58,766 matches
-
cauzele "bolii" se află "partidele politice clientelare care reprezintă mai degrabă grupuri de interese economice decât o ideologie și al căror scop este să dețină toate frâiele puterii, nu să apere interesul public", apreciază sociologul Mircea Kivu, citat de agenția franceză. Jean-Michel de Waele, profesor de științe politice la Universitatea Liberă din Bruxelles, susține, însă, că o cauză a situației din România este societatea civilă, uneori instrumentalizată, alteori incapabilă să se mobilizeze pentru a cere mai mult respect față de democrație. Potrivit
Presa internațională: România, o tânără democrație suferindă () [Corola-journal/Journalistic/22263_a_23588]
-
cîțiva ani buni și cu aplecare spre literatură cunoaște, în capitala Franței, direct de la sursă, atmosfera literaturii simboliste. Cam pe atunci, ecourile ei se fac auzite și în România. Dar mai mult în poezie, avînd ca modele marii poeți simboliști francezi. Const. I.A. Nottara e o excepție. Nu se contaminează de sonurile lirismului simbolist ci, ciudat, de proză. Cu deosebire l-au influențat proza lui Huysmans (A rebours), I. Péladan, L. Bloy, Henri de Regnier. După o primă tentativă în
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
a celor doi epistolieri are loc o sincopă, corespondența întrerupându-se timp de câțiva ani, spre a fi reluată cu o scrisoare expediată în 5 februarie 1940, de la Paris. În 1937, Cioran plecase în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București, care i-a fost prelungită periodic până în 1944. În scrisoare îi mulțumește pentru aprecierile asupra cărții, probabil Amurgul gândurilor, apărută la Sibiu, în 1940. " Ele șaprecierileț îmi par cu atât mai măgulitoare, îi scrie, cu cât am recunoscut
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
parte din producția literară a "epocii de aur", ce se înfățișa aidoma unui magazin sătesc, umplut cu articole vetuste, oglindind izolarea noastră de lume și interesînd prea puțin publicul de peste hotare. E grăitoare lipsa de ecou pînă și a traducerii franceze a unui roman foarte apreciat în țară, precum Moromeții. Nu e nevoie, credem, a insista suplimentar pe necesitatea, stringentă la ora actuală, a unor revizuiri care să elimine confuzia între artistic și politic, revizuiri dictate de vitalitatea principiilor lui T.
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
prin care literatura anticomunistă (mai mult sau mai puțin) înșela vigilența cenzurii comuniste, iată-l încăput pe mîna neonaziștilor și destinat a înșela vigilența opiniei publice dintr-o țară liberă. Wolf Martin rimează tendențios Moscovici și Rabinovici, primul fiind ministrul francez al afacerilor europene iar al doilea un tînăr scriitor austriac legat de opoziția democratică. Wolf Martin sugerează astfel originea evreiască a celor doi. Cititorul român își va fi amintind de un editorial din revista Săptămîna și de o poezie a
Cititul printre rînduri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16693_a_18018]
-
simțindu-se aici faptul că Statele Unite sunt un Turn Babel de emigranți) decât cea franceză. Ca toate culturile, și acestea două au diferite virtuți și vicii, defectul american strident fiind, cred eu, feminismul agresiv și hiperbolizarea minorităților sexuale, iar cel francez, predispoziția excesivă pentru artificiu și spumos. Termenii pe care îi propun pentru a-mi formula nemulțumirea nu sunt poate foarte adecvați (cel puțin unul dintre ei), dar percepția mea a fost aceea că cele două culturi amintite mai sus sunt
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
în valoare și obscurizată. Cultura română este chiar nava Aiud, eșuată din cauza unui echipaj incapabil să construiască o direcție universală, carcasă plutitoare care zadarnic ar putea ascunde un lăuntru viguros. Sunt conștientă că judecățile prin care am caracterizat culturile americană, franceză și română sunt ele însele reducționiste și clișeizate, dar acestea nu voiau decât să exprime o îngrijorare acută.
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
O dovedesc ultimele desfășurări ale negocierilor de pace dintre Israel și Palestina. O dovedește Hoffman au argumentele analistului, care sînt mai impresionante decît simpla observare a cotidianului imediat. Istoria terorismului nu începe decît cu aproximativ două secole în urmă: Revoluția Franceză, 1789. Celebrul régime de la terreur al anilor 1793-1794 a fost adoptat ca metodă de stabilire a ordinii în perioada turbulentă a tranziției de la un sistem de guvernare la altul. Spre deosebire de sensul negativ al termenului, care e universal recunoscut astăzi, terorismul
Terorismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16690_a_18015]
-
de la terreur al anilor 1793-1794 a fost adoptat ca metodă de stabilire a ordinii în perioada turbulentă a tranziției de la un sistem de guvernare la altul. Spre deosebire de sensul negativ al termenului, care e universal recunoscut astăzi, terorismul instaurat de revoluționarii francezi își aroga o semnificație pozitivă. E o amară ironie, constată Hoffman, că la origine terorismul a fost asociat cu idealurile virtuții și ale democrației. Robespierre era ferm convins că virtutea este principiul fundamental al guvernării pe timp de pace, dar
Terorismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16690_a_18015]
-
mai bune", care să înlocuiască un sistem politic considerat fundamentalmente corupt. Analizînd un discurs al lui Robespierre din anul 1794, Bruce Hoffman descoperă similitudini șocante cu declarații ale reprezentanților Brigăzilor Roșii din Italia secolului nostru. Convingerea autorului este că Revoluția Franceză e responsabilă pentru mult mai mult decît paternitatea semantică sau fie și conceptuală a noțiunii de terorism. Ea a generat, între altele, valul de anti-monarhism care a dus ulterior la apariția naționalismului și mișcărilor socialiste în spațiul european, care stau
Terorismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16690_a_18015]
-
Viorica Bucur România are parte, în acest an, de o lungă toamnă cinefilă. După "Sărbătoarea filmului francez" și "Zilele filmului spaniol", Bucureștiul s-a bucurat de un week-end elvețian (cu o deschidere de gală în 12 octombrie), "Zilele filmului elvețian" au poposit apoi, la Cluj și, la sfârșit de lună (27-30 octombrie), vor ajunge și la Timișoara
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
Nu puține sînt peliculele cantonate la granița cu patologicul, indiferent de zona geografică a mapamondului subminat de alienare. Incitat deopotrivă de sofisticatul spirit analitic al lui Resnais, dar și de austeritatea semnatarilor Dogmei '95, Jonathan Nossiter a prezentat sub pavilion francez (producător Marin Karmitz) Semne și minuni: povestea destrămării unei familii gravitează în jurul noțiunii de abis - senzație inchietantă permanentă și nu doar locul fizic unde fetița machiavelică își închipuie că face dreptate împingîndu-și proaspătul tată vitreg în prăpastie. Evadarea din condiția
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
întîi despre el însuși, o personalitate remarcabilă a lumii științelor istorice din Franța și de aiurea, autor a numeroase volume despre Revoluția din 1789 (Penser la Révolution française, tradusă la Editura Humanitas de Mona Antohi sub titlul Reflecții asupra Revoluției franceze, La Révolution française etc.) și de analiză a fenomenului comunist (Fascisme et communisme, Le Passé d'une illusion. Essai sur l'idée communiste au XXe siècle, tradusă la Humanitas în 1995 - Trecutul unei iluzii. Eseu asupra ideii comuniste în secolul
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
încă să tragă o asemenea concluzie (poate și din lipsa multor date, poate și pentru că socialismul era de-abia în plin avînt). Nu e astfel de mirare că și în acest ultim volum al său, Revoluția în dezbatere, ideile istoricului francez sînt nu numai foarte bine argumentate, ci și deosebit de incitante. într-o altă carte apărută de curînd la Editura Polirom, Omul romantic (coordonată de același François Furet), autorul capitolului Revoluționarul, Bronislaw Baczko, mărturisește că evită să deschidă o discuție interminabilă
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
capitolului Revoluționarul, Bronislaw Baczko, mărturisește că evită să deschidă o discuție interminabilă: "cui, dintre Franța, coloniile americane și Anglia, îi revine prioritatea de a fi inventat revoluția democratică". Pentru Furet însă, această întrebare nici măcar nu-și mai are locul; "ideea franceză de revoluție" este cea care se impune în mod decisiv ca imagine emblematică a mișcărilor democratice apărute din secolul XIX. Și aceasta pentru că, spune istoricul francez, războiul civil din Marea Britanie, încheiat printr-o Restaurație, nu a marcat o ruptură, ci
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
revoluția democratică". Pentru Furet însă, această întrebare nici măcar nu-și mai are locul; "ideea franceză de revoluție" este cea care se impune în mod decisiv ca imagine emblematică a mișcărilor democratice apărute din secolul XIX. Și aceasta pentru că, spune istoricul francez, războiul civil din Marea Britanie, încheiat printr-o Restaurație, nu a marcat o ruptură, ci o împăcare cu trecutul, iar coloniile engleze de peste ocean, în absența unui trecut de care să se rupă, și-au construit viitorul fără să privească înapoi
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
ci o împăcare cu trecutul, iar coloniile engleze de peste ocean, în absența unui trecut de care să se rupă, și-au construit viitorul fără să privească înapoi. Ceea ce se pune în discuție în acest volum este atitudinea avută de istoricii francezi de-a lungul ultimelor două secole față de momentul 1789 și Teroarea iacobină. Benjamin Constant, istoricii lui iulie 1830, socialiștii, Edgar Quinet, Jules Michelet și, în sfîrșit, aproape necunoscutul Edmund Burke. Analizînd pe rînd fiecare argument pro sau contra preluării revoluției
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
nevinovăția și toate darurile Instinctului cel drept și sigur; și, cu capul greoi, el se împleticește încă pe ultimele cărări ale unui Labirint, ce singur și-a creat". C. Beldie a fost și un traducător, în ritm susținut, din literatura franceză, între autorii săi preferați numărîndu-se Anatole France, Jean Richepin, Villiers de l'Isle Adam, Jean Moréas, J. Barbey d'Aurevilly, Charles Baudelaire, Remy de Gourmont. În Noua Revistă Română îi semnalează, în 1915, pe Tudor Arghezi și pe G. Bacovia
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Ediția pe care o comentez (alcătuită și îngrijită impecabil de d-na Mădălina Lascu) cuprinde acest stoc de corespondență în bună măsură inedit (113 de scrisori), la care se adaugă altele cîteva (destule) către pictorița Lucia Demetriade-Bălăcescu, redactate în limba franceză, cu care a stat o vreme, în 1933, în sanatoriul de la Eforie, cîteva inedite, o traducere tot inedită și un corpus de articole reprezentînd receptarea operei lui Blecher în critica românească a timpului. În totul e o carte care, are
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
sec. XX. Acum pricep. Îl asemuisem pe spaniol cu un reporter modern din Indonezia, Asia de sud-est, Africa ugandeză... Vezi plutonul ! - mai notam, recomandîndu-mi mie-însumi... Uitasem. Era vorba de același și același tablou care pe mine mă obseda: partizanii împușcați de plutonul francez, îngrămădiți, zbierînd de groază pe cînd își aruncă disperați brațele-n sus.
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
ca o întîlnire întîmplătoare cu un vechi amic) și agasant (prin simpla reiterare). Deși volumul conține un capitol dedicat vizitei la casa memorială a lui Marcel Proust și e împănat de trimiteri la În căutarea timpului pierdut, nu menționarea romancierului francez mi-a împrospătat memoria, ci mai curînd cadența frazei lui Aciman. Însă dulcegăria de care l-am acuzat la San Francisco mi s-a părut a fi de astă dată elegantă cursivitate, ritmicitate poetică, chiar o infuzie suavă de elegiac
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
du français comme une camisole de force" etc. În carte, Cioran renunța la frază introductiva, care trădează inutil finalul demonstrației, si reface declarația confesiva, transferînd modul impersonal asupra unui agent precis, pe care îl cunoaște bine, respectiv străinul care adoptă franceză: "Après avoir fréquenté des idiomes dont la plasticité lui donnait l'illusion d'un pouvoir sans limites, l'étranger debridé, amoureux d'improvisation et de désordre, porté vers l'excès ou l'équivoque par inaptitude à la clarte, s'il
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
oct.) și Constanța (21-22 oct.). Desigur, așa cum era de așteptat și cum ne-am obișnuit deja - cinefililor bucureșteni li s-a rezervat "partea leului" (adică nouă filme în premieră pe marile noastre ecrane). Organizatorii (Ambasada Franței - Serviciul cultural și Institutul Francez din București) - merită toată lauda pentru selecția prezentată, variată prin tematică, stil, genuri și personalități creatoare, așadar - reprezentativă pentru cinematograful francez al ultimilor ani (trebuie spus, de altfel, că două dintre filmele înscrise în "Sărbătoare" - Comme un aimant și Promenous-nous
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
rezervat "partea leului" (adică nouă filme în premieră pe marile noastre ecrane). Organizatorii (Ambasada Franței - Serviciul cultural și Institutul Francez din București) - merită toată lauda pentru selecția prezentată, variată prin tematică, stil, genuri și personalități creatoare, așadar - reprezentativă pentru cinematograful francez al ultimilor ani (trebuie spus, de altfel, că două dintre filmele înscrise în "Sărbătoare" - Comme un aimant și Promenous-nous dans les bois - sunt noutăți chiar și pentru ecranele franceze, ele fiind lansate abia la începutul acestei veri). Trecând în revistă
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
prin tematică, stil, genuri și personalități creatoare, așadar - reprezentativă pentru cinematograful francez al ultimilor ani (trebuie spus, de altfel, că două dintre filmele înscrise în "Sărbătoare" - Comme un aimant și Promenous-nous dans les bois - sunt noutăți chiar și pentru ecranele franceze, ele fiind lansate abia la începutul acestei veri). Trecând în revistă numele cineaștilor aflați pe genericele celor nouă filme prezentate la București, înțelegem mai bine vitalitatea cinematografului francez actual - un cinema în care, coexistă, fără mari stridențe, personalități artistice foarte
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]