4,085 matches
-
naționalismul, statul-națiune, identitatea națională și memoria colectivă sunt cusute între ele în aceeași unică țesătură cultural-politică. În plan mai concret, teza specifică pe care dorim să o explorăm în cuprinsul acestei lucrări afirmă rolul crucial jucat de memoria istorică în facerea națiunii române, iar mai apoi în construcția statalității naționale românești. Cele două teze pe care le avansăm, deși tributare "naționalismului metodologic" întrucât vizează realități social politice strict circumscrise spațiului românesc, au repercusiuni ce răzbat dincolo de granițele specifice ale cazului românesc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
colectiv a identificării naționale. Crearea "sinelui național", înțeles ca acea parte a concepției de sine a individului derivată din apartenența la națiunea română, a fost, așadar, un proces de lungă durată și nicidecum o "deșteptare" sub forma unei revelații naționale. Facerea lui homo nationalis, în principatele române cât și aiurea, a presupus un efort susținut și investiții serioase din partea statului-națiune, care pentru a-și legitima ideologia fundațională, a fost nevoit să își populeze societățile pe care le încadra instituțional cu indivizi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
național" (pp. 294-295). Despărțindu-ne radical în acest punct de interpretarea istoricului F. Constantiniu, care afirmă în continuare că "România nu mare, ci firească [...] s-a făcut de la sine", fiind o "necesitate istorică" (p. 295), credem că mai decisiv în facerea României Mari (pe care nu o vedem deloc ca fiind "firească", în fapt, considerăm că acest cuvânt nici nu are ce căuta în lexiconul științelor sociale și istorice) s-a dovedit a fi concursul de împrejurări, fereastra de oportunitate, factorul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de N. Iorga. Unitatea. Procesul de unificare a viziunile regio-centrice despre trecut într-o memorie națională românească a început după unirea principatelor danubiene din 1859, desăvârșindu-se până la sfârșitul secolului. Astfel că unificarea trecutului românesc a antecedat unificarea politică și facerea României Mari. În aceste condiții, a unei memorii naționale unitare deja configurată, obiectivul central al procesului de management politic al trecutului a devenit consolidarea memoriei naționale în cadrul statal. Încorporând, la pachet cu teritoriile alipite Vechiului Regat, și importante minorități etnice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceste semințe se cuprind potențial toate formele ulterioare ale lor. [...] Dezvoltarea lumii e o descoperire în timp a formelor care există etern" (Stăniloae, 1939, p. 39). Caracterul național este o astfel de formă eternă creată in nuce de divinitate la facerea lumii și sădită în creațiile sale umane cărora le-a încredințat stăpânirea lumii. În ce privește pe om în special, Dumnezeu a creat la început pe Adam și Eva. Dar în ei se cuprindeau potențial toate națiunile. Acestea sunt descoperiri în timp
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reforma intrucțiunii publice din 1864, asistăm la articularea memoriei naționale românești. Intensificat spre sfârșitul secolului al XIX-lea, procesul de fuzionare a concepțiilor particulare provincial asupra trecuturilor românești într-o unică viziune națională asupra trecutului românesc este complet finalizat până la facerea României Mari în 1918; iii) săvârșirea României Mari în postludiul "Războiului de Întregire a Neamului" a avut ca efect ideologic o bifurcație a naționalismului între o variantă radicală, a unui românism xenofob ("fanatism naționalistic") și o variantă moderată, a unui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
memorie anticomunistă. Oficializarea discursului anticomunismului ca retorică de stat, dobândind hegemonie discursivă în sfera publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului de condamnare a comunismului de către Președinția României în 2006. Una dintre concluziile generale care se desfac din expunerea facerii și prefacerii memoriei naționale românești este rolul cardinal al statului ca principal agent mnemonic în modelarea conștiinței istorice naționale și în gestionarea politică a trecutului românesc. Școala este principalul instrument statal de socializare mnemonică a indivizilor în tradiția memoriei istorice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este, poate, chiar sensul existenței pământești. (Meditații, 10 iulie 1935) Cine se teme de luptă sau obosește repede nu este un adevărat creator. (Cultura și credința în provincie, 21 februarie 1938) Călugării sunt împinși să se preoțească ca să participe la “facerea trupului și sângelui lui Hristos”. Existența umană se desfășoară potrivit voinței și planului Creatorului. Omul a fost însărcinat să fie intermediar între El și lume. (Mircea Eliade) Zeii asistă la spectacol și râd laolaltă cu oamenii. (2006) O, tu, Speranța
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
la 25 feb. 1577 exista deja „ sfânta noastră rugă, de iznoavă (din nou) făcută.” Numai că scrisoarea lui Petru Schiopu către bistrițeni, din 24 iunie 1577, contrazice cele de mai sus. În scrisoare, domnul spune că nu are „meșteri pentru facerea zidurilor unei mănăstiri” și roagă să i se trimită „15 sau 16, sau câți pot, dar unul din ei să fie șef.” Atunci pentru care mănăstire cere el meșteri? Cert însă este faptul că în 1579 biserica Galata din Vale
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
afect originar se adumbrește, „se așază“, își pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea lumii, se transformă într-o metaforă adolescentină, de un romantism duios. „Așa ne-a fost dat!“ e înlocuit prin „Asta i situația!“. Cât despre „unicatul“ experienței, hai să fim serioși! Fiecare om, fiecare generație trec, inevitabil, prin inflamații asemănătoare. „Unicatul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sînt sau nu conștienți de acest lucru, o problemă filozofică pe care toate societățile au încercat să o rezolve. Vechiul Testament face din ea o consecință indirectă a căderii. În grădina Edenului, Adam și Eva se hrăneau cu fructe și semințe (Facerea, I, 29). Abia începînd de la Noe, omul a devenit carnivor (IX, 3). Este semnificativ că această ruptură între specia umană și celelalte animale este imediat anterioară poveștii turnului Babel, adică dezbinării oamenilor, ca și cum cea de-a doua ar fi o
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
s’o comparați: când discută o problemă general umană - ecologia - privind-o global, respectiv o problemă națională neuitând cărui popor Îi aparține; tot un fel de ecologie. Și o fac aducându-mi aminte de o pildă biblică; o găsiți În Facerea, 25, 30-34: Îmboldit de foame, Isav și-a vândut dreptul de prim născut, fratelui său Iacov, În schimbul unui blid de linte... Că suntem flămânzi, de securitate evident, nu-i un secret pentru nimeni. Că ne vom ostoi foamea cu linte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dacă un arbore nu e rănit, nu-i este Întrerupt acel gingaș dar veșnic viu strat de celule care este cambiul, undeva sub scoarță, nu are nici un motiv să „dea colțul“. Și, Încă, În planul ideatic, planta asigură perenitatea de la „facerea lumii“ și până la sfârșitul ei. E vorba de arborele cosmic sau axa lumii. Care ne Învață și acum, când aspirăm spre tăriile cerului, unuia al devenirii viitoare, să rămânem cu rădăcinile Înfipte În pământ, chiar dacă acesta e un element brut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tainele Naturii. Cât mă privește, sunt incoruptibil, ca unul care cunoaște Natura pe de-a’ntregul, barem aceea care e acum. Voi, românii, aveți o mitologie foarte măgulitoare: cică eu, ca Nefărtat, am cooperat jumi-juma cu „ăla“, zis Fărtat, la facerea lumii... Și, nemuritor fiind, voi percepe rând pe rând ca banalități tot ceea ce Natura va crea ca nou În evoluția ei. Cred că am pus gheara pe rană: doar pentru Natură totul e banal, ca prea bine cunoscut de vreme ce-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plătești consultația. La fiecare naștere, Maia, ca mai toate femeile din zonă, fusese moșită de străbunica Bâtica, cunoscută în acest areal geografic ce reunea Zăvoaia-Însurăței-Viziru, ca fiind cea mai bună moașă comunală. Străbunica reușea să ușureze ca nimeni alta suferința facerii, să scurteze momentele travaliului și să aducă pe lume copii sănătoși. Din nefericire însă, privațiunile sociale ale începutului de secol XX, anii ’20-’30, au creat suficiente drame ce-ți urmăreau ulterior întreaga existență. Așa a fost și-n cazul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sau de tei sau de mușețel și se dă femeii să bea din această zeamă cât încă e fierbinte. Sau femeia se afumă cu balegă de cal, uscată, sau i se dă să bea vinars amestecat cu untdelemn. Dacă în timpul facerii i se ține la nas flori de Mâna Maicii-Domnului, femeia naște mai ușor. Boala florii albe (Leucorea). Floare de liliac alb furat se ține o vreme în rachiu de drojdie, apoi se bea. Frântură. Se face o alifie din săpun
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
icoană cunoscută azi, datează din 1859, ultima din 1906, anul cînd a decedat. Opera lui ocupă un loc aparte în «istoria ilustrată» a satului nostru, el dovedidnduse un talent multiplu, afirmându-se în special în înterpretarea temelor ample, complexe ca Facerea lumii, Raiul, Judecata de Apoi, Cina cea de Taină, Patimile Mântuitorului, Punerea în mormânt, învierea, înălțarea și încă multe altele. Lucrările sale sunt dominate de o mare fantezie, el fiind primul pictor de icoane care lucrează apelând la imaginație, precum și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
demne de apreciat în lupta lor pentru o viață cel mai adesea grea, dar întotdeauna modestă, curată, cinstită. Ai reținut probabil iubite cititor că certificatul de naștere al Cârțișoarei este datat la 17 mai 1473 după Christos, respectiv 6981 de la facerea lumii. Aceasta înseamnă că peste mai puțin de un an, adică în 2003, întreaga suflarea a satului, toți fiii ei dispersați în cele patru vânturi ale lumii, pot fi mobilizați de conducerea democratic aleasă a comunii, la aniversarea unei cifre
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
demne de un punct de atracție, un local de școală, îngrădirea terenului, unde urma să se facă toate, căci total era paragină și vitele și paserile sătenilor hălăduiau peste acest loc sfânt. Așezarea într-o adevărată văgăună impunea numadecât și facerea unei șosele, pe unde din șoseaua națională să se poată ajunge în sat. Am început cu casa, care nu ne aparținea. Am vizitat pe propretară arătându-i hotărârea comitetului și am rugat-o să ne cedeze casa nefolosită cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
împotriva doamnei Papadopol și ajungând din nou prefect, i-am propus un târg și am reușit, ca în schimbul sumei de 40000 lei să ne cedeze locul. Trebuia să mai mutăm și un hambar mare, ce se ridica în fața casei. După facerea actului am obținut locul. Am hotărăt atunci să zidim o casă nouă. Cea veche fusese din vălătuci și acoperită cu șindrilă și bucăți de tablă. Păstrând înfățișarea exterioară și împărțirea interioară [eronat, n.n.], am zidit o casă cu fundația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
partea de moșie a căminarului. Aici se găsea și biserica veche cu preotul Vasile Hudișteanu [...]. Altă biserică nu a fost pe vremea cât a locuit familia Eminovici aici13. Lăcașul a cunoscut, de-a lungul întregii sale existențe, tot felul de faceri și prefaceri, în funcție de timpul, preotul și proprietarul său. Un sinodic din 1840 spune că biserica cu hramul Sf. marilor voievozi, de lemn veche, are pereții deslipiți, țintirimul dezgrădit, celelalte trebuitoare arse14. În același act, însă, se constată și următoarele: preotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe întregul an 1894/5: biserica filială din Ipotești având suma de 120 lei [...] înscrisă în bugetul Comunei s-a întreținut cu cele necesare. Apoi fiincă pereții a început să crape din cauza clopotniței făcută pe zidul bisericii, s-a decis facerea unei clopotnițe de lemn la o parte, din lemn dăruit de D-l Gr. Chiriță arendașul moșiei și cu cheltuiala și osteneala sătenilor enoriași 32. Tot în această adresă se menționează faptul că, din suma amintită, se vor aduce îmbunătățiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lemn la o parte, din lemn dăruit de D-l Gr. Chiriță arendașul moșiei și cu cheltuiala și osteneala sătenilor enoriași 32. Tot în această adresă se menționează faptul că, din suma amintită, se vor aduce îmbunătățiri pentru menținerea și facerea gardului separator Bisericei parohiale de casa bisericească 33. Cu toate acestea, în 1895 preotul se adresa primarului plângându-se că biserica din Ipotești n-are pământ. Activitățile epitropilor bisericii nu se opreau la reparațiile zidurilor, acoperișurilor și gardurilor acestor așezăminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la Cucorăni, a unei biblioteci care deținea cărți de teologie, științifice, literare, etc.34 Nici aspectele economico-sociale nu sunt ignorate: în iunie 1894, preotul din Ipotești, adresându-se onoratului părinte 35, ia atitudine fermă împotriva străinilor care năpădiseră sătucul, acaparând facerea pâinii, a colacilor și a covrigilor în condiții neigienice. La numai cinci ani de la moartea poetului, autorul plângerii încheie citându-l pe Eminescu: De la Nistru pân'la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
comitet pentru construcția bisericii din Ipotești, ci și preotul Panaite Scobai. Într-o plângere (nr. 6/1938, ianuarie 17) către ministru, acesta din urmă spune printre altele: care îmi e răsplata că în satul Ipotești, am înființat primul comitet pentru facerea din nou a bisericei care acum e aproape gata124. Este limpede că onoratul comitet avea și acum, în 1938, mare nevoie de bani, deoarece preotul își aduce aminte de 10.000 de lei pe care-i ceruse Mitropoliei cu patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]