8,186 matches
-
și de faptul că traducătorul se află în contact personal cu autorii textelor, apelând uneori, pentru a dispune de un termen de comparație, și la versiuni deja existente în alte limbi, în cazul lui Alexandru Vona, de exemplu, la cea franceză. Traduceri: Dumitru Ghișe, Der französische Existentialismus und die Probleme der Ethik [Existențialismul francez și problemele eticii], Cluj-Napoca, 1978; Ion Agârbiceanu, Dura lex, Cluj-Napoca, 1980; Romul Munteanu, Die europäische Kultur im Zeitalter der Aufklärung [Cultura europeană în epoca luminilor], Cluj-Napoca, 1983
AESCHT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
Traiectul Îl făceam cu trenul, luni dimineața plecam, vineri după-masa reveneam la București. În acea vreme, adică În 1961, se manifesta un anumit dezgheț politic În țară, Începuseră legăturile cu firmele occidentale, Întreprinderile industriale românești aveau nevoie de traducători. Cunoșteam franceza, cunoșteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectări tehnice. Rusă n-am Învățat, după cum n-a Învățat-o nimeni dintre colegii mei, În decursul anilor În care a fost impus studiul acestei limbi În licee. M-am
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Gaulle și Ceaușescu. Elena Ceaușescu era Întotdeauna prezentă, ei aveau un interpret, Plătăreanu, foarte bun interpret, mai bun decît cei cu care am avut de-a face mai tîrziu, aleși absolut pe linie de partid și ale căror cunoștințe de franceză erau cam aproximative. Cum de au intrat În casă, la Paris, să cotrobăie prin hîrtiile dumneavoastră? Au fost mai multe tentative..., propuneri de vizite ale unor foști colegi de studii. Aceea care a reușit a fost comisă de o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
E o anecdotă și aici de povestit. CÎnd m-am logodit, asta a fost În iunie ’69..., vizita generalului de Gaulle În România avusese loc În ’68, În mai..., un an după aceea m-am logodit. Soția mea viitoare era franceză. I-am telefonat mamei. I-am spus că m-am logodit, că nunta va avea loc În septembrie, să facă cerere de pașaport. Mama s-a dus la miliție, a făcut cerere de pașaport. Și n-a primit nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
considerat că exilul de după 1945 este o continuare a celui de la 1848. De pildă, În primul număr din Bulletin de Recherches se arăta că „trăim În Franța și nu trebuie deci să uităm legăturile care leagă cultura română și cea franceză... Mai mult, condițiile În care ne găsim astăzi sînt, Într-un fel, continuarea exilului român de la 1848 de la Paris”. Eva Behring pornește de la premisa că exilul românesc a fost cu precădere un fenomen literar, care, deși Încheiat din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Încă sub regimul restricției... Cum Însă nu putem aștepta, ar trebui deocamdată să dăm ziarului o existență clandestină”. Inițiatorii au dorit o foaie bilingvă, dar, pentru a răspunde posibilelor așteptări din partea publicului, Curierul a apărut În două variante, una În franceză și alta În românește. Obiectivul principal al Curierului era „de a crea și menține legătura cu românii liberi”. De aceea, „am stabilit ca Buletinul franțuzesc să-l răspîndim În toate țările din Europa și În principalele din America de Sud. Vom Începe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ideea că singura cultură adevărată se face În exil. Virgil Ierunca s-a opus constant acestui complex de superioritate al exilaților, apreciind că literatura română „este făcută, cu limitele evidente, acasă”. Prin urmare, Caete de Dor conțin numeroase traduceri În franceză din scriitori români contemporani, printre care și Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, George Bacovia. Conținutul revistei cuprindea rubrici precum „Povestea vorbei”, rezervată poeziei românești, Însoțite de comentarii ale lui V. Ierunca sau Constantin Amăriuței. Eseurile istorice sau filosofice erau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
filologia română a început-o în 1920, sub îndrumarea lui St. We˛dkiewicz, conducătorul primului Seminar de limba română din cadrul lectoratului înființat de N. Iorga, în 1921, la Universitatea Jagellonă. Pentru L˜. româna va fi a doua limbă romanică (după franceză) foarte bine stăpânită, ajungând să reprezinte domeniul predilect al preocupărilor sale. Între 1932 și 1938, în 1945 și 1946 este lector de limba română la Universitatea Jagellonă și simultan (1932-1939) predă la Academia Comercială din Cracovia cursuri despre sistemul economic
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
mici, compuse cinematografic, ușor exasperante. Prozatoarea mânuiește perfect procedeele optzeciste, dar fără obișnuitele comentarii ironice, ci cu îndrăzneala, patetism și „inhibiție controlată”. Contactul cu o lume depreciata și rea se adâncește în imagini pătimașe, violente, nevrotice. Romanul-manuscris Neputința, tradus în franceză cu titlul S’îl est défendu de pleurer (1988), este un pamflet-invectivă, fără o deosebită valoare estetică. M. figurează cu o suită de poeme (Stop-cadru) în volumul colectiv Unsprezece poeți (1981). SCRIERI: Intrare liberă, București, 1985; S’îl est défendu
MAILAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287957_a_289286]
-
dintr-o veche familie boierească. A învățat în București, la „Sf. Sava”. Își ia licența în drept la Toulouse (1875), iar doctoratul la Paris (1876). La înapoierea în țară este numit procuror la Tribunalul Ilfov; concomitent avea o catedră de franceză la Gimnaziul „Cantemir Vodă” din București. În 1880 se înscrie în Baroul capitalei; în 1882 era consilier județean de Argeș. În urma alegerilor din 1895 reușește să intre în Camera Deputaților, din partea Partidului Liberal. În 1896 este ales în comitetul de
MALLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287972_a_289301]
-
de fluentă, precum și câteva povestiri și nuvele (Tatiana, Avesalom, Tetera Cazacul ș.a.). Sub semnătura lui, dar fără a fi originale, au apărut numeroase aforisme și cugetări, alegorii în proză, anecdote. A pus în circulație, prin scurte traduceri sau prelucrări din franceză, germană, maghiară, poate și din engleză, alături de producții literare de foileton, numeroase fragmente din scrierile lui La Rochefoucauld, J.-J. Rousseau, Voltaire, Lessing, Klopstock, Schiller, Uhland, Herder, Heine, Dickens. Din literatura maghiară, pe care o cunoștea bine, a tradus pagini
MANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287981_a_289310]
-
de o mare combustie lăuntrică, M. - care și-a încununat cariera cu o magistrală creație în Hamlet - a fost unul dintre cei mai de seamă actori ai teatrului românesc. Pentru repertoriul trupelor pe care le-a condus, a transpus din franceză și italiană comedii (cum ar fi Căsătoria silită și Don Juan de Molière), dar mai ales farse și vodeviluri. S-a încumetat să traducă piese ca Hamlet (împreună cu State Dragomir) și Romeo și Julieta de Shakespeare, e adevărat că apelând
MANOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
adoptase în perioada anterioară. Ultima lucrare este mai mult decât un „periplu estetic prin universul epic” al lui Mihail Sebastian, izbutind să realizeze armonizarea interpretării cu investigația documentară. Exegetul definește scriitorul prin două înrâuriri esențiale care s-au întrepătruns: cea franceză, de la Stendhal până la Proust și Gide, și cea românească, prin Nae Ionescu, doctrinarul „trăirismului”, și prin Camil Petrescu, ca atitudine estetică. Se pune în relief că, departe de a deveni epigonul acestora, Mihail Sebastian și-a conturat o fizionomie proprie
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
subtitrării, încât modelul Hamlet sau urmările pietății filiale înlesnesc formula: Salomeea sau Urmările unei proaste educațiuni. La o radiografiere atentă se văd în dramoleta lui M. urme din Salomeea lui Oscar Wilde, poem de intensă vibrație dramatică (scris direct în franceză, pentru tragediana Sarah Bernhardt), percutante fiind detaliile de ordin vizual-cromatic ale ambientului oriental. Când, aproape octogenar, M. își marginaliza poemul, plasându-l la sfârșitul volumului secund de Scrieri (1968), autorul își situa Salomeea în categoria unor juvenilia. Pământul, ancestralul, cultura
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
MANOLESCU, Nicolae (27.XI.1939, Râmnicu Vâlcea), critic, istoric literar și eseist. Este fiul Sabinei Apolozan (n. Manolescu), profesoară de franceză, și al lui Petru Apolzan, profesor de filosofie. Familia paternă descinde din oieri stabiliți în Mărginimea Sibiului. Ascendența oltenească a mamei include o serie de rude dintre care Măldăreștii au dat în 1877 un erou la Rahova. M. urmează gimnaziul
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
da lecții de pian. Stabilită pentru o perioadă mai lungă la Buzău, cultivă relații din ce în ce mai întinse, în special în lumea literară și muzicală. În ultimul deceniu al vieții este directoarea unui azil la Vălenii de Munte, unde predă și limba franceza. Debutează în 1908, cu o povestire, la „Viața românească”, iar în 1911 îi apare primul volum de proză scurtă, Ada Lazu, un an mai târziu fiind admisă în Societatea Scriitorilor Români. Își extinde colaborările și la periodice din București: „Rampa
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
că primele eforturi ale statului de a impune folosirea limbii franceze au avut drept scop lizibilitatea practicilor locale. Autoritățile insistau ca fiecare document (testament, contract de vânzare, de Împrumut sau de alt tip, titlu de proprietate) să fie redactat În franceză. Elaborate În limbile vernaculare locale, aceste documente ar fi fost opace pentru funcționarii trimiși de la Paris și practic imposibil de armonizat cu proiectele centrale de standardizare juridică și administrativă. Campania de centralizare lingvistică a avut un oarecare succes deoarece s-
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
derulat În paralel cu dezvoltarea puterii statului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, contactul cu statul devenise inevitabil pentru cea mai mare parte o populației. Cererile, dosarele juridice, documentele școlare, formularele și corespondența cu administrația erau toate redactate obligatoriu În franceză și este greu de imaginat o metodă mai eficientă de devalorizare a cunoștințelor locale și de privilegiere a tuturor celor care stăpâneau codul lingvistic oficial. Era un enorm transfer de putere. Cei aflați la periferie și care nu cunoșteau suficient
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și este greu de imaginat o metodă mai eficientă de devalorizare a cunoștințelor locale și de privilegiere a tuturor celor care stăpâneau codul lingvistic oficial. Era un enorm transfer de putere. Cei aflați la periferie și care nu cunoșteau suficient franceza erau marginalizați, iar vocea lor era ignorată. Ei aveau acum nevoie de un ghid care să-i orienteze În noua cultură a statului pe care o reprezentau avocații, les notaires, Învățătorii, funcționarii și soldații. După cum se poate bănui, În spatele centralizării
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ignorată. Ei aveau acum nevoie de un ghid care să-i orienteze În noua cultură a statului pe care o reprezentau avocații, les notaires, Învățătorii, funcționarii și soldații. După cum se poate bănui, În spatele centralizării lingvistice se ascundea un proiect cultural. Franceza era considerată purtătoarea unei civilizații naționale, iar scopul impunerii ei nu era doar acela de a-i face pe provinciali să priceapă Codul Napoleon, ci și de a-i familiariza cu Voltaire, Racine, ziarele pariziene și de a le forma
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a reușitei materiale. Era o simplificare care promitea să Îi recompenseze pe cei care se supuneau logicii ei și să Îi sancționeze pe cei care nu făceau acest lucru. Centralizarea căilor de transport Centralizarea lingvistică ce a Început o dată cu impunerea francezei pariziene ca standard oficial a fost copiată atunci când s-a făcut centralizarea transporturilor. Tot așa cum noile prevederi În materie de limbă au făcut din Paris centrul de comunicare, noile sisteme de drumuri și căi ferate au favorizat tot mai mult
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de controlul fiscal și militar exercitat acum mai prompt de la nivel central. În plus, favorizarea legăturilor ierarhice le distrugea sau le slăbea pe cele culturale și economice. Dintr-o singură mișcare, această restructurare a marginalizat zonele Îndepărtate, așa cum făcuse și franceza oficială cu dialectele locale. Concluzie Funcționarii statului modern sunt, de nevoie, la cel puțin un pas distanță - dar deseori mai mult - de societatea pe care sunt Însărcinați să o administreze. Ei evaluează viața oamenilor prin prisma unor categorii abstracte ce
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lung ale tehnici de măsurare monocultura teoria controlului optim pădurile cu scop de regenerare arborii standardizați transformarea pădurilor bătrâne În păduri lizibile neglijarea variabilelor Foucault, Michel Franța hărțile cadastrale ale code rural taxa pe uși și ferestre cetățenia egală În franceza ca limbă oficială practici locale de măsurare cartografierea orașelor În scop militar patronimele standardizarea unităților de măsură forme de taxare transportul centralizat Războiul franco-prusac Frank, Anne Revoluția Franceză și sistemul metric Fridolin, S.P. Friedman, Milton Front de Libération Nationale Galvan
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1985, p. 289). Aproximativ un secol mai târziu, În condiții și mai defavorabile, Robert Moses avea să Întreprindă o reamenajare similară În New York. Citat În John Merriman, „Baron Haussmann’s Two Cities” (p. 8, exemplar dactilografiat), publicat mai apoi În franceză În capitolul 9 din Aux Marges de la ville: Fauborgs et banlieues en France, 1815-1871, Seuil, Paris, 1994. Această parte a lucrării datorează foarte mult descrierii scrupuloase făcute de Merriman. Acolo unde nu există indicații contrare, traducerea Îmi aparține. Mumford scrie
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Peasants into Frenchmen: The Modernization of Rural France, 1870-1914, Stanford University Press, Stanford, 1976, cap. 6. Weber arată că, În ultimul sfert al secolului al XIX-lea, o jumătate din francezii de 18 ani aveau o altă limbă maternă decât franceza. Vezi remarcabila carte scrisă de Peter Sahlin: Boundaries, The Making of France and Spain in the Pyrenees, University of California Press, Berkeley, 1989, unde autorul tratează tema politicilor de impunere a limbii franceze la periferie. Deși istoria limbilor oficiale folosite
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]