2,681 matches
-
un pătrățel de hârtie de filtru de 3 cm care este încărcat cu substanța mirositoare la concentrație cunoscută; marcând astfel de probe cu concentrații diferite, de la cel mai slab la cel mai puternic, se pot stabili pragurile absolute și diferențiale. Examinatorul trebuie să aibă în vedere pe tot parcursul experimentului fenomenul adaptării și al oboselii olfactive; un miros slab aplicat continuu încetează a mai fi perceput în câteva minute, iar creșterea gradului de concentrație a unui miros poate da un miros
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
lor etc., la un nivel superior. În funcție de instrumentarul folosit pentru determinarea sensibilității auditive putem avea: * acumetria fonică fiind reprezentată de folosirea unei tehnici improvizate de măsurare a sensibilității auditive, procedeul uzitat în acest sens este examenul cu vocea șoptită, când examinatorul pronunță de la o anumită distanță de subiect cu o voce șoptită o serie de consoane, literes, cuvinte, iar subiectul este invitat apoi să le reproducă; * acumetria instrumentală realizându-se cu mijloace improvizate, examenul cu ceasornicul (subiectul trebuie să ridice mâna
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
90 mm la 5 mm (înălțime). Distanța de la care poate fi citit fiecare rând de către un ochi normal este specificată în tablou (de obicei la marginea fiecărui rând). Subiectul este pus să citească fiecare literă pe care i-o arată examinatorul cu degetul sau cu un baston. Acuitatea vizuală se exprimă printr-o fracție, în care numă rătorul este distanța dintre tablou și subiect, iar numitorul distanța de la care rând respectiv poate fi citit de către un ochi normal. Un ochi care
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
eroare, până la serii pe care nu le poate reproduce. Experimentatorul începe prezentarea cu o serie ușor de reținut, apoi trece la serii din ce în ce mai grele până ce apare eroarea de reproducere. Dacă se prezintă, să zicem cifre, pentru a fi memorate auditiv, examinatorul se adresează subiectului în felul următor: "Am să-ți spun mai multe cifre; când voi termina repetă cifrele în aceea și ordine". Dăm aici o listă de serii de cifre. Fiecare cifră din fiecare rând se pronunță separat, adică, "nouă
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
acest caz tehnica diferă într-o oarecare măsură. Astfel dacă dăm spre memorare cifre, le vom prezenta pe serii de cartonașe sau planșe mici, care conțin cifrele imprimate cu caractere mari. Pe fiecare cartonaș este imprimată o serie de cifre. Examinatorul arată subiecților întâii prima serie, să zicem cu trei cifre, timp de aproximativ 3 secunde (o secundă pentru fiecare cifră). Pentru seriile de 8 cifre timpul de expunere este de 8 secunde. După trecerea acestui timp cartonașul este pus la
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a studia percepția la copilul foarte mic, începând din a doua săptămână de viață. I se prezintă copilului un cub de 30 cm de la o distanță de 1 m; dacă copilul răspunde printr-o întărire a capului primește o întărire, examinatorul îi vorbește, se joacă cu el. Apoi i se prezintă copilului alți trei stimuli: un cub de 30 cm de la 3 m, un cub de 90 cm de la 1m, un cub de 90 cm de la 3m (care va produce o
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
compartimente; unul din compartimente, alb, la partea inferioară este prevăzut cu un grilaj care poate fi pus sub tensiune, celălalt compartiment este negru și nu are grilaj. Între cele două compartimente se află o ușă care poate fi deschisă de examinator sau chiar de șobolani dacă învârt o roată. În prima parte a experimentului șobolanul aflat în compartimentul alb primește un șoc electric și învață reacția de scăpare prin ieșirea pe ușă, care este deschisă de experimentator și intrarea în compartimentul
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
realizate în domeniu, câteva dintre ele vom prezenta în detaliu în cele ce urmează. În astfel de experimente subiectul execută în timpul unui prim exercițiu o sarcină susceptibilă de a fi învățată (executarea în gând a 10 adunări enunțate verbal de examinator etc.). După acest prim exercițiu subiectului i se cere să exprime un nivel de aspirație, adică rezultatul pe care speră să-l obțină în timpul celui de-al doilea exercițiu. Diferența constituie diferența de scop, care este pozitivă dacă previziunea depășește
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
el le evită, nu le spune (sau nu le scrie). Metoda asociației libere discrete se deosebește de cea precedentă prin faptul că subiectului i se cere să răspundă cu un singur cuvânt la fiecare cuvânt pe care i-l spune examinatorul. I se spune să nu repete cuvântul spus de experimentator și să nu răspundă printr-o frază. După aceasta se face un exercițiu preliminar cu câteva cuvinte care nu sunt cuprinse în listă, pentru a face înțeleasă metoda, apoi se
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
relativ scurt și constant, să fie scăzut din timpul total de reacție.Camera în care se face examinarea trebuie să fie ferită de zgomote sau elemente distractive, iar subiectul să fie așezat confortabil cu ochii legați sau cu spatele spre examinator. Cuvintele stimul nu vor fi prea numeroase, pentru a nu face să intervină oboseala, plictiseala, saturația. Totodată trebuie să fie cuvinte accesibile subiectului și lipsite de echivoc. Dacă lista este întocmită cu scopul de a se descoperi complexe, atunci în
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
trebui să consulte lucrări precedente care au trecut cu succes de examinarea academică sau care sunt cunoscute a fi exemplare. În vederea conceperii unei noi lucrări, studierea celor anterioare poate duce la descoperirea de informații pertinente cu privire la normele departamentului (și preferințele examinatorilor). Formate pentru rapoarte scrise Printre formatele scrise pentru studiile de caz, există cel puțin patru tipuri importante. Primul este studiul clasic al unui singur caz. Puteți Însoți textul cu tabele, grafice și fotografii. În funcție de profunzimea studiului, tipul clasic va apărea
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Palparea poate evidenția prezența edemelor, a gradului de golire și umplere a Cercetări histologice, histochimice și electronomicroscopice în venele varicoase varicelor tronculare, consistența tegumentelor suprajacente dilatațiilor venoase. Proba tusei poate decela refluxul venos. Pacientul în ortostatism este invitat să tușească, examinatorul palpând crosa venei safene interne unde se poate percepe freamătul produs de refluxul venos. Percuția și palparea concomitentă a trunchiului venos cu ambele mâini va pune în evidență transmiterea undei de percuție (semnul Swartz). Se pot palpa de asemenea orficiile
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
au și o serie de limite, mai semnificative fiind următoarele: se examinează mai puțini elevi pe unitatea de timp; se examinează o cantitate mică din materia pe care elevii trebuie să o asimileze; factorii perturbatori pot avea un impact semnificativ; examinatorul este mult mai exigent la începutul activității și mai indulgent spre sfârșitul ei; se creează dificultăți elevilor introvertiți și celor care au un echilibru emoțional precar. Probele scrise se pot concretiza în mai multe tipuri de lucrări, clasificate astfel: probe
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Benza Aurel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1136]
-
din materia care a fost parcursă; subiectele pot fi echilibrate în privința gradului de dificultate; ajută elevii timizi sau introvertiți să probeze cu mai mare ușurință calitatea cunoștințelor dobândite. Dintre limite mai semnificative sunt următoarele: elevii nu pot primi sprijin din partea examinatorului pentru a și elabora răspunsurile; în unele cazuri nu pot proba profunzimea cunoștințelor dobândite; examinările scrise sunt mai costisitoare pentru că de multe ori implică 2-3 examinatori. Probele practice sunt modalități prin intermediul cărora elevii trebuie să demonstreze că pot transpune în
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Benza Aurel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1136]
-
cunoștințelor dobândite. Dintre limite mai semnificative sunt următoarele: elevii nu pot primi sprijin din partea examinatorului pentru a și elabora răspunsurile; în unele cazuri nu pot proba profunzimea cunoștințelor dobândite; examinările scrise sunt mai costisitoare pentru că de multe ori implică 2-3 examinatori. Probele practice sunt modalități prin intermediul cărora elevii trebuie să demonstreze că pot transpune în practică anumite cunoștințe, că le pot obiectiva în diverse obiecte, instrumente, unelte etc. Aceste examinări sunt mai des întâlnite la educație fizică, la lucrările de laborator
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Benza Aurel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1136]
-
inventatorului. În câmpul conștiinței sale nu vor apărea niciodată decât combinații cu adevărat utile, și alte câteva pe care le va arunca, dar care participă cât de cât în caracterele combinațiilor utile. Totul se petrece ca și cum inventatorul ar fi un examinator de gradul doi, care nu trebuie decât să interogheze candidații declarați admiși după o primă probă eliminatorie. Dar ceea ce am afirmat până aici este ceea ce se poate observa sau deduce atunci când citim scrierile geometrilor, cu condiția să reflectăm cât de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
etapă și este un moment extrem de important în cunoașterea cazului respectiv. Acesta cuprinde următoarele etape: 1) Primul contact cu bolnavul și observarea acestuia se referă la „aspectul”, ca prezență, al individului, ca o primă impresie pe care acesta o face examinatorului. Sunt avute în vedere următoarele aspecte: a) tipul constituțional, biotipul (longilin-astenic, picnic, atletic sau displastic) din care se poate deduce „predispoziția” persoanei respective către o anumită stare morbidă corespunzătoare psiho-tipului acestuia (introvert-schizotim, extraver-ciclotim, mix-epileptoid); b) fizionomia se referă, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acțiuni bizare, periculoase, automate, stereotipe, negativism etc. Toate acestea pot avea o motivație psihopatologică, ele fiind reacții, conduite sau acțiuni dictate de stările delirante, halucinații, impulsiuni morbide etc. În majoritatea cazurilor, ele pot avea un caracter de periculozitate pe care examinatorul trebuie să-l surprindă, orientat fie împotriva persoanei bolnavului (autoagresivitate, acte suicidare), fie împotriva celorlalți (violență, omucideri, distrugeri de bunuri, clastromanie, piromanie etc.). III) Examenele clinice complementare ale bolnavului psihic se impun cu obligativitate. Nu trebuie să ne limităm exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
face, așa cum am arătat, prin intermediul examenului clinico-psihiatric și al celui psihologic. Examinarea bolnavului urmărește stabilirea, în final, a diagnosticului clinic, fapt care implică următoarele elemente: a) un factor moral legat de responsabilitatea profesională, de concepția morală și atitudinea moral-umanistă a examinatorului față de omul aflat în suferință; b) discreție, legată de aspectul deontologic al secretului medical; c) delicatețe și respect față de pudoarea, anxietatea, necunoscutul și neprevăzutul cu care este confruntat bolnavul supus examenului medical; d) tact și măiestrie în conducerea examinării medicale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele: - un tip emergent de psihoză cu QI în creștere; - un tip regresiv, deteriorat de psihoză cu QI în scădere; - un tip static la care QI se menține neschimbat; - un tip simbolic la care QI variază în timp și în funcție de examinator. b) Distorsiuni precoce ale personalității, descrise de R. Misés și M. Moniot care constau în reducerea și electivitatea schimbărilor, copiii fiind incapabili de a comunica cu ceilalți într-un fel adecvat. Debutul acestei forme este brusc sau progresiv și el
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În discuția care a avut loc la examenul oral, Russell a încercat să-i arate că se înșală atunci când crede că a formulat, prin nonsensuri, adevăruri intangibile. Wittgenstein a reacționat la aceasta bătându-i pe umăr consolator pe cei doi examinatori și spunându-le, cu referire la Tractatus: „Nu vă faceți griji, știu că nu-l veți înțelege niciodată.“ (Apud 190 GÂNDITORUL SINGURATIC R. Monk, Wittgenstein, Das Handwerk des Genies, Klett-Cotta Verlag, Stuttgart, 1992, p. 292.) 83 Pentru Tractatus, ca și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tegumentele lezate, medicul apreciază de câte ori se poate aplica palmă să pe suprafața arsă (S²). Dar pentru a evita o apreciere eronată a S² este necesar să se țină cont de eventualele diferențe care pot fi uneori semnificative între dimensiunile palmei examinatorului și cele ale palmei pacientului, cea care trebuie să constituie unitatea de măsură (egală cu 1% din suprafața tegumentara a corpului său). La adult, aprecierea S² se poate face ținând cont de reprezentările procentuale ale diverselor segmente, în raport cu restul corpului
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
ce calitate face Silverman această afirmație? Probabil mai degrabă în calitate de cititor al cărții lui Castaneda decît în calitate de critic al tezei acestuia de doctorat. Inducerea în eroare a publicului cititor poate fi tolerată și chiar încurajată, însă majoritatea academicienilor dezaprobă înșelarea examinatorilor. Tezele de doctorat, lucrările trimestriale și de alte genuri nu se bucură de același statut privilegiat pe care-l are literatura. După părerea lui Silverman, cărțile lui Castaneda ar trebui considerate texte autonome și studiate ca atare, indiferent dacă evenimentele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
desenarea unei persoane. Testul Inkblot Rorschach, cunoscut sub numele de Rorschach, a fost elaborat în 1921 de către psihiatrul elvețian Hermann Rorschach. Testul cuprinde 10 planșe, fiecare având pete de cerneală simetrice și bilaterale în negru, gri și alb, sau colorate. Examinatorul îi spune pacientului: "Aș vrea să te uiți la această planșă și să îmi spui cu ce seamănă, ce ar putea fi". Dacă pacientul întreabă cum să procedeze, examinatorul îi spune că depinde de el, să facă cum dorește. După ce
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cerneală simetrice și bilaterale în negru, gri și alb, sau colorate. Examinatorul îi spune pacientului: "Aș vrea să te uiți la această planșă și să îmi spui cu ce seamănă, ce ar putea fi". Dacă pacientul întreabă cum să procedeze, examinatorul îi spune că depinde de el, să facă cum dorește. După ce răspunsul este dat, planșa este luată din fața lui și examinatorul îl întreabă: Ce te-a determinat să dai acest răspuns?", urmat de: "A mai fost ceva ce te-a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]