2,704 matches
-
suferi la rândul lor din acest motiv. Uită-te și tu la fetița pe care o ai în brațe, pare perfect fericită. Deși nu ai mult timp liber sau energie de aruncat, alegi să irosești și una și alta pe fantasma fostului soț în loc să le investești în tine și în copiii tăi, poate în a găsi o fată din sat care să aibă grijă de ei uneori când ai de lucru. Venitul soțului acasă, prin descântece sau farmece și contra voinței
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ținută a la Gandalf cel Alb (cu excepția pălăriuței țuguiate, înlocuite de o coroană argintie). Chiar și cincizeci de dolari mi se pare exagerat, o sută și cincizeci m-a lăsat fără glas. Don Agustin a apărut drept imaginea perfectă a fantasmei șamanice, prin îmbrăcăminte, atitudine ușor diferită de ceilalți, vocea înceată și înțeleaptă. Unii s-au lăsat prinși de imaginea magnetizantă, l-au privit cu adulație și au decis să plătească suma exorbitantă pentru a prinde ocazia unică de a face
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
realism socialist amestecate cu ce-și mai amintește șerbănescu de pe vremea cînd mergea la Cinematecă și orice film respectabil părea să conțină un personaj numit Visătorul sau Nebunul. Cu prietena lui Manu, Ingrid (Maria Dinulescu), ne întoarcem însă pe tărîmul fantasmelor masculine vrednice de milă : Ingrid e un animăluț ostil oricărei idei de spiritualitate și concentrat numai pe supraviețuire, care, atunci cînd nu-l încalecă pe Manu ca să-l împiedice să citească, îl pornoservește pe tovarășul Stan (Daaa, tovarășe Stan... ) sub
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fidel din serie), m-au șocat două lucruri : faptul că imaginația lui era pe cît de adolescentină, pe atît de potentă ; și faptul că, în copilărie, n-ar fi trebuit să am ce căuta în climatul acela de sadomasochism și fantasme de viață pe picior mare. Duelul de la masa de joc e de-acolo, ca și tortura (tortura era pentru Fleming ce era agricultura pentru Tolstoi), ca și femeia fatală, ca și concluzia finală a lui Bond în privința ei (o grosolănie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
reală e ceva cu care vechile filme de aventuri nu se încurcau niciodată : lumea Casablanca lui Bogart sau Caraibele lui din A avea sau a nu avea nu era decît un fundal (creat în studio) pe care Hollywood-ul își proiecta fantasmele și magia acelui Hollywood dispărut e inseparabilă de artificialitatea lui totală, de indiferența lui superbă (care bineînțeles că ar fi inadmisibilă în ziua de azi) față de lume. Hollywood-ul responsabil al lui Edward Zwick vrea să-și facă datoria față de lume
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ronald Harwood, e ecranizarea acelei cărți. Pentru mulți spectatori, filmele despre paralitici sînt prin definiție deprimante, dar emoția care saturează acest film este jubilația. Inițial, Bauby nu vrea decît să moară, dar apoi își descoperă rezervele secrete de amintiri și fantasme ; în următorii doi ani trăiește din ele și trăiește în primul rînd pentru a împărtăși ce trăiește (a murit la scurt timp după terminarea cărții). Camera de filmare se eliberează din prizonieratul condiției de ochi extern al lui Bauby (Mathieu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai aparține lui Caragiale, ci lectorului său care răspunde unui impuls secret, care folosește opera lui Caragiale ca interpretant al timpului său și al lumii în care trăiește. Opera lui Caragiale constituie doar turnesolul care scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, com- plexe, deziderate și iregularități ale unei culturi și civilizații aflate într-o complicată dinamică, o cultură și o civilizație a faliei care face obiectul unei alte cărți. Am constatat că dispunem de patru tipuri de „utilizatori” ai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
L’Écran”, din 1866, Zola utiliza ecranul transparent ca metaforă a personalității artistului care nu „redă” realitatea, ci doar o „transparență voalată” (limpidité trouble) . La rândul ei, fotografia introduce însă în logica scriiturii ceva ce-i este propriu și anume fantasma, caracterul spectral, jocul dintre lumină și umbră, un clarobscur care bulversează tocmai intenția cadastrală a înregistrării tel quel a realității. Optica fotografiei cu care este asociat acest realism este una înșelătoare. Zola insistă asupra faptului că naturalismul este o metodă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unui caz, cel al matoidului lombrosian, iar naratorul urmărește cu atenție nu numai reprezentarea corectă a tipului, dar și comentariile avizate care înregistrează identificarea. Gesticulația se încarcă de valențe punitive, dar și aici gestul nu se concretizează, rămâne suportul unei fantasme. Există o recurență obsesională a acestui gest, trasată de regimul pulsional al angoasei. „Deși asta se petrecuse de mult, totuși, în mintea omului prins de friguri, se repeta bine impresia figurii lui Gheorghe, a mișcării lui vrând să scoată ceva
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a actelor legate de ea, un regim al unei imagini exorbitate sub imperiul unei puternice exci- tații nervoase. Mâna și figura lui Gheorghe reapar în logica reprezentării în două episoade care înscriu violența în abis. Visul constituie regimul privilegiat al fantasmei, însă sub raport narativ aceasta se desfășoară coerent și acest fapt se datorează punctului de focalizare obsesional. Jan- darmii escortează un nebun furios scăpat de la Golia, nebun pe care, spre stupefacția lui Zibal, reprezentanții autorității îl eliberează. Mulțimea creează în jurul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 200. </footnote> . Michel Adam evidențiază chiar un dublu raport între prostie și imaginație prin lipsă și prin exces. În cazul de față, excesul se traduce paradoxal prin lipsă de imaginație. Discuția despre revoluție generează fantasma colectivă, proiectată inițial de Efimița : „Bătălie la poartă, soro : pis- toale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn !”. Există o încercare a unei primitive analize psihologice la Leonida care se află în posesia unei vulgate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Elephant, unde deși tariful era "usturător" merita! Nu mai era construcția din 1696 unde se întâlneau la discuții aprinse Goethe, Schiller, Herder,Liszt... și care fusese demolată în 1937 și reconstruită un an mai târziu. Dar locul era plin de fantasme și de amintiri și aici o plasase și Thomas Mann pe eroina sa din "Lotte la Weimar", și tot aici mai exista și azi suita Lilli Palmer, unde a locuit cunoscuta actriță americană interpretă a lui Lotte! Am vizitat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
survolam timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne îndreptăm către Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe... de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu o suprafață de 48.000 km2, împărțită între Chile (70%) și Argentina (30%). Arhipelagul Țara de Foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
evidente, cea mai mare era aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică plăcută, Îți contractai puternic mușchii, te prăbușeai În fantasma unei trepte, de parcă erai căptușit cu materialul infinit de elastic al propriei tale inexistențe. Procedeul de Întârziere a orei de culcare era uluitor de metodic. Este adevărat că acum toată treaba asta cu urcatul scării Îmi dezvăluie anumite virtuți transcendentale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alte preocupări, ceva părea să se fi Întâmplat cu acele cuvinte pe care le adunasem deja: Își pierduseră strălucirea pe care o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt. Mi-a trecut prin minte bănuiala că am de-a face cu niște fantasme. Din fericire, această licărire rece de luciditate critică n-a dăinuit. Înflăcărarea pe care Încercasem s-o redau s-a Înstăpânit din nou readucându-și mijlocul de exprimare la o viață iluzorie. Șirul de cuvinte pe care le-am trecut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
justă” (p. 102). Sunt în aceste pasagii cel puțin două lucruri de reținut și de meditat. Întâi că iubirea pune în mișcare imaginația. Pare un loc comun, dar nu e vorba aici de clișeul după care iubirea e amăgitoare, iluzie, fantasmă și așa mai departe. Din cuvintele lui Craig reiese că iubirea e creație, operă poetică (poiein = a crea), așadar fenomen de cultură, ca în iubirea lui Tristan și a Isoldei sau a lui Paolo și a Francescăi din cântul V
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sau, dacă vreți, „ideea de idee”, se bucură de un prestigiu orbitor. „A vedea idei”, această formulă sibilină a lui Camil Petrescu a făcut la noi carieră amețitoare (în sensul că-și amețește proferatorii), dar de fapt înseamnă a vedea fantasme. „A avea idei”, „a jongla cu ideile” trece drept apanajul minților superioare, ceea ce e desigur adevărat (Mazilu ne spune însă că superioritatea e o iluzie, cf. ibid., pp. 17 19) ; dar și mai adevărat este că ideile sunt apanajul proștilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
survolăm timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne îndreptăm către Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe..., de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu o suprafață de 48.000 km2, împărțită între Chile (70%) și Argentina (30%). Arhipelagul Țara de Foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
iată o mică mostră de capodoperă asupra căreia am meditat, constatând că, necunoscut psihiatriei, simptomul este totuși, caracteristic unor bolnavi...). Și sunt o mulțime de alte perle risipite, ca aforisme, stimulând cercetarea unor mistere simptomatologice ca sadismul, masochismul, autodelațiunea, histrionismul, fantasmele și altele; o mulțime de descoperiri le datorăm acestui bolnav și totodată doctor sublim. Lumea lui Dostoievschi este considerată un imens balamuc unde colcăie personaje ciudate, criminali, fanatici, deliranți. Nu cred că acești oameni constituie un balamuc, chiar dacă reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu este simplu, nici sistematizat; or, nebunii, dincolo de ornamentația de suprafață, tocmai asta sunt, oameni schematizați, copaci cărora, prin frunzele agitate de furtună, li se întrevede scheletul, arborescenta. Dostoievschi dă lecții de sociologie patologică. El însuși, răvășit de căutări, angoase, fantasme, le trece în operă așa cum sunt. Este o capodoperă de suferință. Aici se ghicește autorul, cu mizeriile, promiscuitățile, problemele, dilemele, dar și înălțările lui extatice. La el, mai mult decât o lume patologică este o lume specială. Dar, de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se grefa, încă, pe idealizări romantice. Lumea desenată realist, în proză, lumea așa cum este sau așa cum a fost, constituia contraponderea multiplelor aparențe artistice, întreținute în literatura anterioară 6. Stevenson nu a făcut decât să-și valorifice experiența, să-și materializeze fantasmele marine și să se conformeze paradigmei estetice a epocii sale. A mai scris și alte câteva texte legate de călătoriile pe mare și de aventurile trecutului istoric, plus cunoscutul roman gotic Dr. Jekyll and Mr. Hyde, veritabil thriller victorian. Timpul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în genere, al evazionismului sub toate manifestările lui8. Alții, ca Nicolae Manolescu, l-au con siderat minor și nici măcar nu l-au amintit în sintezele lor. Subtil protestatară, vizionară și profund umană, cartea lui Radu Tudoran a transpus perfect o fantasmă deloc particulară, universală prin însăși forța ei de a trece din colo de timpurile în care s-a ivit. Câteva noduri marine românești (țărmuri levantine) Literatura despre pirați e, în spațiul românesc, cvasiabsentă. Precedente minore de imaginar marin găsim în
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
gen a rămas legat de opțiunile copilăriei și adolescenței, la noi și aiurea. Final (pe țărm, puțin melancolici) Corăbii, mare și piraterie - iată trei borne istorice și simbolice interconectate. Dincolo de realitatea istorică a fenomenului au stat, ca de obicei, reverii, fantasme, legende, care, toate, au alimentat un anumit tip de imaginar occidental. El s-a manifestat cel mai pregnant în arealul angloamerican după secolul al XVII lea, odată cu Exquemelin și Johnson, iar proiecțiile rezultate au fost decupaje marine bazate mai ales
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
se plimbau într-un amurg pe strada Maior Ioan, unde ședea băiatul. Ascuns în liliacul de lângă gard, Fus așezase pe trotuar o cârpă pe care o trăgea de sfoară. Absorbiți în discuții, Gorovei era cât pe ce să calce pe fantasma care i se zbătea între picioare. Ca un popic, dintr-un salt, fu dincolo de ea. Stino îl îndemna: - B... b... bdă-i la cap ! Descoperind între timp șmecheria, Gorovei l-a apostrofat în clasă pe băiat, ridicându-l de perciuni: - Popoviciu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de mistici, preconizează vremuri urâte și pline de necunoscute pentru Biserică: spectrul comunismului ateu, amintirea încă fierbinte a atrocităților nazismului, climatul de teroare pentru războiul rece, pericolul tot mai amenințător al bombei atomice și persecuțiile religioase, populează mintea sa de fantasme apocaliptice. Dar ceea ce îl neliniștește cel mai mult e constatarea liniștii și imobilității Bisericii, de la înalții ierarhi la simpli credincioși, asemenea acelei tăceri încordate și reci care pietrifică natura, înainte de sosirea unei mari catastrofe ori a unui eveniment seismic. Înaintea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]