniștit, veșnic măcinat de durerea ruperii Moldovei de peste Prut din teritoriul României, Alecu Reniță evocă momente din lupta de întregire a patriei cu o căldură și o blândețe pe care numai graiul moldovenesc le pot avea. Nu puține au fost ororile îndurate în timpul ocupației de sub ruși, caznele, lipsurile, batjocura și nenorocirea - multe dintre ele trecute
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
un pic hâtru), cu o autoironie fină, mânuitor desăvârșit al cuvintelor din graiul său neaoș, Vasile Șoimaru nu scapă nicicum neobservat - poate și datorită figurii sale, care aduce mult cu a unui răzeș sadea, așa cum ne place nouă să-i evocăm pe răzeșii din vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt, după ce citim despre faptele lor vitejești în cărțile de istoria neamului românesc... „Întâlnirea, fie și târzie, cu Vasile Șoimaru mi-a luminat orizontul către Basarabia crucificată. Am cunoscut un om
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
tăceri ce pot să spună tot”. Mai ales în cazul lui. Dar cum nu tot muritorul poate capta muzica sferelor pentru a i se tălmăci pe înțelesul lui rosturile firii și deci și ale omului, va trebui totuși să-l evocăm, acum și aici, în câteva lumești cuvinte, pe care însă le vom rosti în șoaptă, spre a nu-i tulbura odihna întru Domnul. Curând vom prăznui un an de când acest rugător de performanță și ziditor de suflete a plecat să
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
7 intervievați din 10 nu au dat un răspuns când au fost întrebați ce principii sau valori reprezintă, în viziunea lor, Casa Regală a României. Dintre cei care au oferit un răspuns la această întrebare, cei mai mulți au menționat drept principii evocate de Casa Regală corectitudinea, seriozitatea, încrederea, tradiția, onestitatea, cinstea și stabilitatea. Mai puțin de un sfert (23%) dintre cei care au auzit de Casa Regală a României cunosc activitatea acestei instituții. Procentul celor care declară că sunt la curent cu
România – sub semnul Coroanei Regale [Corola-blog/BlogPost/93442_a_94734]
-
o parte lucrurile, de altă parte numele lor”. De la „dulcele stil clasic”, la „antimetafizica” am refăcut aventura imaginarului stănescian, de o profundă și tulburătoare originalitate, spre permanenta noastră trăire și admirație. Din fragmentele de amintiri ale prietenilor scriitori, a fost evocat tot acum omul Nichita Stănescu (chiar dacă, așa cum proclama el însuși, „Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală”), într-o încercare de elevație spirituală prin forța cuvântului scris al unui poet care, printr-o „Epica magna”, a schimbat pentru totdeauna
„Sensul iubirii”, sensul creaţiei / ATELIERELE DE LECTURĂ ŞI DEZBATERE NICHITA STĂNESCU – 82 [Corola-blog/BlogPost/93545_a_94837]
-
bine sau mai rău, în câteva limbi de cultură: germană, franceza 10, engleză, italiană 11. Fără să insistăm asupra receptării operei ”poetului național” al românilor, în Europa și America, în deceniul al noulea al veacului XIX, în acest studiu vom evocă un alt aspect privind nașterea cultului eminescian, precizând câteva amănunte, provenind de data aceasta din spațiul cultural de limbă italiană. Iată ce scrie încă un alt ziar din Trieste 12, ”L’ Indipendente”13, din 6 octombrie 1891, nr. 5182, p.
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
Datoria noastră, și a tinerei generații, e să trăim și să-i pomenim, ca să nu dea Domnul să le repetăm soarta”, a conștientizat primarul satului Mahala, dna Elena Nandriș, cea care veghează cu sacralitate memoria consătenilor martirizați. Cu pioșenie a evocat gloria Eroilor, care au sfârșit viața în suferințe grele, pe crucea Golgotei Neamului Românesc, pe care ne-a fost sorocit, de un destin amar, s-o suportăm de-a lungul timpurilor, diplomatul român, consulul Edmond Neagoe, care a avut un
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
gospodarul de frunte al localității, Sain Mândrescu, cel care, împreună cu soția-i Mărioara, a pus cea mai darnică mână de ajutor la înveșnicirea martirilor, prin înălțarea respectivului semn comemorativ. Cu ochii scăldați în lacrimi și inima plângând de durere, a evocat drumul spinos al consătenilor săi - Constantin Isac, care a avut norocul să se salveze din masacrul din februarie 1941 de la Lunca, și al lui Florea Sainciuc, deportați apoi în Rusia, în ținutul Krasnodar: „Flămânzi, goi și desculți, au fost impuși
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
i-au încărcat, nelăsându-i pe cei trei copilași micuți nici măcar să-și termine prânzul, și duși au fost... în Siberia, încât nu a mai dat nimeni de urmele lor. Asemenea drame au fost multe. O altă tragedie a fost evocată de cercetătorul Petru Grior, directorul Centrului de cercetări istorice și culturale din Cernăuți, care a povestit despre suferințele altei familii, a Anei Hostiuc a lui Anton din s. Mahala, rămasă văduvă cu doi copii, iar în timpul evenimentelor sângeroase de la Lunca
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
sânge nevinovat. Ana, rămasă singură în suferință, este ridicată și dusă în Rusia, în Krasnoiarsk, unde a și decedat. Acestea sunt doar câteva din tragediile celor 602 de martiri din Panteonul satului Mahala, suferințele românilor din această localitate martirizată fiind evocate și de Octavian Bivolaru, președintele Societății „Golgota” din Ucraina și de scriitorul Dumitru Covalciuc, care e convins că „generoasa primăreasă Elena Nandriș, pe care o iubesc și o stimează consătenii, o să aibă încă un mandat, va mai pune o cruce
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
și veșnică și, la cei mai mulți dintre ei, am participat la Slujba lor de prohodire și înmormântare. Bunăoară, anul trecut - 2015, fiindcă a fost anul omagial - comemorativ închinat Marilor Părinți Duhovnicești, le-am organizat un frumos parastas, în cadrul căruia i-am evocat pe toți acești Oameni ai Duhului, și pe mulți alții, frumoși, atât la stat cât și la sfat, cei mai mulți dintrei ei, născuți, de acum, în lumea luminii neânserate a Raiului, celest și peren. 2. - Este cunoscut faptul că dumneavoastră aveți
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
temnițele comuniste de la noi. Astfel încât, pentru a nu greși ori a împieta memoria, cinsitrea, recunoștința sau prețuirea ori admirația fațe de oricare dintre ei, nu îl voi remarca, reține sau exemplifica ori aprecia numai pe unul ci îi voi aminti, evoca, enumera și pomeni pe toți, la unison!... 3. - Așa cum ne este cunoscut, Părintele Arsenie Boca se bucură de o foarte mare dragoste din partea românilor, iar perioada în care a fost călugăr la Sâmbăta de Sus este una cu adevărat impresionantă
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
Cleopa. V-aș ruga să aduceți în evidență importanța sfaturilor duhovnicești ale Părintelui Cleopa și cum ar trebui ele înțelese mai ales în aceasta epocă seculară în care libertatea este confundată cu anarhia. - Despre Părintele Arhim. Cleopa Ilie voi vorbi, evocându-l, în câteva umile, simple și sărace dar sincere cuvinte, fiindcă mari bucurii ne dăruiește Dumnezeu, cum este și aceea a întâlnirii unor oameni și monahi minunați, peste care Dumnezeu a revărsat multe din darurile Sale. Eu, personal, chiar dacă am
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
pe care actualul întâistătător al Bisericii noastre Ortodoxe Române Preafericitul Părinte Patriarh Daniel dorește să-l ducă până la capăt, până la bun sfârșit, având suficiente și eficiente argumente în impunerea și susținerea acestui măreț și nobil demers, câteva din aceste argumente, evocându-le și noi, în cele ce urmează, (și) cu ajutorul comunicatului Biroului de Presă al Patriarhiei Române și al Centrului de Presă „Basilica”, publicat in cotidianul creștin „Lumina” din 01.08.2011; (http://www.ziarullumina.ro/articole;1680;1;60598;0
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
Balcic” și „Peisaj de primăvară”, Mihai Bandac „Anotimpuri”, Eduard Stoenică „Peisaj” și „Îmbrățișarea Singurătății”, Adrian Tarța „Pădure în Vâlcea”, Irina Sava „Doar Lalele”, Nicolae Sava „Tăcerea umbrelor”. Istorie, natură, monumente de arhitectură și de cultură, repere industriale și turistice sunt evocate în pagini de suflet, scrise cu trăire patriotică autentică, cu dragoste de adevăr, muncă, frumusețe și noblețe umană. Deși numai o lectură integrală a textelor poate oferi o imagine completă a Râmnicului de ieri și de azi, vom încerca, totuși
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
cultură, caracter, conștiință, al fiecăruia dintre noi.Totuși, TOȚI românii au, cel puțin un strop de credință în Eminescu. Nu cred în existența vreunui român-ateu eminescian. În ce mă privește, acum, la sosirea solstițiului de iarnă al Luceafărului Eminescu, voi evoca unele momente care mi-au marcat existența și credința în El. Eram în clasa a șasea, la sfârșit de aprilie, când, într-o pauză dintre ore, un coleg ne-a spus că are o carte de poezii. Ne-a ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cultură, caracter, conștiință, al fiecăruia dintre noi.Totuși, TOȚI românii au, cel puțin un strop de credință în Eminescu. Nu cred în existența vreunui român-ateu eminescian.În ce mă privește, acum, la sosirea solstițiului de iarnă al Luceafărului Eminescu, voi evoca unele momente care mi-au marcat existența și credința în El.Eram în clasa a șasea, la sfârșit de aprilie, când, într-o pauză dintre ore, un coleg ne-a spus că are o carte de poezii. Ne-a ... XIX
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
În al doilea caz, Împotriva cui ar trebui să se Îndrepte mânia noastră? — Și dacă, În sfârșit, tertium datur, nici unul dintre cele două cazuri nu ar fi cel just, interveni Bruno, iar cel de al Treilea Cer ar fi fost evocat nu de meșter, ci de asasinul său, și s-ar referi, ca atare, la o cu totul altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sunt alții care parcurg calea ce duce spre dialogul cu cei morți În tăcere, și cu alte scopuri. Iar să dai peste ei ar putea Însemna o primejdie de moarte. Unii sunt de părere că e mai simplu să-i evoci pe răposați prin forța taumaturgică, smulgându-i din zonele unde se găsesc. — Acele zone sunt zonele lui Dumnezeu. Vorbești cumva de necromanție? De magia neagră? Augustino ridică din umeri, fără să răspundă. Crezi că sufletele morților ar putea fi forțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inciziei. Cel care scrijelise zidul trebuie să fi fost cam de aceeași Înălțime cu dânsul. Văzuse cândva unul dintre acele semne ale răului pe o carte de farmece sechestrată În casa unui om bănuit de vrăjitorie. Acesta fusese prins În timp ce evoca nălucile morților și fusese predat Inchiziției, odată cu toate hârtiile găsite. Se spunea că fusese transportat În butuci, Într-un car acoperit, direct la Roma. Nimeni nu mai aflase nimic despre el. Pe vremea aceea, poetul era gonfalonier al poporului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
darul de a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care ridicaseră monumente nemăsurate, Însângerându-l cu bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol, În așteptarea deșteptării. La acele cuvinte, un murmur străbătuse rândurile credincioșilor. Dante surprinse câteva comentarii șoptite despre oasele enorme găsite la o fermă din Mugello. Dar Bruno continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dumneata că astrele sunt forma vizibilă, epifania unor ființe de o putere inimaginabilă care ne-au precedat pe Pământ și care acum nu se mai află aici, dar sunt gata să se Întoarcă? Și că prin observarea astrelor pot fi evocate acele ființe? Asta crezi? — Am ascultat și eu cuvintele lui messer Bruno, răspunse tărăgănat astrologul. Nu sunt ideile științei noastre. Ele provin de departe, din pământurile de la Răsărit, unde teologul a predicat În tinerețe. Dar nu trebuie să le acorzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică, acea frenezie dezlânată aprinse În fantezia lui Dante imaginea unui stol de harpii care se năpusteau asupra fantoșei moarte. Oricare ar fi fost scopul acelei pantomime, se gândi el, atât Îngerii cât și demonii ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
De acum, mulțumită zăpăcelii lui Bargello, Își putuseră găsi refugiu oriunde. La Cerul al Treilea trebuia el să ajungă, Încă o dată. Întrucât acolo erau Înfipte rădăcinile crimei. Se gândi la lecțiile la care asistase la Paris: i se părea că evocă străvechea ceartă asupra Universaliilor, care Îl pasionase atât de mult În răstimpurile În care compunea rimele de iubire pentru Beatrice. Da, murmură el. Nu există entitățile colective. Universaliile, ca și cabalinitatea lui Platon, trăsătura comună tuturor cailor, gândită nemijlocit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ușor Înfrumusețat de o pânză de in care emana o mireasmă subtilă de curățenie, amestecată cu o aromă diferită, de carne femeiască. Pentru o clipă, imaginea trupului gol al Antiliei, Întins dinaintea lui, Îi umplu ochii În toată splendoarea sa, evocată de acel parfum. Așadar, acesta era ascunzătoarea ei, lângă bărbatul care Își făcuse bârlogul În turnul năruit. Amantul secret, bărbatul pe care Baldo Îl ura, și de care poate că se și temea. I se păru că aude iarăși cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]