2,702 matches
-
atomului. Bărbatul masiv se ridică în picioare și se uită cu coada ochiului la el, îi dădu de înțeles că îl recunoscuse și chemă doi soldați de pe hol. Apoi spuse: - Lord Clane Linn, sunteți arestat. Ordonă unuia dintre soldați: - Aduceți frânghii. Legați-l! Cu umilință, Clane consimți să fie legat. În momentul anunțării veștilor, Czinczar se îndrepta spre Linn. Meewan l-a întâlnit pe acoperișul palatului central. Bărbatul cel masiv avea întipărit un zâmbet pe fața lui dolofană de om cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
trebuiască nimic după aceea. Avertizarea tatei era mai mult decât un avertisment! La o săptămână, un vecin de-al lui Gritas vine într-un suflet la tata spunându-i că l-a urmărit pe Gritas cum a luat elvețiana de frânghie și a proțăpit-o drept în porumbul tatei. Bazat pe mărturie, tata aleargă, găsește vaca în plin ospăț, o ia cu el acasă și seara, cam pe întuneric, se duce la Gritas și-i spune: - Măi, domnule Gritas, am venit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un individ cu dorințe perverse, pe cale de a se îndeplini datorită geamantanului cu bani găsit (absolut) întâmplător, însă neîndeplinite din motive... de sinucidere. Nu se hotărâse încă asupra felului în care individul avea să-și pună capăt zilelor, poate o frânghie aruncată peste bara pentru bătutul covoarelor, poate o supradoză - se gândise să îl prezinte drept dependent de vreun drog, și își propusese să se documenteze - sau, de ce nu?, niște vene tăiate cu un cuțit bine ascuțit. Din acelea de la teleshopping
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
această cameră, nu tocmai spațioasă, și cel ce a fost cutremurat de Încercările acelea atât de comune dar atât de ale lui. Intervalul acesta se cască Întocmai ca gura neagră a unei prăpăstii În care eroul se coboară cu o frânghie groasă, iar cei doi trădători (lectorii) rămân la suprafață, pentru a fugi apoi cu funia retezată, ca să nu mai iasă nimeni de acolo de unde ei nu au reușit să se aventureze. Am douăzeci de ani. Azi, tocmai când mă autosărbătoream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În a fost. Textul scris mi-a ucis dragostea. Acum scriu din nou ca s-o reînviu, dar simt că scriu mai ales pentru că altfel nu mă regăsesc. (duminică) Pleacă la gară, ca În orice sâmbătă, echipată complet: rucsac, piolet, frânghie etc., se Întoarce după o jumătate de oră; „Ah bine că n-ai plecat, mi-a venit brusc poftă de tine, mă primești?“. În aer e un flux de senzualitate ce pune lucrurile În alertă; a adus vin roșu, șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Era ca și când aș avea În față cea mai minunată cărare, cu capătul În piscul fericirii, iar eu sunt legată cu funii de oțel de un pom și surghiunită să văd cărarea, să zăresc și piscul, dar să nu pot rupe frânghia. Timpul se Încolăcise În jurul meu și nu mă lăsa să plec spre fericire. A Încetat cântecul și a adormit. Îl priveam, ca să nu-mi dispară din minte statura lui robustă și frumusețea Întipărită pe față. Orele se scurgeau. Iată-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
propriu și la figurat, spune tradiția, chiar și turcilor. (luni) Aura ne-a invitat pe munte pe mine și pe Dinu. A venit la gară cu un rucsac plin de instrumente de alpinism. Ne amuzăm, dar toate acele fiare, scoabe, frânghii sunt atât de grele, că vrem s-o ajutăm să le poarte. E orgolioasă; nu acceptă și observ cum se face și mai pitică, trasă În jos de greutatea dusă În spinare. Să-ți duci singur tot harnașamentul de alpinist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Iar noi nu știm cum, nu înțelegem, spunea Confucius. El e în afara puterii noastre, spunea Lao Zi. Cosmina privi chipul învinețit al bolnavului, cu tâmplele strânse în bandaje. Sub pleoapele închise, pupilele păreau nemișcate. Comă. Ca și cum ai merge pe o frânghie și dedesubt se cască abisul. Dacă privești în jos, spre abis, te va privi, la rândul lui, și atunci ești pierdut. Cosmina își termină de desenat dragonul, scrise dedesubt „gând“, apoi, căutând zadar nic o tresărire pe chipul bolnavului, completă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în picioare și se ridică, încercând să iasă din cercul de lumină. Lumina se stinse brusc și camera se cufundă într-un întuneric gros și umed, pe care, ca să înaintezi, trebuie să-l dai deoparte, ca pe cearșafurile întinse pe frânghie. — Cum să scapi, dacă nici măcar nu știi cine ești ? Pe cine vrei să scapi ? Vocea se auzise acum dintr-o parte. Bătrânul se întoarse spre direcția din care venea sau, neputând zări prin beznă, bănuim că așa a făcut, căci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe trotuar farfuria de tablă, pe care o îndesă la piept, încheindu-se peste ea. Orbul apucă, pe bâjbâite, frânghia de la căruțul lui Coltuc. Știau încotro să se îndrepte, dibuiseră locul din zori, nimeni nu i-ar fi căutat acolo. Atâta că trebuiau să ajungă la colțul celălalt, dinspre Moșilor Vechi, și apoi printre gangurile clădirilor părăsite. — Mai repede, gâfâi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și el că mai repede nu se poate. În față mergea orbul, cu pas măsurat și fruntea ridicată de parcă adulmeca aerul pâclos. Cu o mână ținea măciulia bastonului cu care își vestea pașii, lovind în caldarâm, cu cealaltă trăgea de frânghia căruțului. În urma orbului venea așadar trupul lui Coltuc, lipsit de alte încheieturi decât a gâtului, pe care-l răsucea, privind speriat într-o parte și în alta. Iar în urmă, Ologu, înfigându-și talpa în caldarâm, pentru a trage cârjele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ologu își scoase căciula și o flutură deasupra capului, ca la gară, privind în urma lor : Treaba ta ! strigă. Nici nu știi ce pierzi... Coltuc se lăsă dus în brațe până la perete. O privise pe soră-sa cum se opintește în frânghia legată de rulmenții în chip de roți. Drumul pe Moșilor Vechi, apoi pe Vasile Lascăr până la Piața Galați și, de acolo, pe străduțele Precupeților Vechi le luă mai bine de o oră. Coltuc se simțea rușinat, văzând umerii aduși ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că l-am înghițit în somn. Ridică, biruitor, cârja și făcu semn spre stația de tramvai. — Hai, Chiorule, ia piticania la remorcă și să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea apoi îngerul cu aripile chircite, pe scândura cu rulmenți huruind, și, la urmă, șchiopul, icnind șonticăit pentru fiecare zi a Facerii. — Trei pași, bordura ! strigă Coltuc. Nu mai trebui alt indiciu, căci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
coloniale, 1 aparținea unui evreu:Feslau Leibu. Din 2 magazine care vindeau confecții de damă, 1 aparținea unui comerciant evreu: Kamerling Mendel. Din 2 magazine care vindeau covoare, 1 aparținea unui comerciant evreu: Kameling Mendel. Din 2 magazine care vindeau frânghii, 1 aparținea unui comerciant evreu: Feslau Leibu. Din 2 magazine care vindeau produse petrolifere 1 aparținea unui comerciant evreu: Brinder Marcu &Fii. Din 2 magazine care vindeau jucării, 1 aparținea unui comerciant evreu: Leibu Solomon Din 2 magazine care vindeau
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
situate în sate: una la Baia (Suceava) și patru în ținutul Covurlui. În statistica din 1862 se indică ca funcționând în sate numai trei tăbăcării din totalul de 88 câte se aflau în Moldova. Un meșteșug specific sătesc era producerea frânghiilor și a rogojinilor. Frânghieria era practicată mai ales în ținuturile Roman, Bacău, Suceava, Tecuci și îndeosebi în satele lipovenești din ocolul Moldovei (Suceava), iar rogojinăria în ținuturile Iași, Bacău, Suceava, Tecuci și într-o măsură mai mare în ocoalele Bilăești
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu trupul lor bătrîna brazdă, fugeau de moarte să ajungă-n moarte, ținea atît de mult războiul, un naufragiu nesfîrșit. iar oamenii umblau puhoi pe drumuri și măsurau cu ponderea lor vidul de nu știu care spațiu-mbătați, ce șerpuia ca o frînghie în jurul grumazului, smucită. Cît cuprindea vederea..." (Trad. de Virgil Teodorescu. după vol. B, Fundoianu, Poezii, Editura pentru Literatură, 1965, p. 130) ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- II ALEXANDRU ZUB PREFAȚĂ I 424 CATHERINE DURANDIN ISTORIA ROMÂNILOR 425
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
limitate și explicate de cititor"48: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne,/ Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou,/ Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,/ Dansului meu i-e vântul ecou.// De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele./ Știu, voi iubiți părul meu grav și năuc,/ Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.// Priviți până o să vi se atingă privirea de vânt/ Brațele mele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alătură aceste elemente simbolului copilăriei, destructurând oarecum canonul paradigmatic romantic. Vârsta iubirii, a fericirii și a armoniei depline este copilăria, care generează sentimente profunde asemenea amorului adolescentin sau din tinerețe: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne", " De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura între voi și stele", "Port aștrii toți cu mine să le-arăt/ Grădina pentru care să-ncălzească,/ Și munții-mi cer să-i duc înspre pământul/ Pe care să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
română postbelică, p. 269. 131Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271: "Un vibrato emoțional constant al vocii însoțește mărturisirile limpezi, profesiile de credință nete, elocvența rituoasă. Formal, poemele sunt corecte, rotunjite pe la colțuri, cu metafore cuminți, dar care păreau impresionante ("frânghiile ploii", "măduva surâsului"), rareori forțând în sensul avangardismului antebelic ("pisica moartă a ceții")". 132Lucia Simona Bumbu, Iulian Boldea, Ana Blandiana. Monografie, antologie comentată, receptare critică, în "Observator cultural", nr. 62 (2001), în format electronic la: http://www.observatorcultural.ro/Iulian-BOLDEA-Ana-Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ai să crezi, dar sînt unii care au cîte cinci sau șase cavouri. Ei, de ce să mă las tras pe sfoară și la cavou? Ștefan: Cu sau fără cavou, tot tras o să fii... atunci... dacă nu pe sfoară, sigur pe frînghii. Vera: Măi, să fie, că demult n-am mai avut o discuție așa de hazlie. Ilie: (are gîndurile lui) Deocamdată mă simt bine... Mai e destul pînă departe. Dom'le, în concluzie, mă ajuți? Aș vrea să-l fac în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a iertat că te-ai jucat de-a parastasul! Groparul: Da... Numai că mi-a făcut un bine. Octav: Adică iar l-ai păcălit... Groparul: Păi da... mă cam plictisisem cu îngropatul... cum s-ar spune, mă pîndea rutina... aceleași frînghii... același capac bătut în cuie... aruncatul țărînii... începusem să nu mai am nici o emoție... nici un gînd mai nou... Octav: Plafonarea... Groparul: Da... La dezhumări e cu totul altceva... e mai multă seriozitate... fără lacrimi, fără disperări... doar încremenire... Octav:...Destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lire sterline asigurate, că ar trebui să Însceneze o spargere și să rămână cu bijuteriile, iar el, Andrew, cu banii de pe asigurare. Că, uite, total este pregătit, costumul În care Milo trebuie să se deghizeze (și-l Îmbracă În clovn), frânghia cu care Milo trebuie să-l lege de fotiliu pe Andrew și, evident, revolverul cu care Milo trebuie să-l amenințe pe Andrew și pe care englezul Îl scoate din buzunar l’air de rien trăgând două focuri de probă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Banuș pune problema cuvintelor în poemul numit semnificativ "Incendiul" și cuvântul este floare: "Fă ce poți, din cuvinte,/ acum și iute -/ nu ai alegere, nu ai timp,/ fă-ți din ele inel, prinde-l de gol,/ fă-ți din ele frânghie/ încleștează-te strâns..." Retrăiește cu aceeași pasiune de-odinioară identitatea cu natura: "am pierdut lungimea de undă a pădurii/ întâia, frageda identitate, când erau frunze cutremurate/ și țipam cu țipătul rupt al nervurii... În elemente și cântec, li-s aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și de bocancul altui soldat, care și el se ține de alți bocanci și așa la infinit, până în miezul pământului. Poetul curge halucinant de-a lungul coloanei de soldați: "Eu mă las să alunec pe șirul lor/ ca pe o frânghie/ și-alunecând cataramele/ centurile lor îmi zgârie fața/ și-alunecând, îmi zgârie pieptul/ și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie fâșii de carne,/ și-alunecând" alunecând, rămâne în mine numai scheletul." În poemul "În lunga noapte" din "Istoria unei secunde", Adrian Păunescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cari, pentru prăbușit palatele nababilor în ale căror subterane zac movile de aur, pentru a preface în pulbere maghernițele putrede ale politicei oligarhice, îmbîcsite de putoare și de păinjeniș... Vom construi majestoase trapeze de lemn în al căror ochi de frînghie hoiturile despoților vor face gimnastică funerară în bătaia vîntului...” (vol. 2, Ed. Cartea Romînească, 1922, p. 86) 3. Al. Macedonski, „La vizită” (Scene din viața bucureșteană), în Opere, 6, ediția cit., p. 225. 4. „Șantecleru coani Frosi”, în Matache Pisălog
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]