2,714 matches
-
ocupa de educația copiilor în familie, iar cele mai instruite sau mai vârstnice deveneau călăuzitoare sau modele pentru suratele lor. Viața rămânea, în ultimă instanță, supremul pedagog, experiența proprie sau a celorlalți o sursă permanentă de exemplificare, de unde probabil și fascinația pentru povești ca forme de tezaurizare a unei culturi. Personajele feminine educate și emancipate, după cum am remarcat în portretele analizate, au avut un impact hotărâtor asupra celor din jur, iar lipsa educației a fost mereu suplinită prin istețime, cuvintele spirituale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
întotdeauna“, era suficientă. Dincolo de faptul că nu a fost probată51a, ipoteza lui Bartley poate fi atribuită unui anumit gen de superficialitate a autorului ei. Acesta a fost tentat să admită că îl înțelege bine pe Wittgenstein. Or, una dintre sursele fascinației pe care a exercitat-o acesta asupra multora din cei care l-au cunoscut îndeaproape era tocmai impresia că este prea diferit de ceilalți oameni pentru a putea fi bine înțeles. Încă înaintea publicării cărții lui Bartley, Elisabeth Anscombe, fostă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care căutarea autenticității prima în raport cu interesul pentru succes, prestigiu și carieră. Se distingeau prin simplitate și firesc în tot ce spuneau și făceau, prin lipsă de afectare și pretenții, nu își doreau să facă impresie. Wittgenstein exercita asupra lor o fascinație copleșitoare prin forța și independența gândirii sale, prin capacitatea sa de a înfrunta cu deplină sinceritate atât problemele vieții, cât și pe cele ale filozofiei. Cu totul reprezentativi pentru acest tip uman au fost M. O’C. Drury, Francis Skinner
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi prin lecțiile sale, iar apoi prin apariția, în 1953, a Cercetărilor a rămas ceva de neînțeles. Rareori un filozof l-a judecat atât de aspru pe un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ale analizei logice pentru a oferi răspunsuri unor întrebări de genul „Ce este cunoașterea?“, „Ce este experiența?“, „Ce este adevărul?“, „Ce este binele?“, „Ce este frumosul?“. În contrast cu fostul său mentor, Wittgenstein se străduia să arate cum ne putem elibera de fascinația pe care o exercită asupra minții noastre asemenea întrebări. Dacă ne vom putea detașa de tendințele imperiale ale filozofilor, dacă vom fi gata să examinăm mai îndeaproape modul cum sunt folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ilogism, nerealism, ambiguitate ........................... 18 Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul ............... 27 Conștiință, cunoaștere, conștientizare; niveluri ale conștiinței............................................. 29 Aparențe, iluzii, vise, resentimente, prejudecăți - simțul realității..................................... 34 Nebunia judecății (delirul) .................................................................................................... 37 Sens și semnificație (farmecul lumii Înțelesurilor) .............................................................. 39 Fascinația paradoxurilor......................................................................................................... 55 Intuiție, fler, tact psihologic ................................................................................................ 82 Capacitatea anticipativă: prudență, simț al măsurii - grabă, precipitare, excese ................ 85 Inteligență - prostie ..................................................................................................... 87 Excelența psihică: talent, geniu - mediocritate, oligrofenii ............................................... 89 Puterea deprinderilor și a obișnuințelor ................................................................... 91 Pasiunea - absolutizare a sentimentelor și a preocupărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În primul caz, cunoștința este doar Înțeleasă, explicată; cea de-a doua situație implică, În plus, faptul de a te folosi de ceea ce știi, și mai ales de a fi conștient de ce consecințe ar rezulta din aplicarea a ceea ce știi. Fascinația paradoxurilor „Cu cît știi mai mult, cu atît Îți dai seama că știi prea puțin.” (George Călinescu) De ce omul ignorant este, În scimb, fericit? Pentru că - ne spune W.S. Maugham - „Omul care nu știe nimic e mulțumit că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
acestui tranzit este În general foarte perceptibil În plan psihologic: mai receptiv, individul face dovada unei Înțelegeri „magice” și a unei reale compasiuni, care poate Îmbunătăți considerabil relația cu celălalt, ba chiar Îi poate da un fel de putere de fascinație. Într-un plan mai concret, se pune problema unei dezrădăcinări fizice sau psihologice, a călătoriilor sau mutărilor, a Îndepărtării de anumite obiceiuri. Într-o temă masculină, imaginea femeii capătă o importanță considerabilă: femeia Îl poate inspira sau tulbura pe individ
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Își descoperă o pasiune artistică. Evenimente: În cazul cel mai fericit, poate fi vorba de o Întâlnire sentimentală care-i permite individului să-și satisfacă dorințele și fantezii acumulate. Capacitatea de seducție fiind crescută, individul dispune de o putere de fascinație care Îi poate aduce anumite succese (foarte vizibile la actori, oameni de artă sau persoane publice). Dar, În acest caz, dragostea poate fi În egală măsură mistică, mitică: dragoste față de Dumnezeu, dragoste pentru o cauză nobilă... Este cu adevărat vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
cele mai riscante edificii devin posibile. Disonant: Creează o fisură neplăcută Între obiceiurile trecutului, sinonim cu siguranța, și aspirația, uneori chiar obligația, de a merge Înainte. Sub astfel de auspicii, viitorul este privit cu teamă, dar, În același timp, cu fascinație. Alegerile nu sunt Întotdeauna ușoare. Uranus - Neptun Armonios: În general, acest tranzit Îi permite individului să devină conștient de idealul său și să se individualizeze În sânul comunității. Găsește un sens vieții, dispune de un fel de dinamism interior, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
nu a fost compus numai din răscul ații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și ru rală, pe care se baza întregul eșafod al statului și care a fost capabilă să mute granițele țării pe vechile ei albii. Fascinația cărții, nebănuită din titlu, emană din evocări. Dincolo de descoperir ea unui oraș în plină efervescență politică, economică, dar mai ales literară, cititorul va descoperi biografii pline de inter es și surprize, chiar unele amănunte în premieră, despre care nu s
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și lui Dimitri e Anghel, pe care l‐a luat de soț după plecarea lui Iosif. Ea „și‐ a consolidat singură atât aureola de melpomenă... hrănind cu oxizi un foc fără combustie, o flacără de comoară... A fost una din fascinațiile vremii, o frumusețe ...” * 137 Praștia Praștia, ziar bilunar, în 2 pagini, de polemică socială, politică și literară,apare la 20 decembrie 1923 sub deviza „Să spui adevărul râzând” (Horațiu), sub direcția unui comitet, redactor G. Ponetti, proprietară Elena Dan, redacția
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sa “Ciocani - istorie și actualitate” apărută la Edit. PIM, 2007, p.195-197. * Zorile Zorile, revistă literar-științifică a liceului teoretic “Cuza Vodă” din Huși, serie nouă, apare cu nr. 1-2 în ianuarie decembrie 2006, anul XVIII, de activitate, nr.34-35 despre “ Fascinația cuvântului scris”, cu aplecare asupra a ceea ce a fost revista și în trecut face largi trimiteri Costin Clit în articolul pe care-l semnează ca un fel de cuvânt de început. Reapărută, revista școlărească se realizează la Editura “Sfera” Bârlad
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
redactor-șef al revistei. Profesori îndrumători: Costin Clit și Lina Codreanu. Tehnoredactor - Bogdan Artene. O descriere analitică a revistei de la apariție până astăzi, ar fi utilă criticilor literari, istoricilor în decriptarea istoriei locale, spune Costin Clit când face elogiul la “ Fascinația cuvântului scris”. Răspunzâd în parte dezideratului pe care îl așteaptă profesorul, arătăm cititorilor că revista “Zorile” de la Liceul “Cuza Vodă” din Huși a apărut în perioada 1922 1923, inițiatorii ei fiind elevii clasei a VII a, între care un “primus
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
au adăugat problemelor presante ale Germaniei anilor 1920: umilirea cauzată de un război pierdut, inflația, criza, șomajul, orizonturile închise. Întâlnirea celor două serii de cauze l-au format pe Hitler și valorile sale (a se vedea Mein Kampf) și suscită fascinația național-socialismului. Sunt cazuri în care schimbarea nu pare legată de cauze sociale. Așa cum s-a întâmplat în mai 1968, anumiți tineri pot lăsa impresia că își doresc schimbarea de dragul schimbării, că doresc să scape de o viață fadă și monotonă
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
legat, ca explicare etiologică, de „teoria degenerescenței” care a făcut epocă în secolul al XIX-lea, aspect asupra căruia vom reveni. Ceea ce este însă important îl reprezintă faptul că atât „nebunia”, cât și „alienația mintală” aveau și un nucleu de fascinație asupra societății. Nebunii erau în mod egal considerați nu numai niște persoane dezechilibrate, ci și niște „inspirați” (profeți, vizionari etc.). În cazul alienației mintale, teoria degenerescenței care încerca să le dea o explicație era compensată de teoria geniului, adesea reamintindu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
are particularitățile sale specifice de care suntem absolut obligați să ținem seama ori de câte ori întreprindem un astfel de tip de activitate. 11. PSIHOZELE EXPERIMENTALE Aspecte generale Prezența nebuniei în lume a produs sentimente și atitudini paradoxale: uimire, neliniște, teamă, repulsie sau fascinație, toate generând, dincolo de orice formă de „atitudine socială”, întrebări. Prima și cea mai neliniștitoare dintre ele a fost: „Ce este nebunia?”. Deși am vorbit despre aceste aspecte pe larg, vom distinge două categorii de răspunsuri: culturale, de factură mistico-magică, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau suprapunându-se până la a se confunda una cu alta. Exemplul cel mai semnificativ, în sensul acesta, ne este oferit de psihozele experimentale. Dar până la analiza aspectului pur științific, vom insista asupra etapelor care l-au precedat. Acceptând existența unei fascinații a nebuniei din care decurge orice interogație ca și multitudinea de răspunsuri, trebuie să acceptăm, lucru probat, de atfel, și de faptele istorice, că se poate vorbi despre o istorie culturală a nebuniei, alături de cea științifică, psihiatrică sau medico-psihologică (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
slabe, narcisice și masochiste. În configurarea personalității toxicomanului au rol următorii factori etio-patogenetici și de personalitate: - curiozitatea, atitudine obișnuită la adolescenți în căutarea de senzații noi, - atracția exercitată de o plăcere interzisă sau de o practică prohibită de adulți adolescenților, - fascinația legată de percepția unui pericol potențial și care conferă experienței toxicomanice o valoare inițiatică, înlocuind în felul acesta ritualurile de trecere de la copilărie la vârsta adultă, - conotația antisocială a abuzurilor de substanțe toxice, de droguri, fapt care dă semnificația unui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Douăspce trecute este ora de cumpănă între emisfera veghii și cea a somnului. Leonida pare a tânji după siguranța timpului real, amețit de viteza celui iluzoriu - Vezi dumneata cum trece vreme cu vorba -, în timp ce Efimița dorește să mai întârzie sub fascinația iluziei - Ei! Cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. 3.4. Gazeta - cheia dramei Așa cum am mai afirmat, în teatrul caragialian ziarul ocupă locul cel mai înalt. În Conu Leonida față cu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
un asemenea sentiment. Ce s-a întîmplat atunci? A trecut mult timp pînă să ajung să-mi formulez întrebarea asta. Ce anume mă fascina în demonstrația profesorului? Mi-a trebuit destul timp pînă să fiu în stare să analizez această fascinație. În lumea noastră există specialiști, experți ai umanului, care au misiunea de a răspunde irepresibilei noastre nevoi de a înțelege ce ni se întîmplă: ce facem, ce spunem, ce visăm. Experți care să ne explice aventurile, de exemplu Revoluția franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
persoană care lucrează individual este un mit. De fapt, dacă numai o singură persoană din echipă este expertă în domeniu, procesul de lucru în echipă va estompa expertiza acelui membru. Conceptul de echipă: în căutarea unei probleme De unde atunci această fascinație pentru echipe? Cel mai des folosită analogie este cea a valorii echipelor sportive. Am urmărit cu toții meciuri în care membrii echipei renunță la lumina reflectoarelor pentru binele echipei. Membrii echipelor care lucrează împreună câștigă; echipele în care există disensiuni pierd
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
maniere stilistice și, în consecință, o predispunere la comentarii literare, de stil389. Stăruind asupra factorilor care determină profilul viziunii metafizice, el găsește, de aseme-nea, elemente deosebitoare în raport cu știința (atitudini spirituale, temperament, întîmplare, predispoziții individua-le), între care, "nu în mică măsură", fascinația cuvîntului și efectele particulare ale limbii în care este cristalizată viziunea 390. În opera lui Blaga revine des ideea creației umane, îndeosebi a creației artistice și științifice, un aspect al concurenței cu Marele Anonim (zeitatea supremă) a cărui atitudine limitatoare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se construiește nu monovalent, ca până acum, ci plurivalent, fiind, pe de o parte, o însumare de procese de conștiință și, pe de alta, un cumul de singurătăți fals comunitare. Personajele navighează în derivă unele pe lângă altele, unite doar sub fascinația unicului erou pur al cărții (Maria) și prin forța de caracter a bătrânei Emiliana. Restrângând iarăși cazuistica, „Niciodată toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama de riscurile tehnicii narative a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
că identifică libertatea cu alegerea, redusă la un act gratuit. Iată în întregime argumentarea lui Sartre . Logica vieții conduce personajele sartriene care se autoiluzionează că ar fi libere să și inventeze viața cum vor, angajându-se în acțiuni obsedate de fascinația actului, de dorința de a înfăptui ceva care să poarte pecetea subiectivității lor, spre o totală discordanță între intenții și realizare. Personajele din romanele lui J.P.Sartre sunt sistematic frustrate de consecințele actelor lor. Si atunci își vor converti orgoliul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]