2,843 matches
-
Silvan. Versurile din Sunete și resunete (1862), ca și cele din volumul editat postum, Frunze de laur (1904), aparțin unui poet ocazional, didactic, care crede în menirea lui de a face și astfel accesibile idei etice, aspirații naționale. De aceea, fabula, alegoria, poezia care resuscită istoria românească sunt tot atâtea chemări energice întru înlăturarea întunecimii și a despotismului. În fond, el prelungește un gen inaugurat de D. Bolintineanu, V. Alecsandri, A. Mureșanu și, chiar dacă fantezia îi era destul de sărăcăcioasă, versurile, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
Petra-Petrescu, Ilie Danciu, Sever Al. Slătineanu, Vasile Netea. Poezia, de inspirație idilică, folclorică, religioasă și istorică, este selectată din scrierile lui B. P. Hasdeu, N. Iorga ș.a. I. Constantinescu-Delabaia (uneori semnând cu pseudonimul I. C. Vălenaru) intră în sumar cu numeroase fabule și pilde în versuri, la rubrica „Pilduiri”. Se publică proză de Mihail Sadoveanu, Petre Dulfu, I. Constantinescu-Delabaia. C.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
cu „cântările poporului”, cu doinele și baladele, al căror spirit îl asimilează cu o destul de exactă intuiție (Doine oltenești, 1896). O poftă de viață îl însuflețește aici, nestăvilit, pe trubadurul singurătății, risipindu-i melancolia. A mai scris (sau a tradus) fabule, iar în 1910 și-a tipărit o plachetă de Epigrame. Proza - nuvele, schițe, povestiri, e lipsită de relief (Proză, 1907). Ca autor dramatic, e mai interesant prin proiecte, pe care însă nu le-a prea dus la bun sfârșit. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui erotică nu e mai izbutită decât poezia satirică ori cea de meditație. Nici versurile din 101 fabule (1869) nu ies prin nimic în evidență. Ceva mai inspirată se arată a fi poezia epică, de asemenea imnurile religioase. Compuneri ca Limba românească, Plugușorul sau romanța Hora nouă, pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, au circulat multă vreme, dar calitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
S. nu e mult mai prejos decât memorialistul Ion Ghica. SCRIERI: Ceasurile de mulțemire a lui ..., Iași, 1844; Din poeziile lui..., București, 1857; Suvenire de călătoria în Basarabia meridională, București, 1857; La norocu, București, 1859; Influinția morale, București, 1869; 101 fabule, București, 1869; ed. 2, București, 1886; „Reporta din vis”, București, 1870; Himnuri pentru Crucea Roșie, București, 1877; La Plevna!, București, 1878; Dramatice, București, 1879; Notițe despre Bucovina, București, 1882; Sărutarea, București, 1888; Suvenire contimpurane, București, 1888; ed. îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
autoarea-naratoare-personaj se transformă, din femeie, Încet-Încet, În scroafă (truie). Acest artificiu literar, Întrebuințat pe larg de Kafka, Boris Vian sau Eugen Ionescu (procedeu cu rădăcini și efecte suprarealiste), se numește materializare simbolică (și, În cele din urmă, are ca strămoș fabula). Protocolul nominal specific autobiografiei este respectat. La un moment dat, ca la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia din debutul textului este o scroafă (personificată, desigur). Pe de altă parte, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un poet autentic, un poet tragic, un poet al iubirii, un poet al mesajului civic. El susține un întreg univers cu exemple concentrate în simboluri și alegorii care pledează pentru noblețea omului și a împărțirii lumii justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul zădărniciei. Hannibal avea o așa superba trufie, încât Alpii stăteau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
versurile sunt facile (1949-1952): "Pace înseamnă: să nu-mi fie teamă,/ Să nu mă pândească/ vreo mână hoțească,/ drapelele comunii la cârmele lumii" sau: "să fii tânăr înseamnă să crești/ Ne-ncetat spre mai mult și mai bine..." Autoare și de fabule, Nina Cassian pecetluiește în "Critica de jos" practici abominabile din lumea literară a perioadei staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
primăverii viitoare,/ văzduh să nu mai împartă/ Pentru coroana ta moartă/ vânturile albastre să le retragă/ Din căpățâna asta bolnavă,/ Să le înăbușe, cuvânt de cuvânt,/ Stelele depuse la temelia ta pământ". Existența este comentată și într-un fel de fabulă, "Păianjenii", în care "mor de boală ori de moarte bună/ și de căldură uneori, și de frig,/ și câteodată, în pliscul uscat al păsărilor cântătoare". Ideea se complică în poemul "Peștii", în care cei răi și puternici îi supun pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Oda * Pastelul * Idila * Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în proză: legenda, basmul, snoav 2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză: anecdota, schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc. III. Genul dramatic 1. Oral (popular): vicleimul, irozii, jocurile cu măști și păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cu măști și păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional, politic, judiciar). Se pot aminti predica, toastul, alocuțiunea etc 2. Istoric : amintirea, memorial, biografia, autobiografia, cronica 3. Didactic : fabula, proverbul, snoava, ghicitoarea 4. Epistolar: telegrama, cartea poștală, ilustrată, scrisoarea; Opera literarA Este o creație în versuri sau în proză care prezintă într-o formă aleasă, prin intermediul imaginii artistice și a ficțiunii (a imaginației) fapte, întâmplări, aspecte din natură, personaje
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
într-un loc si un timp determinate. Toate aceste întâmplări dintro naratiune, legate de personaje, formează acțiunea. La actiune, participă personajele literare, care pot fi oameni, dar si plante, animale, sau lucruri animate de autor (ca în basme, legende sau fabule). De regula, însă, narațiunile prezintă întâmplari din viața oamenilor, acele întâmplări prin care scriitorul definește firea, caracterul, felul de a fi al personajului literar sau, atunci când apar personaje colective, modul de viată al societății omenești, într-o anume epoca. Printre
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
caracterul, felul de a fi al personajului literar sau, atunci când apar personaje colective, modul de viată al societății omenești, într-o anume epoca. Printre speciile genului epic care au ca mod de expunere naratiunea, se numara: * basmul, * legenda, * povestea, * balada, * fabula, * schita, * nuvela, * romanul, * poemul eroic. Romanul Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă ce se poate desfășura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată si al căror
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de noapte” - mi-a precizat un naturalist - e stîrcul de noapte 4). Cel mai recent dicționar îl definește astfel: „Pasăre cu capul și ceafa negre, spinare cenușie și pîntece alb-cenușiu”5). La începuturile literaturii romîne moderne, corbii devin personaje de fabulă, avînd ca defecte îngîmfarea (la Asachi), prostia și lăcomia (la Grigore Alexandrescu). Cel dintîi care pomenește de ei cu oroare, asociindu-i cu frigul și cu întunericul, e Alecsandri 6). La tînărul Eminescu, corbii sînt niște simple pete de culoare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
evocă un tablou cu „fete bătrîne”, pe care le privește cu compătimire și cordialitate. Indulgența lui nu poate fi apreciată îndeajuns decît comparînd poemul său cu alte scrieri din epocă. „Pietre în casă”, „fecioarele îmbătrînite”, „fetele nemăritate” erau subiect de fabulă și de anecdotă veselă; - obiect de glumă și de ironie. în timp ce în succintul tablou psihologic și somatic pe care li-l face Bacovia ele au o anume grandoare și solemnitate, la ceilalți apar ca ridicole, antipatice, penibile. „Fetele bătrîne (fecioarele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
odinioară, dar între timp șters din memorie. Ce basm?, te întrebi imediat. Luînd de bună informația poetului, am încercat să-l reperez în diverse lucrări. N am reușit. Dacă într-adevăr a existat, „basmul” va fi fost, presupun, o mică fabulă improvizată de cineva din familie, un avertisment despre consecințele patimii băuturii: strigoii sînt - rezultă din ea - inși care, în timpul vieții, pentru a și-o satisface, și-au amanetat bunurile la crîșmă, un loc malefic, iar acum, din remușcare, vor să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e vremea mea. Eu mă lupt ca orașului să i se spună «urbea lui Sechelariu». Țara are nevoie de scriitori? Ferească Dumnezeu!” („Imparțial de Bacău”, 1, nr. 27, 2-8 septembrie 1999, p. 3) O comparație Sechelariu-Bacovia este posibilă doar în fabule. Altminteri, nu. Cei doi aparțin unor tipologii incompatibile. Ce poate fi comun între un „senzitiv” și un cinic, care, în aproape toate situațiile, debordează de vulgaritate? Invitat (în 29 ianuarie 2002) de foiletonistul Dan Diaconescu la OTV (o televiziune-exutoire), Sechelariu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nemulțumirea că aceia ce mă înțeapă pentru întîrziere nu văd zecile de pagini publicate ici și colo, uneori cu mențiunea expresă „Fragment din...” Ca să mă mai îndulcesc după „apropourile” lor, mă mustru, într-un mod special, cu aceste versuri din fabula lui Caragiale: „Tu, Șmul, ești leneș, zice Ștrul,/Tu nu vrei să lucrezi destul...” E util uneori să notezi data și locul unde ai vorbit despre cutare sau cutare autor. Devii mai sigur pe proprietatea propriilor idei. înainte de a le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să mă înștiințați ce rezultat veți lua cu betul meu Mihai. Cu deosebită salutare, Henrieta Eminovici"264 Atît de crudă e realitatea arătată în această scrisoare, încît pare de necrezut! La împărțirea moștenirii, Matei și-a luat partea leului din fabulă. Cum putea el pretinde că i-a sprijinit pe acești doi frați, cînd ei nici adresa nu i-o cunoșteau? Cu ce drept a luat biblioteca lui Niculai, cînd acesta încă trăia, iar biblioteca acestuia nu era moștenire? Henrieta, rămasă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
întâlnirilor frecvente cu poezia orientală pare prin urmare a fi marcat, decisiv, opțiunea lui Marius Chelaru pentru o lirică a esențelor. Este motivul pentru care și poemele de o mai largă respirație iau de cele mai multe ori forma decisă a unei fabule identitare. O serie de texte din volumele Alt fel de sinucidere (Editura Junimea, Iași, 1998), Chiriașul timpului (Editura Timpul, Iași, 1999), La descălecatul prezentului (Editura Sakura, Iași, 2000) sau despre iluzie și discrepanță. about illusion and discrepancy. sobre ilusión y
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care știe să își pună în valoare calitățile auctoriale: dozarea eficientă a efectelor; proporția bine gândită între dialogul contras, abil, în soliloc, epica nervoasă și portretistica reușită, exemplar, din câteva linii. Dar în special impresia de concretețe neliniștitoare a fabulei cu rafinate interstiții metafizice, având la bază principiul dublării neîncetate a actantului ambiguu, călugărul Kiril, cel care, ascuns în interiorul unei fântâni, "scrie la o neagră psaltire". Deasupra și dedesubtul lui, o serie de dubluri din ce în ce mai alterate îi transcriu, distrofic, textul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gânduri, iubiri, neliniști și sentimente aidoma celor pe care le-am trăit și noi..." Complicatelor ritualuri de purificare biologică și spirituală le iau locul, în Imagini de pe strada Kanta (Tracus Arte, București, 2011), câteva Reverii din întuneric abia schițate, mici fabule identitare, crochiuri sumbre ale orașului surprins într-o mișcare browniană. Poemele chiar și cele mai scurte și mai nervoase revin totuși cu relativă frecvență la schema alegorică a revelației identitare întunecate și aici, fluxul subteran în funcție de care se proiectează și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rând, femeia și bărbatul, pentru că de regulă amândoi trăiesc revelația supremă cu aceeași febrilitate. Combustia erotică are, nu de puține ori, intensitatea poveștilor de dragoste ce au fost stilizate, de-a lungul secolelor, în scheme arhetipale. Perechea poate reitera, astfel, fabula orfică ("sufletele noastre/ se iubeau/ trupurile le urmau ca niște umbre" Lumină) sau, la fel de ușor, istoria adamică ("da mă gândesc fericit/ că ți-ai putea pune în părul// negru un șarpe acesta/ să cânte la urechea ta/ mătăsoasă un marș
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mereu se întorc / Vipere blânde le sărutau picioarele.// În urma lor vorbe, vorbe,/ Chipuri, mâini tremurate,/ Strigăte de oameni, dureri înăbușite și rugăciuni/ Iar eu cu sunetul unui clopot în brațe/ Încercând să-l întorc pe toate fețele". Pe lângă astfel de fabule ale inițierii colective, debutantului Nicolae Panaite îi place să cultive confesiunile camuflate, în care eul poetic, deocamdată împătimit de retorica teatrală, gesticulează larg și se deghizează neobosit: în bătrânul Olah, locuitorul De partea cealaltă, sau în "clownul (...) aproape fierbinte și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
așteaptă tristul Zeu,/ să descifrăm în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]