2,730 matches
-
de margine). În paralel, împăratul a refăcut fortificațiile de pe linia limes-ului dunărean. Procopius spune în lucrarea "Despre războaie", că Justinian a vrut să facă din Istru "cea mai puternică apărare a noastră și a întregii Europe". El a refăcut fortificațiile vechi și a ridicat altele noi. În orașele importante s-au ridicat basilici creștine. În anul 536, provincia Sciția Mică a trecut sub comanda militară a unui quaestor exercitus, funcție înființată pentru asigurarea protecției unui spațiu întins de la Dunărea de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavilor, după secolul VII. Acest impuls intern n-ar fi fost posibil fără suportul reprezentat de Imperiu, redevenit după 450, singura putere politică și principalul focar de civilizație la Dunărea mijlocie și de jos. Refacerea așezărilor de pe malul drept, restaurarea fortificațiilor și altor cetăți de pe malul stâng, instalarea unor garnizoane, stăpânirea unor puncte nordice, reluarea schimburilor comerciale, circulația monetară și cea umană, legăturile între creștinismul nordic și cel sud-dunărean au dus la pătrunderea masivă a creștinismului în nordul Dunării, în regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
eparhiile ei sufragane fiind trecute sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol. Se cuvine însă să mai stăruim asupra arhiepiscopiei sus menționate, pentru a vedea legăturile ei cu teritoriile din nordul Dunării. Așa cum am arătat, Justinian a refăcut o bună parte a fortificațiilor de pe linia Dunării și din interiorul Dobrogei. Este vorba despre capete de pod mai vechi de pe malul stâng: Litterata, Dierna, Drobeta, Sucidava, Constantiniana Daphne ș. a. Refacerea fortificațiilor, descoperirile bizantine din secolul al VI-lea, precum monede și ceramică, denotă faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din nordul Dunării. Așa cum am arătat, Justinian a refăcut o bună parte a fortificațiilor de pe linia Dunării și din interiorul Dobrogei. Este vorba despre capete de pod mai vechi de pe malul stâng: Litterata, Dierna, Drobeta, Sucidava, Constantiniana Daphne ș. a. Refacerea fortificațiilor, descoperirile bizantine din secolul al VI-lea, precum monede și ceramică, denotă faptul că populația daco-romană din așezările urbane și rurale se afla în strânse legături cu malul drept al Dunării. În aceste condiții, era inevitabil ca arhiepiscopia de Justiniana
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dus la anumite victorii, dar nu au reușit decât să întârzie prăbușirea graniței dunărene. Uciderea împăratului Mauriciu (582-602), în anul 602, și revolta militară condusă de centurionul Focas, care a devenit împărat, au dus la prăbușirea limesului danubian, dar unele fortificații au continuat să reziste până în 614. Incursiunile avaro-slave au fost reluate, după 614-615, sub împăratul Heraclie (610-641), fiind vizate importante orașe din Balcani, Constantinopol, Thesalonic, Naissus, Serdica. Tot atunci sunt distruse ultimele fortificații romane de (pe) la Dunăre, iar slavii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dus la prăbușirea limesului danubian, dar unele fortificații au continuat să reziste până în 614. Incursiunile avaro-slave au fost reluate, după 614-615, sub împăratul Heraclie (610-641), fiind vizate importante orașe din Balcani, Constantinopol, Thesalonic, Naissus, Serdica. Tot atunci sunt distruse ultimele fortificații romane de (pe) la Dunăre, iar slavii s-au așezat masiv în sudul Dunării (Peninsula Balcanică). În 623 (625), avarii au organizat jafuri de-a lungul zidurilor lungi ale Constantinopolului. Ultima acțiune militară a avarilor împotriva Imperiului a avut loc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au determinat fenomenul de dependență colectivă a unor comunități sătești (obști) față de autoritatea politică-militară migratoare-precum obștile din Banat aservite puterii hunilor lui Attila, din secolul al V-lea, sau relațiile dintre autoritatea militară a cetății Turris și țăranii de pe pământul fortificației. Dacă aceasta era situația în sânul comunităților, în cea mai mare parte a țării, în aceste secole, în Dobrogea, provincie aflată multă vreme sub stăpânirea Imperiului, până în secolul al VII-lea, structura social-economică a comunităților umane cunoștea o evoluție deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bogat, datate sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, aparțin unor slavi târzii pătrunși aici.26 Această perioadă este una a construcțiilor fortificate, începând cu sfârșitul secolului al VIII-lea și continuând cu secolele IX-XI. Aceste fortificații au fost înălțate inițial de uniunile de obști mai puternice, în scopuri de apărare față de invaziile străine. Așezările fortificate sau cetățile sunt obiective cu semnificație social-politică, sunt prezente în aria primelor formațiuni statale, cnezate și voievodate, și existau deja, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jud. Prahova) și cetăți cu ziduri din blocuri de piatră legate între ele cu scoabe de fier, precum cetatea de la Moldovenești (jud. Cluj)-aceasta fiind identică ca formă și dimensiuni cu cetatea bizantină de la Păcuiul lui Soare. Aceste tipuri de fortificații, care devin tot mai puternice și mai vaste, ca suprafață, presupun o stratificare socială și putere economică, militară și politică mare. Primele formațiuni statale, menționate în secolul al X-lea, în arealul românesc, au drept reședințe aceste cetăți-fortificații.27 Organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în SCIV, 18, 1967, 3, p. 443-446. 27. Istoria Românilor, vol. III, p. 86-91; A. Petre, Date noi în legătură cu valurile antice de apărare din Dobrogea (IV-X), în BMI, 2, 1973, p. 27-31; M. Petrescu-Dâmbovița și D. Gh. Teodor, Sisteme de fortificații medievale timpurii la est de Carpați. Așezarea de la Fundu Herții (jud. Botoșani), Iași, 1987. 28. Istoria Românilor, vol. III, p. 91-93. 29. M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, București, EIBMBOR, 1991, p. 141-157, 172-184, 185-201. CAPITOLUL V INSTALAREA
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vitelor mari. Din a doua jumătate a secolului al VI-lea, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre atacuri frecvente ale slavilor, singuri sau împreună cu alte populații. De la scriitorii antici deținem informații importante despre slavi. Pentru apărarea limesului Dunării s-au construit fortificații noi, s-au adus trupe numeroase, iar armata bizantină a trecut în nordul Dunării. La începutul domniei lui Justinian (527-565), generalii Baudarius și Iustinus poartă lupte cu slavii și "hunii" (avarii) care se așezaseră nu demult în nordul Dunării, "nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu s-a produs un transfer de populație de la câmpie la munte. În anumite zone românești de la începutul evului mediu existau "cetățile" Cetățuia (84 cu acest nume), Grădiștea (80), locuri de adăpost, cetăți țărănești pentru vremuri tulburi. Acestea nu erau fortificații lipsesc armele din incinta lor ci mai ales locuri de adăpost pentru oameni, pentru animale, unde se depuneau vasele (oale) cu produsul recoltelor. În ceasul primejdiei, oamenii apelau la adăpostul ridicat de obștea țărănească. Localnicii de la deal și câmpie pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
râul Almaș, fiind apoi ucis. Reședința sa era pe Someș, la Dăbâca (Cluj), iar supușii săi s-au subordonat ungurilor conduși de Tuhutum. Glad (Vlad), originar din Vidin, se pare că era slavo-bulgar, avea reședința la Orșova ("Urscia") și o fortificație la "Keve" (Cuvin)-spre Bulgaria, iar armata sa era alcătuită din pecenegi, bulgari și "blaci" (români). Cronica lui Anonymus, datată secolul al XII-lea, reproduce o veche tradiție despre supunerea populației româno-slave din Transilvania de către maghiari. Cronica lui Nestor consemnează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și consolidată sub Galerius și Diocletian. În timpul domniei lui Constantin (306-337), orașul Tropaeum Traiani a fost reconstruit, fortărețele de pe Dunăre au fost refăcute, s-au restabilit capetele de pod de pe malul stâng, iar în dreptul cetății Transmarisca (Turtucaia) s-a înălțat fortificația Constantiniana Daphne. Influența romană, sprijinită pe victoriile lui Constantin, i-a adus pe goți și pe sarmați, care ocupau pe-atunci Banatul și Muntenia, într-o supunere deplină, încât împăratul se mândrea că a cucerit Dacia a doua oară, reactualizând
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bucov-Prahova, Bârlogu-Argeș, Garvăn-Tulcea, Lozna-Botoșani, Dăbâca-Cluj, Vladimirescu-Arad, Biharea-Bihor, Comana de Jos-Brașov. S-au aflat obiecte de prelucrare a fierului precum nicovale, ciocane, clești, cârlige. Era prelucrat argintul pentru obiecte de podoabă: brățări, inele, coliere. Lemnul și piatra erau utilizate la construcția fortificațiilor și bisericilor, au fost supuse prelucrării osul și cornul din care se obțineau piepteni, străpungătoare, cârlige. Alte meșteșuguri erau: torsul, țesutul, cojocăritul, cusutul, prelucrarea țesăturilor, a blănurilor și a pieilor-meșteșuguri casnice pentru îmbrăcămintea oamenilor. Producția obiectelor ceramice, prin folosirea roții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
surplusului de către fruntașii obștei. Și în cadrul așezărilor, aceștia dispuneau de locuințe de suprafață mai încăpătoare, arătoase. Stratificarea economică și socială a dus la o nouă structură teritorială, fortificațiile-reședințe, ce aparțineau fruntașilor și conducătorilor politici ai uniunilor de obști. În jurul acestor fortificații se aflau așezări rurale ce alcătuiau un complex teritorial de obști-de pildă, la Dăbâca, Moldovenești, Cluj-Mănăștur, Bucov, Slon, Fundu Herții, Dersca. Suprafața acestor localități (fortificații): la Dăbâca era de 16 m2, dar la Mircea Vodă erau adevărate "palate", unde s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
structură teritorială, fortificațiile-reședințe, ce aparțineau fruntașilor și conducătorilor politici ai uniunilor de obști. În jurul acestor fortificații se aflau așezări rurale ce alcătuiau un complex teritorial de obști-de pildă, la Dăbâca, Moldovenești, Cluj-Mănăștur, Bucov, Slon, Fundu Herții, Dersca. Suprafața acestor localități (fortificații): la Dăbâca era de 16 m2, dar la Mircea Vodă erau adevărate "palate", unde s-au aflat podoabe, bijuterii, monede, ceramică, arme. Prezența acestor obiecte indică faptul că fortificațiile, însoțite de locuințe bogate, aparțineau acelor fruntași (căpetenii de obști), unei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dăbâca, Moldovenești, Cluj-Mănăștur, Bucov, Slon, Fundu Herții, Dersca. Suprafața acestor localități (fortificații): la Dăbâca era de 16 m2, dar la Mircea Vodă erau adevărate "palate", unde s-au aflat podoabe, bijuterii, monede, ceramică, arme. Prezența acestor obiecte indică faptul că fortificațiile, însoțite de locuințe bogate, aparțineau acelor fruntași (căpetenii de obști), unei categorii sociale suprapuse, față de care locuitorii satelor din jur se aflau în raporturi de dependență. Fortificația era un centru de convergență al unei întregi zone rurale-ea nu putea exista
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au aflat podoabe, bijuterii, monede, ceramică, arme. Prezența acestor obiecte indică faptul că fortificațiile, însoțite de locuințe bogate, aparțineau acelor fruntași (căpetenii de obști), unei categorii sociale suprapuse, față de care locuitorii satelor din jur se aflau în raporturi de dependență. Fortificația era un centru de convergență al unei întregi zone rurale-ea nu putea exista fără un hinterland de sate cu locuitori, care prestau munca pentru fruntașii ei. Aceste complexe teritoriale (fortificații și așezări) erau reședințe ale căpeteniilor unor formațiuni politice, centre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuitorii satelor din jur se aflau în raporturi de dependență. Fortificația era un centru de convergență al unei întregi zone rurale-ea nu putea exista fără un hinterland de sate cu locuitori, care prestau munca pentru fruntașii ei. Aceste complexe teritoriale (fortificații și așezări) erau reședințe ale căpeteniilor unor formațiuni politice, centre ale organizării teritoriale. O dată cu secolul al X-lea, aceste realități politice erau menționate în scrieri de epocă, cronici, în care se face referire și la existența unor fortificații-reședințe în aria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronici, în care se face referire și la existența unor fortificații-reședințe în aria celor trei voievodate, de organizare militară bine închegată, precum Biharea, reședința lui Menumorut, Dăbâca-Mănăștur, reședința lui Gelu, Keve-Cuvin, reședința lui Glad. La sud de Carpați, în Muntenia, fortificațiile de la Slon și Bucov erau reședințe ale unor formațiuni necunoscute de noi. Scriitorii (cronicarii) bizantini amintesc despre reședințele fortificate de la nordul Dunării. În Dobrogea, inscripția de la Mircea Vodă, datată secolul al X-lea (943), în limba slavă, menționează pe jupan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Mircea Vodă, datată secolul al X-lea (943), în limba slavă, menționează pe jupan Dimitrie, iar inscripția de la Basarabi-Murfatlar, pe jupan Gheorghe, sfârșitul secolului al X-lea, conducătorii unor organisme politice teritoriale. La fel, pe teritoriul Moldovei, se aflau fortificațiile de la Fundu Herții, Dersca ș.a., reședințe ale unor căpetenii de obști necunoscute nouă. În Banat, organizațiile plitice erau conduse de Voilă și Vataul, jupani amintiți pe un vas din tezaurul de la Sânnicolau Mare, datat secolul al X-lea. Cronicarii bizantini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Astfel, spre vest, până în zona bazinului superior al Tisei, între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința în cetatea (fortificația) Biharea (in castrum Byhor), mai erau și alte fortificații, la Zotmar și Zyloc. Voievodatul lui Menumorut era locuit de populații diverse, iar armata lui era alcătuită din ostași luați (adunați ) din neamuri diferite". Anonymus îi amintește pe chazari (cabari), iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința în cetatea (fortificația) Biharea (in castrum Byhor), mai erau și alte fortificații, la Zotmar și Zyloc. Voievodatul lui Menumorut era locuit de populații diverse, iar armata lui era alcătuită din ostași luați (adunați ) din neamuri diferite". Anonymus îi amintește pe chazari (cabari), iar alte cronici amintesc, ulterior, pe români (vlahi) și secui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
La începutul secolului al XI-lea, formațiunea (voievodatul) aceasta era condusă de Gyula, "duce (voievod) mare și puternic". Voievodatul lui Gyula corespundea unei alte concentrări de așezări din acea vreme, aflată la sud de țara lui Gelu, care gravita în jurul fortificației de la Alba Iulia. Se pare că, la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, acest organism politic (voievodat) s-a extins spre nord și a înglobat fostul voievodat al urmașilor lui Tuhutum, dând naștere unui mare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]