4,829 matches
-
occidentalilor. Răspunsurile corecte dezvăluite de „filosoful” Panaiot cuprind de fapt o prezentare simplificată și denaturată a sistemului cosmologic așa cum este prezentat de Gregorios Palamas în 150 de capete despre cunoștința naturală, despre cunoașterea lui Dumnezeu, despre viața morală și despre făpturi. La acestea se adaugă imagini, din păcate vulgarizate, descinzând din sistemul complex al alegoreselor spirituale postphiloniene specifice școlii din Alexandria. Pe teritoriul românesc scrierea a circulat în manuscrise slavone din secolul al XVI-lea, adunate în culegerile de cronici slavo-române
INTREBARILE LUI PANAIOT FILOSOFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287569_a_288898]
-
ca și în alte schițe și nuvele de prin reviste. Îl preocupă îndeosebi ambiguitățile, fluiditatea sufletului feminin, pe care obsesia erotică îl acaparează lesne. Împotmolirea în minciună și în păcat, provocată aparent de un impuls irațional, are la aceste imprevizibile făpturi resorturi ascunse. Un subconștient cutreierat de refulări - ce se cer descătușate - ar împinge femeia în meandrele unor aventuri în care nu-i ușor de detectat cât e pornire vicioasă și cât efectul unor frustrări. Abandonându-se, cu sau fără remușcare
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
doi arbori uriași, cu crengile lacom întinse către cer”. Altă dată proiectează în viitor un mit în care „vrăjitoarele se vor transforma în râsuri tinere”. Posibilitatea regenerării umanității o asigură, în viziunea lui, natura. Demonii veacului vor fi răpuși de „făpturi noi”, născute „din iarba aceasta nefiresc de verde, / De sănătoasă, plină de must” și unde „Maci uriași, cu frunțile de adieri fierbinți coapte, / Vor lumina efigii florale din cea mai îndepărtată noapte”. Asemenea altor poeți ai momentului imediat postbelic, L.
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
iasă din raționalitate (pentru că are un discurs neologistic, de o limpezime extraordinară; comentariile lui de desfacere a tehnicii delirului sunt foarte bune, dar textele lui poetice nu sunt prea grozave), deci pentru a se forța să iasă din propria lui făptură, Își propune să scrie Într-o simili-transă sau, mai exact, Într-o transă forțată, În care să nu dea voie părții raționale și coerente din el să intervină. Așa cum am și cazuri de poeți autentici, care participă la acest atelier
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe zidurile Închisorilor, de exemplu, În memoria celor care au trecut prin universul concentraționar și reprodusă ulterior. Ruxandra Cesereanu: Nu exclud deloc supraviețuirea prin viața mistică sau religioasă (cred că românii și intelectualii care au supraviețuit astfel au fost niște făpturi binecuvântate și norocoase interior). Rezistența reflexivă mi se pare Însă un termen mai adecvat pentru intelectualul român sub comunism. Mă interesează accepția termenului lui I.D. Sârbu În nuanța În care mă raportez la intelectual și la meditația lui Împotriva comunismului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
stare de latență: „Cred că atunci când dorm mă schimb total./ Îmi cade pielea obosită de lumină,/ Și de aceea brusc trezit sunt ireal/ Și fac mișcări stereotipe de mașină” (Dorm). Multe caracteristici prezente în poezie vor fi preluate în romanul Făptura (1975), unde universul ficțional nu este, așa cum pare la prima vedere, o proiecție a celui real (retrospectiva naratorului asupra propriei copilării marcate de tragedia războiului), ci o lume paralelă, un tărâm peste care domnește Regele Fluturilor. Roșcatul - naratorul care vine
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
și a distruge o infinitate de lumi numai prin puterea gândului și a observației. În următorul roman al lui D., Vizionarea (1980), personajul Marcu îndeplinește aceeași funcție de „manipulator” al lumilor posibile, imagine în oglindă a naratorului (care, ca și în Făptura, este o prezență vag conturată) și, în același timp, imagine în oglindă a fiecărui personaj în parte. Multitudinea de personaje apare ca un efect al jocului perspectivelor - amestecul dintre teatru și viață, atât „lumea ca teatru”, dar și „teatrul ca
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
și „teatrul ca lume”, dând naștere la două realități distincte (personajele romanului devin și personaje ale piesei expresioniste din roman, schimbându-și numele, înfățișarea, comportamentul și ajungând astfel să se multiplice în funcție de spațiul pe care îl ocupă). Ca și în Făptura, unde firele de praf reprezentau universuri paralele care se interferează, și aici apare un laitmotiv, ploaia, care revine obsesiv pe întreg parcursul romanului. Amănuntele biografice ale personajelor romanești sau descrierea tehnică a personajelor din piesa pe care aceștia o repetă
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
se întretaie sau se despart în funcție de parcursul mental al fiecăruia dintre eroi, devenind un labirint de lumi infinite în care există în același timp un unic personaj, Marc, și o infinitate de variante ale sale. SCRIERI: Ochii necesari, București, 1968; Făptura, București, 1975; Vizionarea, București, 1980. Traduceri: Bálint Tibor, Trandafirii Sodomei, București, 1969, Maimuța plângăreață, București, 1972; Kemény Janos, Vrăjitoarea apelor, București, 1970; Ady Endre, Poeme, București, 1972; Méliusz József, Cele mai frumoase poezii, București, 1975, Destin și simbol, București, 1978
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
acestea nefericită, candidată la ratare” (Eugen Simion). Se adaugă la toate acestea o fină ironie, subiacentă în toate narațiunile. Tipuri concludente: adolescenta - ce evadează în ficțiunea cu aspecte realiste - se vede pe sine, în antiteză cu Doamna Bovary, ca o făptură urâtă, nevoită să-și îngrijească bunica paralizată, dar salvată de un misterios bărbat, care, printr-un gest de duioșie, a învățat-o să se cunoască și să se prețuiască (Madrigal, în volumul Migrații, 1971); Marta - soția inteligentă a unui Alexandru
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
în reluarea câtorva motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
adaptare a motivului abissus abissum invocat: „Abis ești, Doamne. Însă nu mi-e teamă:/ abisul sufletului meu Te cheamă.// Chemare fără glas și fără țintă,/ minciuna mea azi nu mai vrea să mintă.// De-aceea-ntreb: De ce să se agațe/ plăpânda mea făptură fără brațe?” Dacă în raporturile poetului cu realitatea, dominantă este tema iluziei, în raporturile poetului cu cuvântul tema dominantă este a luptei învingătoare pentru supunerea Logosului. Preocupare constantă, situarea poetului față de cuvânt și față de poem găsește la sfârșitul vieții lui
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
credincios al lui T este Ben Cornell (cel cu coarne), lingvist. Alegoria filosofică este însă, cu consecințe asupra efectului artistic, coborâtă în istorie: T devine dictator politic, în locul fostului Number One (transformat, prin schimbarea numelui în italienescul Nomberòne, într-o făptură găunoasă și grotescă), Cornell este îngropat, dar nu definitiv, pentru că T a avut grijă să-l cloneze. Traducător al lui Faust, D. nu putea rămâne străin de daimonismul creatorului, de imperativul vocii interioare, divizată în simplu demonism și în activitate
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
, carte populară. Inițial acesta a fost numele presupusului autor care ar fi alcătuit prin secolul II d.Hr., în Alexandria (Egipt), o carte de simbolică decodificând „natura” (grecescul physis) făpturilor (animale, plante, pietre, cele patru „elemente” fundamentale). Cu trecerea timpului, Fiziologul a devenit titlul cărții înseși, în care dintre făpturi erau reținute deseori doar animale, de unde și titlul de Bestiar, dat în Evul Mediu. Cercetătorii raționaliști moderni au privit această
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
care ar fi alcătuit prin secolul II d.Hr., în Alexandria (Egipt), o carte de simbolică decodificând „natura” (grecescul physis) făpturilor (animale, plante, pietre, cele patru „elemente” fundamentale). Cu trecerea timpului, Fiziologul a devenit titlul cărții înseși, în care dintre făpturi erau reținute deseori doar animale, de unde și titlul de Bestiar, dat în Evul Mediu. Cercetătorii raționaliști moderni au privit această scriere (răspândită în numeroase variante în toate limbile europene) mai mult decât critic. În 1930, Max Wellmann (subliniind totuși maniera
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
Ideea însăși a căutării semnificatului în „cartea naturii” nu trebuie înțeleasă ca o inventare a valorii simbolice, ci ca o încercare de a o identifica exact acolo unde fusese imprimată de la geneză. Descifrarea valorii de signum al lumii și al făpturilor create a fost însă ținta multor scrieri medievale. Ceea ce șochează în Fiziolog nu este această preocupare, ci imageria bestială, un fel de horror al realității spirituale. Acestei adevărate estetici a urâtului îi poate fi clarificată intenționalitatea numai prin referirea la
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
uneori cu câteva deosebiri notabile) în cel puțin alte șapte manuscrise. Este de menționat că titlul Fiziolog nu apare în manuscrisele românești, care folosesc în loc sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea omenească, smerită, cunoscându-și limitele, decodifică simbolurile încifrate în făpturi de creatorul însuși; autorul cărții nu are trufia de a crede că el ar fi „creat” simbolurile). Ediții: Physiologus (publ. M. Gaster), „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 276-290; Oarecare cunoștințe de la filosofii vechi pentru firea și obiceiurile năravurilor oarecărora jivini
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
LEGENDĂ, specie a epicii populare, în proză, de mică întindere, care explică, utilizând de obicei miraculosul, cauzele unor fenomene ale naturii înconjurătoare sau evocă, din aceeași perspectivă, făpturi supranaturale, evenimente și personaje biblice și istorice. Termenul folosit astăzi în limbajul cult, provenit din latinescul legenda „narațiune”, a avut inițial o accepție restrânsă, referindu-se doar la prezentarea sfinților. Cu timpul și-a lărgit sensul, incluzând în sfera lui
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
cărți sunt prevăzute cu glosare. Câteva scrieri pe teme sociale și mai multe volume de basme și povestiri pentru copii, destul de apreciate - Povești (1923), Alte povești (1929), Comoara lui Prâslea (1936), Din țara lui Alb-Împărat. Basme pentru toate vârstele (1936), Făpturi și năstimiri. Mituri și legende (1936), Zmei și zâne (1937), Bucoavne și izvoade (1939), Basme (1961), Legende și basme (1965), Basme noi (1967) ș.a. - se adaugă la tabloul unor narațiuni fără mare relief. SCRIERI: În sărbători, București, 1910; Icoane din
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
Sfârșituri, București, 1922; Mucenicii neamului, București, 1922; Povești, București, 1923; Săracu’ Gealapu, București, 1928; Alte povești, București, 1929; Povești pentru tineri și bătrâni, București, 1934; Comoara lui Prâslea, București, 1936; Din țara lui Alb-Împărat. Basme pentru toate vârstele, București, 1936; Făpturi și năstimiri. Mituri și legende, București, [1936]; Zmei și zâne, București, 1937; Atotputernicul pe lume, București, 1938; Bucoavne și izvoade, București, 1939; Răncurele, București, 1939; Licăriri în beznă, București, 1940; Pădurarul Stoichiță, București, 1957; Basme, București, 1961; Vremuri apuse, pref.
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
casă ciudată, o clădire asimetrică, întunecoasă, pe ale cărei scări și culoare ar fi posibilă apariția în orice clipă a unor stafii. Și, de altminteri, chiar se ivesc ființe ce par să fie arătări din altă lume. Nu duhuri, ci făpturi teratologice. Pe o treaptă a scării de la intrare șade un zdrahon fioros, de fapt un oligofren care, asumându-și funcția de cerber, îi spune fetei să îl sărute, ca preț al permisiei de a intra. La etaj o ia în
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
obiectivă, kantian vorbind - amintește-ți, rogu-te, de flanela aceea, îmbrăcată în cutare împrejurare... La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la ce spune fiecare cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă. Flanela-înveliș rezistă la toate încercările: flanela pe care am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu. E un
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
sistem care n-a făcut decât să articuleze și să invadeze existența cu o utopie ce li s-a năzărit unora că bântuia pretutindeni. Apoi, prin contagiune, li s-a părut tot mai multora. Până când fantomele s-au mutat în făpturile vii. Ideologii par ei înșiși manipulați de spectrul greței comunizante, ca variantă a unui existențialism ateu, după cum a dovedit-o curând evoluția unui Sartre spre un stalinism cu reminiscențe marxiste strategic obnubilate. Evenimentele își au termenele lor și vor cu
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
sărute. Iar de cumva se-arată-n cale hăul fără punte - Că nu apare gura, sărutul să-mplinească -, Ea, gura s-o sădeasca. Iar de-ai sădit, femeie, cel braț, doi ochi și-o gură, Țărâna vieții musai se va-mplini-n făptură Cu bărbătescul chip și pravila de mire - Deci ți-ai sădit... iubire! Foto: Singurătate, de Mădălina Vișan Referință Bibliografică: IUBIREA SE... CULTIVĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII, 22 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
IUBIREA SE... CULTIVĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381308_a_382637]
-
elemente ce vor fi dezvoltate în marea dramaturgie pe care o va crea mai târziu. Unele fără o legătură evidentă între ele. De pildă, realitatea unei lumi copleșite de proliferarea, necontenita aglomerare a obiectelor ce invadează spațiul, paralizând și anihilând făptura umană (ca în Les Chaises și în Amédée), e anticipată de cea din Elegii pentru ființe mici. Jucăriile din „țara de carton și vată”, venind - așa cum le identifică Ion Vartic - din „zona teatrului de marionete”, anunță dezolantul destin al personajelor
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]