3,207 matches
-
clivaje se încrucișează. Tendința de a marca asemenea decupaje pornește de la faptul că istoria este întotdeauna abordată într-un mod cauzal: clivajele dintre partide își au rădăcinile într-un teren mai mult sau mai puțin sedimentat; se poate stabili o filiație directă cu conflictele din perioada interbelică ori din timpul regimului comunist. Atunci însă când istoria este abordată dintr-o perspectivă structurală, nu mai este nevoie să se rețină un principiu de împărțire a priori. 2. Definirea unei metode alternative: o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
în mod direct peisajele politice de astăzi. Acestea nu lămuresc analizele contemporane decât în măsura în care revelează niște dispozitive generice: raporturile observate în trecut între mai mulți factori își pot găsi echivalenți structurali în perioada postcomunistă fără a fi stabilită însă vreo filiație directă. Această particularitate poate fi explicată prin caracterul incoerent al unor traiectorii adoptate: reorientările economice și politice frecvente și brutale au îngreunat cristalizarea clivajelor. Totuși, nu trebuie să credem că este vorba despre o confuzie totală. Dincolo de disjuncțiile istorice, un
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
legătură cu aspectele care țin de marcarea identității care permite justificarea sau denunțarea statutului colectivității față de puterea dominantă. Nici unul dintre clivajele astfel identificate nu permite stabilirea unei subîmpărțiri nete între țările Europei Centrale și Orientale. Nu se poate stabili o filiație directă între diferitele perioade istorice, clivajele nu prezintă un caracter exclusiv; nu formează focare bine delimitate ale căror influențe ar permite păstrarea unui paralelism perfect de-a lungul deceniilor; aceste clivaje se încrucișează mai degrabă, astfel încât un același partid se
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
cel mai evident al reactivării acestui clivaj; o glumă a anilor 1990 spunea că "regimul comunist" pusese chestiunea națională la frigider, dar cum era un frigider de fabricație sovietică, acesta se defecta în mod frecvent. Putem astfel ușor stabili o filiație care unește SNS partid național slovac cu partidul popular slovac al monseniorului Tisó. De asemenea, absența unor partide anterioare nu împiedică atribuirea SNS sloven și a mai multor partide baltice clivajului centru/periferie; cu atât mai mult cu cât anexarea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
în 2002 rezultatele sale mai bune în nord-vest, în cele trei regiuni cele mai urbanizate (Karlovy Vary, Ustinad Labem și Liberec). În schimb, rezultatele acestui partid la Praga sunt de-abia puțin superioare mediei naționale și sub media din Boemia. Filiația dintre partidul verzilor și anumite raporturi de dependență ale disidenței sunt suficient de clare și este fără îndoială posibil să degajăm traiectorii ale angajamentului ecologist al asociativului către politic. Pasarele de acest tip au apărut fără îndoială încă de la începutul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
și clasificări. b) Pornim astfel de la observațiile lui Daniel-Louis Seiler și Jean-Michel De Waele, referindu-ne astfel la școala arheologică a abordării socioistorice, pentru a relua terminologia lui Antoine Roger. Acești doi autori se înscriu, după părerea noastră, într-o filiație directă față de scrierile clasice ale lui Rokkan și Lipset. Alegerea acestei contextualizări teoretice se justifică prin valorizarea precauțiilor metodologice ale acestor autori. Pentru ei nu se pune deloc problema observării neconformității cu canavaua clasică și de a contesta lipsa de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
a liderilor de partid decât o imagine evolutivă a unei conversii instituționale "postcomuniste". De altminteri, acest ultim calificativ ar fi nepotrivit, după părerea noastră, pentru caracterizarea partidelor românești care, cu excepția Partidului Socialist al Muncii (PSM), nu au recunoscut niciodată o filiație directă față de vechiul regim, ideea însăși de reconversie fiind greu de aplicat. "Aranjamentele succesorale"41 nu sunt transparente în cazul românesc." În România, rolul revoluției a fost acela de a șterge trecutul printr-o singură mișcare istorică. Astfel spus, structurile
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
memoria colectivă"43. Din acest motiv am considerat oportun să adăugăm la terminologia lui Daniel Barbu calificativul de "nemărturisită", pentru a scoate mai mult în evidență decalajul față de un model răspândit în Europa de Est, acela al elitelor care își asumă o filiație recunoscută față de trecut. 1. Conținutul opoziției structurate de primul substitut de clivaj pe durată determinată după 1989 Se poate utiliza în mod veritabil distincția anticomunistă a postdizidenței versus postnomenclatura nemărturisită? Aceasta e întrebarea care ni se pare esențială în vederea utilizării
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
integrări es ante a acestor partide pe versantul "postnomenclaturii" nemărturisite, o integrare puțin atentă la detalii, PUNR-ul fiind un caz special prin valoarea naționalistă a discursului său, iar PSM-ul fiind singurul actor politic care și-a asumat o filiație directă cu PCR-ul. Tot în logica automatismelor rigide, nici o distincție nu e făcută și totul este înglobat în acest versant penalizat" politic atât național cât și internațional. Pe baza diadei structurale a unei opoziții "postdizidență anticomunistă" versus "postnomenclatură nemărturisită
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
și memorie, astea în imanentă capilaritate și compatibilitate cu senzația vitalității (și esteticii) pe care mi le oferă prezentul, contemporaneitatea. Or, chiar prefer, discret (față de mine însumi!) o atare modalitate de scriere, experiența și mnemonica presupunând, firește, și o densă filiație informațională, livrescă aceasta e una din componentele de care, vede-se, nu voi putea face abstracție niciodată. Nici nu doresc să fac... E o metodă ca de la sine metoda recurenței la informația anterioară, fixată în memorie, fișier clasic (celebra lădiță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bunului plac subiectiv-literaturizant. A.B.La ce lucrează, în prezent, criticul Cornel Regman? De curând, am predat Editurii "Cartea Românească" un volum de critici, foiletoane și articole intitulat Dinspre "Cercul literar" spre optzeciști. Așadar nu e vorba de stabilirea unei filiații între cele două grupări și generații literare, ci pur și simplu de faptul că articolele cuprinse în volum tratează, majoritatea, subiecte legate de opere și autori aparținând respectivelor mișcări. Într-un compartiment aparte, "Extra muros", am rânduit articole ce ies
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
antisemitismului românesc se împletesc cu originile statului modern român și cu apariția bogatei tradiții culturale naționale care a însoțit unirea Principatelor, independența și crearea României Mari. Antisemitismul care s-a manifestat în România între cele două războaie mondiale are o filiație directă din evenimentele majore ale dezvoltării țării începută la jumătatea secolului XIX. Din motive care puteau diferi de la o persoană la alta sau de la un grup la altul, în viața politică, culturală și spirituală a societății românești au existat, în
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
sau Stoffgeschichte, disociind între temă (domeniu general-abstract), motiv (concretizare a temei sub un aspect tipic) și mit (structură deschisă, modificabilă în funcție de epocă și de personalitatea artistului). Câteva studii ample, solide, sistematice ilustrează în istoria literaturii universale și românești evoluția și filiația unor motive specifice, bunăoară tema istorică în romantism, care capătă cu totul alte semnificații decât în epocile anterioare ori decât în perioada postromantică, precum și destinul unor motive literare privilegiate, cum ar fi avariția sau seducătorul, ori al miturilor moderne despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Într-un amplu capitol sunt studiate formele dramatice în literatura populară, începând de la basm și baladă ca monodrame concepute pentru a fi interpretate în public, la jocurile de copii și tineri, la teatrul arhaic cu măști până la cel popular de filiație cărturărească (misterele medievale, Vicleimul ș.a.) sau la alte forme implicând dialogul. Se examinează apoi momentele importante ale începuturilor literaturii dramatice: încercările școlare din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din Transilvania, compuse după modelul farsei carnavalești, apoi piesele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
promoția optzecistă, P. face, într-un fel, figură aparte printre colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din Norul de marmură, pare mai conformistă și mai conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filiația „înaltului modernism” postbelic, decât evoluția către soluțiile postmoderne. Modernismul rezidă nu atât în expresie, dicție, mijloace și recuzită, în imagistică și sintaxa specifică, cât în poziționarea filosofică. De postmodernism eul poetic al lui P. se „teme”, se pune la adăpost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
date în Românii după ’89. Și în acest context, e de remarcat că teoria situației istorice cu privire la sistemul politic românesc nu poate fi respinsă a priori. Ar rămâne neexplicate nenumărate elemente dacă am considera că discontinuitatea instituțională a fost „absolută”. Filiația cu sistemul anterior nu poate fi contestată. De altfel, chestiunea menținerii, sub o formă sau alta, a Securității (evident, nu în aceleași structuri instituționale), care, după cum înșiși autorii observă, a pus probleme enorme guvernării dintre 1996 și 2000, vine în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cultural, folosindu-se de tiparele literaturii de aventuri pentru a realiza implicit o bună propagandă lumii din care face parte. Ostrovul lupilor (1969) sau Extraordinarele peripeții ale lui Scatiu și ale prietenului său Babușcă (1974) tind să se înscrie în filiația Jules Verne-Mark Twain. Acțiunea este inteligent construită, vie, personajele sunt niște copii-model, puși în situații pline de neprevăzut. Succesul acestor cărți, ca și al filmelor turnate după ele, este astfel explicabil. SCRIERI: Nufărul roșu, București, 1950; 80 000 de prieteni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287936_a_289265]
-
naturii cancerului și a genezei tumorilor a fost urcată de Rudolf Virchow. Acest mare experimentator și gânditor berlinez a respins teoria blastemei elaborată de Schwann cu tot cortegiul de estimări fanteziste pe care aceasta le conținea. Virchow a impus ideea filiației celulare în sensul că fiecare celulă se trage dintr-o celulă parentală, căreia îi moștenește caracterele morfofiziologice fundamentale. Ideea fusese enunțată anterior de histologul francez FrançoisVincent Raspail. Pentru înțelegerea ulterioară a fenomenului de editare a unor clone de celule canceroase
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ea trebuie să-și fie asemănătoare, dar și să fie suficient de distinctă de modelul său, pentru a putea să apară ca imagine, și nu ca ființă originală. Ca atare, imaginea este întotdeauna inseparabilă de o înțelegere în termeni de filiație. Fiind imaginea a ceva, ea trimite inevitabil la originea sa și pretinde așadar să fie gândită prin intermediul paradigmei genealogice. În mod simetric, de altfel, nu există imagine decât dacă o realitate, ideală sau materială, se reproduce, adică iese din sine
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și pretinde așadar să fie gândită prin intermediul paradigmei genealogice. În mod simetric, de altfel, nu există imagine decât dacă o realitate, ideală sau materială, se reproduce, adică iese din sine și dă naștere la ceva diferit de sine însăși. Zămislirea, filiația și genealogia constituie așadar câmpul metaforic privilegiat pentru a gândi imaginea, de vreme ce orice reproducere tinde să producă o înrudire și deci nașterea unei imagini (Wunenburger, 2004, p. 128). Citatul de mai sus, un pic cam lung, dă seama de această
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
un pic cam lung, dă seama de această prelungire a realului în lumea imaginară. Existența nu se reduce doar la factualitate, la lucruri concrete, direct reperabile în mediul proxim. Totodată, putem trage concluzia că între cele două lumi sunt multe filiații; la o adică, ele comunică, se stimulează și se întrețin reciproc. Virtualizarea este generată de însăși puterea structurantă și forța imaginativă a gândirii și limbajului. Prin limbajul oral sau scris se depășește datul concret, pentru a-l manevra dincolo de circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
București. Manuscrisul volumului de debut, Poezii (1934), obține Premiul pentru scriitorii tineri needitați al Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”. A mai publicat volumul Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă (1939). G. Călinescu îi găsește filiația în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a umilității diurne, din jurul lui Esenin, fără apocalipticul aceluia, apropiindu-se în felul acesta de ardeleni”, iar E. Lovinescu aprecia că poezia lui C. „e eruptivă, oarecum primară, dar viguroasă, cu adevărat lirică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
neelucidate 108). Prin același procedeu, cel care îi luase tronul lui Vasile Lupu a scăpat de ruda aceluia, grecul Stamatie Hadâmbul, mare postelnic 109 (însurat, indiscutabil, căci a avut un fiu, Iane Hadâmbul [deși toți istoricii sunt convinși de această filiație] ctitor al Mănăstirii Dealu Mare110). La fel va pieri otrăvit din porunca lui Mihai Racoviță (deși erau cumnați), Lupu Bogdan (ispravnic - tipărirea Divanului lui Dimitrie Cantemir), om al Cantemireștilor (căci a fost căsătorit întâi cu Ruxandra, fiica lui Constantin Vodă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era rudă cu Matei Basarab. Vodă, care la un moment dat voia să-l lase chiar moștenitor la domnie, afirma că Diicu îi este rudă „despre mumă” („linia” ducea către Stanca, mama lui Matei din Brâncoveni). Mai precis în stabilirea filiațiilor, sirianul Paul de Alep era de părere că acest boier ambițios, mare spătar al țării Românești între anii 1645 și 1654, sol voievodal în Moldova (a fost de față, reprezentându-l pe Matei Basarab, la cununia Domniței Maria a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Suceava, la Calafendești, și rostea cuvântul funebru la îngropăciune. Orația aceasta, compusă în 1639 și păstrată în două „redacții” (în ms. nr. 167 B. A. R., din 1639, și în ms. nr. 279 B. A. R., din 1668) cu o filiație încă nelămurită, editată în câteva rânduri 618, este o consolație, specie cultivată în Antichitatea greacă și acceptată și după izbânda creștinismului, cu firești modificări în structura argumentației. Discursul lui Toader din Feldru (pe care cred că trebuie să ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]