4,656 matches
-
care pare mai de Doamne ajută. Nu știu de ce, dar pe loc m-a pălit gândul că asta-i cârciuma sfintei Mitropolii. Caut pe furiș spre bătrân, ca să văd în ce ape se scaldă și să-i spun ce mă frământă...Spre surprinderea mea, călugărul se oprește și, cu o mutră ghidușă, își mângâie barba. „Măi, să fie! Bătrânul știe sigur a cui e crâșma sau...” Nu apuc însă să-mi termin gândul, că îl aud: Fă bine, fiule, și urmează
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe plan logic a concretului real), precum și principiul unității dintre istoric și logic. Capitalul lui Karl Marx, este o carte dispărută din librăriile românești în ultimii 30 de ani. O carte, care oferă răspunsuri la multe din întrebările care ne frământă: Cum am ajuns în această criză financiară mondială? De ce? Ce se poate întâmpla? Capitalul, este cartea care ocupă primele locuri în vânzările din Germania în ultimii 2 ani, iar Karl Marx rămâne ideologul-șef al economiei mondiale. "Karl Marx este
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fel?” Dar cel mai mult mă încântă, mai ales pițipoancele acestea care apar la televizor, vioaie și extrem de bine dezbrăcate, care în loc să stea naibii și ele liniștite, ca să ne clătim și noi cei mai trecuți prin viață, privirea și să frământăm prin cap niște idei curat pământene, cum ar fi, „Doamne, ce fund și ce picioare! Și ce țâte, măiculițăăăă!”, ele deodată devin cuvântătoare și cum deschid gura, se duce dracului toooot farmecul. Cum deschid gura, cum o și zbughește porumbelul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fost acasă. Am poposit pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului.Se auzea doar ecoul pașilor pierduți. Valurile spărgeau stâncile de atâta așteptare, iar pescărul, pescărușii, ca niște stăpâni ai absolutului, își înăbușeau strigătele sub aripi... M-am oprit să frământ nisipul și gândurile, pentru că aveam prea mult timp. Mâinile mele iscusite clădeau un castel din finețea nisipului, cu foarte multe rafturi. Privit dintr-un anumit unghi, părea chiar o vastă bibliotecă virtuală. După ce am finisat lucrarea, mi-am luat cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la a-și vinde vinul sau alte băuturi le venea la Calendele grecești... Trebuie să recunosc că ai dreptate în ce spui, fiule. E nevoie să ai răbdare cu mine, părinte, pentru că ofurile nu s-au sfârșit. Ce te mai frământă, dragule? Te-aș ruga să-mi spui dacă îi drept ca „Avramie... patriarhul sfintei cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina să spună că: „S-au făcut de cătră noi această patrierșască carte de blăstăm asupra oricare vor fi luat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dacă nu auzeam și pași depărtându-se cu grabă, aș fi zis că cele auzite au fost o năluceală... Așa însă lucrurile erau limpezi, mai ales că glasul „doamnei” mi s-a părut cunoscut. Aducea prea mult cu... În vreme ce mă frământa acest gând, portița grădinii s-a deschis și am auzit glasul bătrânului: Iată-te! Hai, intră, că se răcesc bucatele. Am privit cu mare atenție la bătrân, doar-doar oi reuși să citesc ceva pe chipul lui. Dar numai un zâmbet
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aia cu Luke. Dacă un alt bărbat voia să stea de vorbă cu mine, atunci însemna că nu eram chiar atât de lipsită de valoare pe cât mă descrisese Luke, nu-i așa? L-am urmărit pe Chris pe sub sprâncene în timp ce frământa niște pâine neagră. Am oftat. Mi-aș fi dorit ca pe fundul de lemn să nu fie pâinea aia, ci sfârcurile mele. La un moment dat l-am văzut vorbind cu Misty O’Malley, care îi spunea probabil ceva amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
parte din mine. Cui îi pasă? mi-a replicat o altă parte a creierului. E un mincinos acum. OK? Nu ți-ai ales iubitul prea bine, mi-a spus Celine aruncându-mi unul din surâsurile alea de gospodină grăsuță, care frământă pâine. Chestia asta m-a dat pe spate. O secundă nici n-am știut ce să spun. După care mi-am revenit. De fiecare dată când ai dubii, apelează la complimente. —Știu, am răspuns serioasă. Ai perfectă dreptate, Celine. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu stângăcie. Parc-ar fi fost învățată de către marii coafori să pună întrebarea asta. Era limpede că era hotărâtă să-și ia diploma în tuns, vopsit și conversație de proastă calitate. — Nicăieri, am răspuns. —O să fie minunat, a zis ea frământându-mi pielea capului. Au urmat câteva momente fericite de tăcere. —Ai mai fost acolo? m-a întrebat Gráinne. —De multe ori. A mai trecut ceva vreme. Gráinne mi-a opărit pielea capului și mi-a băgat jetul dușului în urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cine o are mică! O să-i arăt eu... — Arată-mi mie, Henry dragule! Mie arată-mi! Mie-mi place să fie mici. Mi-o freacă bine până-mi vine. Nu-i adevărat, bombăni Wilt. — Dovedește-mi-o, iubitule, spuse Sally, frământându-se deasupra lui. — Nici gând, îi răspunse Wilt și se ridică. Sally încetă să se mai frece și îl privi. Pur și simplu ți-e frică, zise ea. Ți-e frică să te simți liber. — Liber?! Liber?! zbieră Henry, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sediu de la Mid-Atlantic Accident and Life. Cât de repede se schimbă lumea în jurul nostru; cât de repede o problemă e înlocuită cu alta, abia lăsându-ne o clipită să ne bucurăm de propriile victorii. Timp de aproape o lună, mă frământasem cu gândul la biletul pe care i-l trimisesem mânioasei, înstrăinatei mele fiice, rugându-mă ca umilele mele rugăminți de iertare să treacă dincolo de anii de resentimente și să-mi ofere o a doua șansă în ochii ei. Printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu durează mult... Reverendul Bob stătea la birou în camera lui de lucru, făcând ultimele retușuri la predica pe care urma să o țină a doua zi dimineață. Stai jos, copila mea, m-a îndemnat, și spune-mi ce te frământă. I-am explicat cum stăteau lucrurile cu Lucy și ce mare serviciu ne-ar fi făcut dacă mă scutea de tăcerile de joia. Hmmm, a făcut el. Hmmm. Va trebui să mă gândesc. O să-ți comunic decizia mea până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ăstea o floare mai bine-i dau o palmă, zice în sfârșit. Ei bravo, de ce așa? Mata de ce umbli pe străzi la ora asta? Pur și simplu mă sufocam, nu pot să dorm, afară-i așa mișto... - Ia să-ți frămânți dumneata nevasta un sfert de oră, să vezi cum dormi după aia! - Bine-bine, da, cu mata ce-i pe stradă? - Eu de asta am ajuns aici (mi-arată de departe sticla de un litru, din care trage demonstrativ un gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
peisajul mirific și mă întreb ce fel de afacere o fi asta a lui Luke. Ce o fi chestia asta „pe care și‑a dorit‑o dintotdeauna“? Un client nou? Un birou nou? Vrea, poate, să‑și dezvolte compania? Mă frământ, încercând să‑mi aduc aminte dacă am auzit cumva ceva din întâmplare în ultimul timp și, cu o tresărire, îmi amintesc că l‑am auzit vorbind la telefon, în urmă cu câteva săptămâni. Vorbea ceva despre o agenție de publicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
adânc și să mă întorc spre el. — Și zi. Cum a fost întâlnirea de la Zürich? Ce se aude cu... noua ta afacere? Încerc să rămân calmă și stăpână pe mine, dar simt că buzele încep să‑mi tremure și îmi frământ mâinile. — Becky, zice Luke. Se uită în pahar preț de o clipă, după care îl lasă jos și mă privește. Trebuie să‑ți spun ceva. Mă mut la New York. Simt un fior pe șira spinării și o greutate pe suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trecute. Într‑o zi, te trezești și descoperi că flirtează cu cel mai bun prieten al tău. Și nu știi ce să faci. Ești complet dat peste cap. — Deci... toate astea l‑au dat pe Luke peste cap? am întrebat, frământându‑mi degetele. — Peste cap? face Michael. A fost dat de‑a berbeleacul și călcat în picioare de o turmă de porci sălbatici. De câteva ori am ridicat receptorul, cu dorința subită de a vorbi cu el. Dar, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nu! Lasă-l! Îl faci mai târziu. Acum vreau un masaj. Ivan se execută, dar nu avea nici un chef. Nu așa! Dă zdravăn, omule! Așa, cu palma, cu pumnul, că nu sunt din paie. Dă tare, Ivane! Și Ivan îl frământă cu palmele, îl bătu bine cu pumnii, îl șfichiui cu degetele, îi trase pielea, rulând-o apoi de la șale spre umeri cu unghiile, atent la sunetele pe care le scotea generalul. Ele îi indicau întotdeauna dacă nimerea exact pe dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pudrată cu pulbere de aur. ― Ce tot spune Dariustimo acolo? „Laurii lui Vergiliu” se odihneau cu demnitate pe un piept latin. Iancu nu și-i așezase pe cap, de teamă să nu-i piardă în goana trăsuricii. ― Nu te mai frământa, dumneata unchiulache! Ai pierdut-o deja. Ce femeie crezi că ar putea rezista în fața unei bărbi sardanapalice? ― Nu, nu! Aici te înșeli, dragul meu nepotache. Generalul apreciază mai ales spiritul unui bărbat. Și, în privința asta, Regele Soare lasă mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din calidor și aș lua de pe undeva un felinar și-un coș de papură - chiar și-un sac de pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
El Îi spunea: trufanda și chimirgele - și nici acum nu mi-e ușor să accept că trufanda Înseamnă ceva, chimirgele altceva, iar Împreună zise nu dădea un... amestec Între cele două. Dar așa Îi zicea el... mămăligii pe care o frământa, Îndelung, sufla peste ea, În cruce, mai și scuipa - și iar o lua la frământat... La urma urmei, dacă pescuitul avea, pentru mine, o taină, acea taină era chiar... trufandaua-chimirgeaua: după cum nu știam ce anume mai pune moș Iacob În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că trufanda Înseamnă ceva, chimirgele altceva, iar Împreună zise nu dădea un... amestec Între cele două. Dar așa Îi zicea el... mămăligii pe care o frământa, Îndelung, sufla peste ea, În cruce, mai și scuipa - și iar o lua la frământat... La urma urmei, dacă pescuitul avea, pentru mine, o taină, acea taină era chiar... trufandaua-chimirgeaua: după cum nu știam ce anume mai pune moș Iacob În mămăligă ( În afară de stuchit), tot așa pescuitul cu undița era ceva la care voi ajunge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un astfel de grup... Nu, ăsta e un fel de grup secret, fondat de mine. Deocamdată nu avem decât trei membrii. Patru, dacă te decizi să ni te alături. Ne întâlnim o dată pe săptămână pentru sprijin moral. Intrigată, Alison își frământa mintea trecând în revistă diversele posibilități. —Care sunt criteriile pentru înscriere? N-ai nevoie decât de o cicatrice micuță, care să înceapă de-aici și să se termine aici, a spus ea folosindu-se de un deget ca să traseze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Moșilor, Hala Traian și tot așa, Rafaele, revii și te reîntorci în permanență și de bună seamă că și sufletele părinților tăi bântuie prin zona asta, zbătându-se să se rupă de ea și reproșându-și, desigur, neputința. Nu te frământa altminteri soarta acelor părinți necunoscuți și care or fi fost mai mult ai Elenuței. Ea consumase ceva timp și energie ca să se intereseze de mama, înmormântată, uite, pe aproape, la Cimitirul Pantelimon Doi, și mai reușise să afle că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ți se amestecau chipuri și trupuri de bărbați fără nume, care intraseră aici pentru o zi și o noapte, iar disperarea pulsând și vărsându-se-n dorință răscolea în tine presimțirea că el va însemna ceva mai mult. Palmele lui frământându-i fesele parcă ar fi încercat să-i spună asta în singura limbă pe care ar fi înțeles-o amândoi. Nu era totuși mai mult decât o promisiune vagă, însoțind geamătul de muribund prăvălindu-se în hăul dintre coapsele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Păi, cine-a fost ăsta și ce a ajuns, Mirelo, ofta Velicu uneori cu jind, și că la ce să ne mai facem sânge rău, că pentru unii ca colonelu’ Cremenaru s-a făcut de fapt Revoluția, dacă tot ne frământăm că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu... Da’ până la urmă las’ că-i bine, deh, încă-i bine cât mai trăim și noi pe lângă ăștia. Așa se face că amândoi și-ar fi ținut curajul treaz cu vorba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]