7,566 matches
-
a romanului Întunecare nu am mai plâns, iar romanul mi s-a părut a nu mai fi un mare roman... Aceeași experiență dureroasă am trăit-o cu cărțile lui Mircea Eliade. Când am citit Domnișoara Cristina, am trăit o stare fantastică terifiantă. La fel am simțit și când am citit celelalte cărți ale marelui scriitor. Romanul Maitreyi m-a sedus, m-a fascinat... Ei bine, la a doua lectură făcută peste câțiva ani, nuvelele lui Eliade și romanul Maitreyi mi s-
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
firesc cu modernismul artei vizionare. În această optică, în care abundă simboluri, mituri, elemente biblice, conotații actuale, forța și inteligentă, ni se prezintă o lume fascinantă, reală și ireală concomitent. Lucrările ne propun o vedere focalizată simultan către un exterior fantastic și un interior real, logic, în care predomina perspectiva către o lume în care spiritul și materia coabitează. Stilul distinct, caracterizat și prin detalii implementate care sugerează o lume magică, face apel la cabala, la oracole, la misticism, la esoteric
PICTURI NEUZUALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362240_a_363569]
-
patriotul și apărătorul dreptei credințe! Părintele Amfilohie a sărit din cabina avionului militar MIG-21 în chilia călugărească de la Mănăstirea Sihăstria, în brațele marelui duhovnic Ilie Cleopa, primul duhovnic. Dacă spațiul fizic pare fi cam același, dimensiunea cosmică și spirituală e fantastică. Astfel, după o carieră profesională în cadrul Forțelor Aeriene, Ion Brânză se hotărăște să urmeze o altă cale, cea a maturizării spirituale și a desăvârșirii duhovnicești. După un pelerinaj lăuntric de câțiva ani la Muntele Athos în căutarea Adevărului, și după
DIN CABINA AVIONULUI ÎN CHILIA DE MONAH de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378683_a_380012]
-
ce citiți aceste rânduri veți întâlni pe munte oameni cu părul alb, cu rucsacul greu în spate,plini de praf , opriți puțin mașină , și încercați să îi priviți în ochi. Veți descoperi o împlinire unică și o pofta de viațaă fantastică. .Și mai faceți ceva: : Creeați pentru acești oameni o poveste a vieții lor și căutați inelul cu piatră albastă a fiecăruia ... Mirela Penu Referință Bibliografica: INELUL CU PIATRĂ ALBASTRĂ / Mirela Penu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V
INELUL CU PIATRA ALBASTRA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377738_a_379067]
-
afectează prea mult, cîtă vreme șansele lui de realizare rămân posibile, cu Matilda începe adevărata tragedie. Femeia acesta voluntară, descurcăreață, pătimașă, nebună și rece, calculată totodată, profundă și superficială în aceeași măsură, care trăiește cu o intensitate extraordinară , întruchipează o fantastică energie subjugatoare și distructivă pentru el. Unii critici literari îi reproșază lui Preda că a făcut-o prea trivială. Dar trivialitatea animalică, asociată vicleniei, frumuseții și deprinderii anumitor comportări ale unei femei de lume îi conferă Matildei o puternică personalitate
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
că în 1819 studiile de indianistică se reduceau la un număr de douăsprezece (cum am subliniat în repetate rînduri) și că de la această dată pînă la moartea lui Hegel (1831), în interval de vreo zece ani, are loc o înflorire fantastică în domeniul indianisticii, astfel încît numărul studiilor crește la 350 de opere, putem să ne dăm bine seama de dificultățile de cunoaștere și de sărăcia informațiilor bibliografice pe care le avea la dispoziție Hegel, pe de o parte, și de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o reprezentare artistică mai cuprinzătoare" [126], [9 td]. A fost deja inclus aici conceptul de copilărie a umanității, reprezentată, după Hegel și alți romantici, chiar de India. În aceeași lucrare de la p. 39 la p. 50 -, Hegel, apropo de simbolistica fantastică, se oprește îndelung asupra fanteziei și artei vechilor inzi: vom spicui ceea ce ni se pare mai important pentru subiectul de față. Filozoful din Stuttgart începe prin a clarifica unele lucruri: Aceste prime și încă foarte sălbatice încercări ale imaginației și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o fac între finit și absolut, întrucît nu țin seama deloc de ordinea, de înțelegerea și de fermitatea conștiinței cotidiene și a prozei ei, inzii cu toată bogăția și grandioasa lor îndrăzneală, alunecă de asemenea într-o înspăimîntătoare buimăceală a fantasticului, care trece repede de la ceea ce este mai interior și mai profund la prezentul cel mai comun, spre a converti nemijlocit o extremă în cealaltă și a o desfigura. Pentru a arăta trăsăturile mai precise ale acestei neîncetate stări de beție
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fundamentale, acestea, invers, rămîn totuși mereu de natură cu totul sensibilă; cele mai serbede elemente stau alături de ceea ce e suprem, precizia este distrusă, sublimul este simplă lipsă de limită, iar ceea ce aparține mitului merge în bună parte numai pînă la fantasticul unei imaginații neîncetat căutătoare și al unui talent de plăsmuire lipsit de înțelepciune" [132], [11 td]. "c) În sfîrșit, cea mai pură formă de reprezentare pe care o găsim pe această treaptă este personificarea, și în general figura umană... (se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ale rațiunii, adevărul suprem și a dori să descoperim în acest ecou care conține, fără îndoială, în ritmul lui treimea, adică una dintre principalele reprezentări ale creștinismului deja trinitatea creștină. Plecînd de la Brahman și Trimûrti, imaginația índică merge în mod fantastic și mai departe, la un număr nelimitat de zei plăsmuiți în cele mai diferite forme. Deoarece semnificațiile generale care sînt concepute ca ceea ce este esențialmente divin se lasă regăsite în mii și mii de fenomene, care sînt deci și ele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
concepte foarte importante pentru ceea ce va deveni fundamentul concepției filozofice hegeliene, așa cum va sugera și mai vădit expunerea noastră ulterioară. El afirmă: "Ca prim exemplu pentru o astfel de poezie panteistă o putem cita iarăși pe cea índică, ce, alături de fantasticul său, a dezvoltat strălucit și această latură. Cum am văzut, inzii au ca divinitate supremă generalitatea și unitatea cele mai abstracte; această divinitate se particularizează apoi, devenind, ce-i drept, zei determinați, ca Trimûrti, Indra etc., dar ea nu menține
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și numai pe jumătate pe poziția poeziei și artei libere. Mai cu seamă cele mai vestite dintre aceste poeme [146], Rămăyana și Mahăbhărata, ne înfățișează concepția despre lume a inzilor în toată splendoarea și măreția ei, cu toată confuzia, neverosimilitatea fantastică și izbucnirile ei, precum și invers: cu grația și suavitatea, cu trăsăturile individuale fine ale sentimentului și sufletului acestor spirituale naturi vegetative. Fapte omenești legendare iau amploarea unor acțiuni ale zeilor întrupați, a căror faptă plutește acum incert [147] între natura
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
contemporanilor săi, admiratori fără discriminare ai lumii indiene (despre care am vorbit în prezentarea originilor indianisticii occidentale), fie și de exagerarea numeroșilor admiratori entuziaști care îi vor urma, prelungind pînă în zilele noastre încercarea, pe cît de deșartă, falsă și fantastică, tot atît de satanic încăpățînată, de a voi să caute în India panaceul înțelepciunii universale și primordiale a întregii umanități [262]. Așadar, ne-am oprit dinadins la reproducerea a numeroase și lungi fragmente din operele pe care Hegel le-a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
altor aspecte negative ale Idealismului nu ne încumetăm să spunem alte cuvinte. Dorim doar să subliniem că, pe tărîmul filozofic propriu-zis, nu se poate face filozofie pornind de la o bază monistă: în cele din urmă, aceasta nu este decît speculația fantastică (întocmai ca cea a indienilor, condamnată de Hegel) asupra Spiritului Universal, care apoi se demonstrează a fi identic cu lumea contingentă. Raționalismul său cel mai înalt constă în consfințirea oricărei iraționalități. Plecînd de la o bază monistă, nu se poate face
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mod întâmplător atunci; este secolul hegemoniei gândirii raționaliste, vârsta spirituală a unei umanități care a reușit să treacă peste gândirea preconcepută, pentru a „vedea“ ce se află și dincolo de explicația logică a unui fapt. Ivit în zorii marii insurecții romantice, fantasticul reprezintă un fenomen-reacție, un mod de a contesta vechile precepte estetice pe un plan mai larg, o formă a emancipării individului în raport cu media“. Fantasticul cultivă un tip special de senzațional, iar în acest sens este formulată ipoteza lui Tzvetan Todorov
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ce se află și dincolo de explicația logică a unui fapt. Ivit în zorii marii insurecții romantice, fantasticul reprezintă un fenomen-reacție, un mod de a contesta vechile precepte estetice pe un plan mai larg, o formă a emancipării individului în raport cu media“. Fantasticul cultivă un tip special de senzațional, iar în acest sens este formulată ipoteza lui Tzvetan Todorov potrivit căreia „fantasticul durează atâta timp cât ține ezitarea“. Ezitarea este atât a personajelor, cât și a cititorului, deoarece aceștia trebuie să decidă dacă ceea ce percep
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
fenomen-reacție, un mod de a contesta vechile precepte estetice pe un plan mai larg, o formă a emancipării individului în raport cu media“. Fantasticul cultivă un tip special de senzațional, iar în acest sens este formulată ipoteza lui Tzvetan Todorov potrivit căreia „fantasticul durează atâta timp cât ține ezitarea“. Ezitarea este atât a personajelor, cât și a cititorului, deoarece aceștia trebuie să decidă dacă ceea ce percep ține sau nu de realitate. „Cel care percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una dintre cele două soluții posibile
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
o înșelăciune a simțurilor, de un produs al imaginației, și atunci legile lumii rămân ceea ce sunt, ori evenimentul s-a petrecut într-adevăr, face parte integrală din realitate, dar atunci realitatea este condusă de legi care ne sunt necunoscute“3. Fantasticul conține un element involuntar în opera lui Mircea Eliade, caracterizându se printr-o irupere brutală a misterului în cadrul vieții reale, totul fiind prezentat gradat, cuvintele având o forță ilocuționară deosebită. O dată cu fantasticul apare și miraculosul, ca fiind „întreruperea temporară a
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
condusă de legi care ne sunt necunoscute“3. Fantasticul conține un element involuntar în opera lui Mircea Eliade, caracterizându se printr-o irupere brutală a misterului în cadrul vieții reale, totul fiind prezentat gradat, cuvintele având o forță ilocuționară deosebită. O dată cu fantasticul apare și miraculosul, ca fiind „întreruperea temporară a lanțului de legi naturale“4. Lucrarea de față s-a „născut“ din ideea că sufletul nu se sfârșește acolo unde încetează valabilitatea unei premise fiziologice sau de altă natură. Astfel, ne propunem
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
semnificațiilor din care a izvorât ea“5. Lucrarea este împărțită în patru, după cum urmează: o prezentare generală a operei și a temelor frecvente, dar și argumentul analizei operei lui Mircea Eliade; capitolele I-II cuprind o analiză a temelor mutației fantastice în timp și spațiu, abordând teme ca: deschiderea într-un spațiu transcendent, transfigurarea edenică a realului, răsturnarea cronologiei, oprirea timpului, ieșirea din timp și spațiu, accelerarea timpului biologic, problema timpului, stăpânirea ritualică a timpului, irealitatea lumii (viața ca vis), fuziunea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
un timp mitic, ontologic „mereu egal cu el însuși, nu se schimbă și nu se încheie“. Acest comportament față de Timp deosebește oamenii între ei, pe cel religios de cel nereligios, primul refuzând să trăiască doar în „prezentul istoric“. TEMELE MUTAȚIEI FANTASTICE 1. Mutația metafizică în spațiu a) transfigurarea edenică a realului, în: Șarpele (1937), este opera în care se realizează o trecerea fără fisură de la real la fantastic. În centrul romanului se află un grup exuberant de bucureșteni, dintr-un mediu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
doar cu sens mitic, ca duh al apelor, fixat in illo tempore, ca mire etern și dezamăgit“13. Asemenea mănăstirii din pădure, și insula este un loc „sacru“, un loc retras, privilegiat, încărcat de simbolism, în care se poate manifesta fantasticul. Astfel, lacul cu insula din mijlocul lui amintesc de miturile cosmogonice proprii multor popoare, este un loc paradiziac, situat în afara timpului, un loc al reîntoarcerii mitice la origini, o altă „insulă a lui Euthanasius“. Eliade pornește, asemenea lui Mihai Eminescu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
exteriorizare ce mi se opune în mod clar, așa cum mă opun eu [...]. În vis, dimpotrivă, lipsește această separație“. MUTAȚIA METAFIZICĂ ÎN TIMP a) Răsturnarea cronologiei (actualizarea trecutului, retrogresiunea prezentului), în: Domnișoara Christina, prima lucrare a lui Mircea Eliade în care fantasticul este provocat de intervenția activă, pregnantă a unor forțe exterioare lumii: strigoiul, iar în acest sens romanul a fost numit „jocul cu spaima“. Un conac din părțile Dunării se află sub stăpânirea vampirică a domnișoarei Christina, ucisă în timpul răscoalei din
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
necesară o îndelungă inițiere pentru a le putea identifica în elementele profanului. Aceste semne constituie un ghid către o lume a esențelor. b) Oprirea timpului în: La țigănci, unde se întâlnesc o multitudine de teme și motive folosite în literatura fantastică a lui Mircea Eliade: obsesia timpului, anamneza (întoarcerea într-un timp mitic, cosmogonic), mica amnezie (lipsa memoriei, pentru a împiedica personajul să-și cunoască continuitatea și unitatea episoadelor vieții), marea amnezie (uitarea secretului întineririi biologice a personajului), relația text subtext
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
timpului, anamneza (întoarcerea într-un timp mitic, cosmogonic), mica amnezie (lipsa memoriei, pentru a împiedica personajul să-și cunoască continuitatea și unitatea episoadelor vieții), marea amnezie (uitarea secretului întineririi biologice a personajului), relația text subtext, care apare în toate narațiunile fantastice și e concretizată în expresii care pot fi descifrate în urma unei lecturi riguroase. Tehnica paradoxului temporal nu înseamnă decât existența a două universuri paralele, ce adesea se suprapun, fără ca personajele să conștientizeze asta (fapt întâlnit în mai multe opere). Autorul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]