28,018 matches
-
și, urmîndu-și intuiția, Îi propusese să intre În slujba lui. Cu noi va fi la fel ca În Pygmalion, anunță el. Dumneata vei fi Eliza mea, iar eu, profesorul Higgins al dumitale. Bernarda, al cărei apetit literar se Îndestula cu Foaia de Duminică, Îl privi chiondorîș. — Uitați-vă, oi fi eu săracă și neștiutoare, da-s cumsecade. Barceló nu era tocmai George Bernard Shaw, Însă, cu toate că nu izbutise a-și Înzestra pupila cu dicția și cu șarmul lui don Manuel Azaña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și pe care să nu-l sperie misiunile imposibile. Cred că am găsit candidatul potrivit, am zis eu. L-am găsit pe Fermín Romero de Torres În locul său obișnuit, sub arcadele de pe strada Fernando. Cerșetorul tocmai reconstituia prima pagină din Foaia de luni pornind de la niște fragmente recuperate dintr-un coș de hîrtii. Ilustrația zilei era despre lucrările publice și dezvoltare. — Fir-ar să fie! Altă belea? l-am auzit exclamînd. Oamenii ăștia ai fascismului or să sfîrșească prin a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Într-un restaurant aflat la două străzi de Plaza Monumental. Tata Îi găsise o cameră Într-o pensiune de pe strada Joaquín Costa unde, mulțumită prieteniei dintre vecina noastră Merceditas și patroană, s-a putut trece peste formalitatea de a completa foaia de informații despre locatar pentru poliție și, astfel, l-am putut menține pe Fermín Romero de Torres departe de nasul inspectorului Fumero și al ciracilor săi. Uneori, Îmi revenea În amintire imaginea cumplitelor cicatrice care Îi acopereau trupul. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Un puț de beznă ni se deschise dinainte, impenetrabil. Lumina slabă din spatele nostru ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
oficii ale doñei Aurora. În locul lui rămăsese o pată roșcată, ca o atingere de ruj ce săruta chenarul, pe care se putea citi adresa expeditorului: Penélope Aldaya Avenida del Tibidabo, 32, Barcelona Am deschis plicul și am scos scrisoarea, o foaie de culoare ocru, Îndoită ferm la jumătate. Un scris cu cerneală albastră aluneca Într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ghișeu al căilor ferate catalane am cumpărat un bilet de clasa a treia pînă la stația Tibidabo. Am făcut drumul Într-un vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Domnul, fredonă Fermín, Într-o Învăluită aluzie la Întîlnirea mea cu Bea. Nu i-am oferit satisfacția de a-i răspunde și m-am hotărît să Înfrunt inevitabila povară lunară de aducere la zi a registrului contabil, confruntînd chitanțe și foi de expediere, Încasări și plăți. Cel care ne legăna senina noastră monotonie era radioul, regalîndu-ne cu o selecție de momente de vîrf din cariera lui Antonio Machín, foarte În vogă pe atunci. Tatei, ritmurile caraibiene Îi cam iritau nervii, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
undeva, Însă pe care nu l-am putut identifica, poate că era la Paris sau la Roma. La baza acestei picturi murale, masa de scris respira o curățenie și o meticulozitate aproape obsesivă. Creioanele erau ascuțite și aliniate la perfecție. Foile și mapele erau ordonate și dispuse pe trei rînduri simetrice. CÎnd m-am Întors, mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te uiți la străinii de pe stradă sau din metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
radio, televiziune și „noile media” vor fi din ce în ce mai puțin pertinente. Pentru a supraviețui, mass-media vor fi nevoite să accepte această evoluție ineluctabilă spre gratuitate, spirit participativ și ultrapersonalizare. De asemenea, cartea va deveni accesibilă pe displayuri avantajoase, de grosimea unei foi de hârtie îe-paper și e-ink, un nou obiect nomad sub formă de rulou), dând în sfârșit o realitate comercială cărții electronice. Ea nu va înlocui cartea tradițională, dar va avea alte folosințe: va fi utilizată pentru publicarea unor lucrări efemere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ca niște naufragiați în mijlocul oceanului, fără pânze, fără busolă, fără catarg, fără vâsle și fără combustibil în rezervor, Aveți perfectă dreptate, spuse președintele, voi suna la minister. Exista un telefon pe o masă îndepărtată și se îndreptă într-acolo luând foaia cu instrucțiuni care-i fusese înmânată cu câteva zile înainte și unde se aflau, între alte indicații utile, numerele de telefon ale ministerului de interne. Convorbirea a fost scurtă, La telefon președintele prezidiului adunării electorale numărul paisprezece, sunt foarte îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
început aproape imperceptibil, începu să se observe că vorba alb, ca ceva care ar fi devenit obscen sau care suna prost, înceta să mai fie folosită, că oamenii se serveau de ocolișuri sau perifraze ca s-o înlocuiască. Despre o foaie de hârtie albă, de exemplu, se spunea că era lipsită de culoare, un prosop care toată viața fusese alb deveni de culoarea laptelui, zăpada încetă să mai fie comparată cu o mantie albă pentru a deveni cea mai mare cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
detector de minciuni sau, în termeni mai științifici, aparat care servește pentru înregistrarea simultană a mai multor funcții psihologice și fiziologice sau, cu o descriere mai amănunțită, instrument înregistrator de fenomene fiziologice al căror grafic se obține electric pe o foaie de hârtie umedă impregnată cu iodură de potasiu și amidon. Conectat la aparat printr-un păienjeniș de fire, brasarde și ventuze, pacientul nu suferă, trebuie doar să spună adevărul, tot adevărul și numai adevărul și, acuma, să nu creadă, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bine că în această lume e absolut imposibil să faci ceva fără hârtii, iar noi, pe lângă că nu avem o singură informație despre vreo activitate din cele pe care tocmai le-am menționat, nici n-am găsit, nici măcar o simplă foaie de agendă care să spună Înainte, tovarăși, le jour de gloire est arrivé, Nu înțeleg de ce ar trebui să fie în franceză, Din cauza chestiunii tradiției revoluționare, domnule președinte, Ce extraordinară țară asta a noastră, unde se întâmplă lucruri nemaivăzute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
singura pe care o recunosc, cu seninătatea celui care tocmai și-a îndeplinit datoria. Cu respect. Urma semnătura, iar jos, în stânga, numele complet al semnatarului, adresa, telefonul, precum și numărul buletinului de identitate și adresa de e-mail. Președintele republicii așeză încet foaia de hârtie pe masa de lucru și, după o scurtă tăcere, îl întrebă pe șeful său de cabinet, Câte persoane au cunoștință de asta, Nici una în afară de secretarul care a deschis și înregistrat scrisoarea, E om de încredere, Presupun că putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceea ce nu reușea să înțeleagă era de ce nu vorbeau despre votul în alb, despre insurecție, despre conspirația împotriva statului, despre autenticul și singurul motiv pentru care scrisese scrisoarea. Din cauza tremurului mâinilor cuvintele se citeau cu greu, Pot să folosesc altă foaie, întrebă el, Câte vreți, răspunse agentul. Caligrafia începu să iasă mai fermă, nu avea să-i mai fie rușine de felul în care scria. În timp ce agentul își lua înapoi pixul și înmâna carnețelul comisarului, bărbatul se întreba cu ce gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
doua generații mai vârstnice dintre cele care încă mai mănâncă pâine în lumea asta și păstrează, de aceea, un rest de respect pentru formă, asta însemnând că, după ce termină prima scrisoare, începu, cu atenție, s-o copieze pe o altă foaie de hârtie. Copie avea să fie, fără nici o îndoială, dar nu în același fel. După ce termină treaba, îndoi și introduse fiecare scrisoare în plicul ei, timbrat la fel, le închise și scrise adresele respective. Bineînțeles că predarea avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
citiți scrisoarea care se află înăuntru, Acum, întrebă șeful redacției, Da, vă rog, dar mai întâi e de datoria mea să vă informez că nu mă cheamă Providențial, Totuși, numele, După ce veți citi, veți înțelege. Șeful redacției rupse plicul, desfăcu foaia de hârtie și începu să citească. Întrerupse lectura imediat la primele rânduri, se uită perplex la bărbatul pe care-l avea în fața lui, ca și cum l-ar fi întrebat dacă nu era mai înțelept să se oprească acolo. Comisarul îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
place să citesc foiletonul teatral, i-am răspuns. Am împăturit ziarul și l-am pus alături. — Mi-a plăcut masa, a comentat el. — Atunci cred că am putea să ne luăm aici și cafeaua, nu? Ne-am aprins țigările de foi. Am fumat-o pe a mea în tăcere. Am observat că din când în când ochii i se opresc asupra mea cu un mic zâmbet amuzat. Am așteptat cu răbdare. — Ce-ai mai făcut de când nu te-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pocher cu ei, dar ingenuitatea conferă o tensiune aparte celui mai bun joc de pe lume. Am ajuns să-l cunosc foarte bine pe căpitanul Nichols până plecă din Tahiti și acest fapt m-a îmbogățit. Nu consider că țigările de foi și whisky-ul pe care le-a consumat pe socoteala mea (întotdeauna refuza cocteilurile întrucât practic era „abstinent total”) și puținii dolari pe care i-a împrumutat de la mine cu aerul politicos că-mi face o favoare au fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin, de unde scoase codicele cu Eneida. Printre pagini ascunsese o foaie. O găsise un străjer de gardă, Într-un balot de mătase, În aparență anonim. O citi pentru a nu știu câta oară. Încredeți-vă În lucrarea noastră, o Credincioși ai Iubirii, și primiți-i din cele patru zări pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unui câine. Trăia În fiecare vers al viitoarei sale opere. Marele poem despre cer și pământ. Dialogul unui pelerin cu marile suflete din vechime, unde avea să dezvăluie toate secretele lumii de dincolo. Privirea Îi lunecă pe o grămăjoară de foi de pe masa de scris, hârtii și pergamente adunate de pe unde se nimerea și răzuite cu grijă, pentru a mai putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
printr-o lovitură sălbatică, zăcea atârnându-i peste umăr. Dante Își Înăbuși strigătul care Îi năvălise pe buze la vederea acelui om. Apoi trecu pragul, apropiindu-se. Din rană cursese sânge din belșug, stropindu-i veșmintele și țâșnind pe o foaie peste care Încă mai zăcea mâna dreaptă a mortului, exact În centrul unui octogon trasat cu cărbune pe pergament. Capul Îndoit părea să se fi Întors cu fața către trupul de care Începuse să se desprindă. Priorul fu nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu mâna făcută paravan, până să se obișnuiască din nou cu strălucirea de afară. 3 Dimineața zilei de 8 august, la Priorat - Iată informațiile pe care le-ai cerut despre oaspeții de la han, zise secretarul, prezentându-i lui Dante o foaie. Nu a fost ușor: a trebuit să Îi Întreb pe toți șefii de gărzi de la porți. - Te aștepți la o cântare de laudă, messer Duccio? răbufni Dante, smulgându-i hârtia din mână. Era o listă de nume, cu câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un colț al Încăperii, Într-un coș de răchită, erau niște haine Îngrămădite la Întâmplare, murdare de sânge. Dante se apropie repede, apucându-se să le examineze. În timp ce verifica grijuliu țesătura, simți ceva moale Într-un buzunar interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri Federici”. „Acesta este templul luminii, sipetul comorii lui Frederic”. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aparținea familiei Cavalcanti, Își aminti priorul. Poate că era vorba de o simplă coincidență. Dar În sinea sa era neliniștit. Faptul acela părea să fie În legătură cu celelalte nenorociri. Ca un desen șters ce Începe din nou să se vadă pe foaie. - Cât de departe e focul? - La câteva leghe, imediat după cercul cel nou de ziduri. Dante rămase o vreme În tăcere, mușcându-și buza. - Dă poruncă unei escorte de străjeri să Înșeueze grabnic doi cai, pentru noi. Vreau să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]