3,189 matches
-
maximă activitate a primit însărcinări importante în orașul său natal: pala pentru mănăstirea Sfântului Augustin, tablourile pentru biserica Santa Maria la Blanca, pala cea mare și capelele laterale ale bisericii mănăstirii franciscanilor capucini, pe care le-a terminat în 1665. Frescele Bisericii Capucinilor din sevilia au fost salvate de la distrugere în perioada invaziei franceze din timpul Războiului spaniol de Independență iar mai apoi au fost restaurate de pictorul sevilian Joaquín Bejarano; drept mulțumire, călugării capucini i-au dăruit pânza centrală a
Bartolomé Esteban Murillo () [Corola-website/Science/311041_a_312370]
-
gânditor. Interdisciplinaritatea este așadar pusă aici la lucru, și nu doar invocată ca ideal de cunoaștere către care aspiră orice cercetător umanist.” După opinia lui Grigore Georgiu: ,Lucrarea C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale,vol. I-III, este o amplă frescă a filozofiei românești moderne.". O altă apreciere subliniază caracterul monografic al lucrării "C. Rădulescu-Motru, Viața și faptele sale": ,C.Schifirneț a alcătuit o monografie admirabil documentată despre cel pe care-l apreciază a fi ,primul filosof român, atât prin formație
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
Academia de Belle-Arte din București, avându-l ca maestru, printre alți profesori, pe pictorul Camil Ressu. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România de la înființarea acesteia, Țipoia realizează nu numai tablouri, ci și lucrări de artă monumentală și decorativă (mozaic, frescă, tapiserie), restaurează pictura murală din câteva biserici oltenești și frescele din chiliile Mănăstirii Cozia. Alexandru Țipoia și-a prezentat lucrările în peste 10 expoziții personale în timpul vieții și în alte peste 20 expoziții de grup în țară sau în străinătate
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
alți profesori, pe pictorul Camil Ressu. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România de la înființarea acesteia, Țipoia realizează nu numai tablouri, ci și lucrări de artă monumentală și decorativă (mozaic, frescă, tapiserie), restaurează pictura murală din câteva biserici oltenești și frescele din chiliile Mănăstirii Cozia. Alexandru Țipoia și-a prezentat lucrările în peste 10 expoziții personale în timpul vieții și în alte peste 20 expoziții de grup în țară sau în străinătate - la Roma, Paris, Viena, Stuttgart, Bruges. Opera sa dovedește, potrivit
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
bizantină a suferit foarte puține adăugiri, în ciuda sau poate tocmai din cauza declinului lent al Imperiului. Cu centrul artistic în Constantinopol, arta bizantină este deseori identificată după calitatea materialului folosit și a măiestriei artistului. Această artă a atins apogeul prin monumentalele fresce și mozaicuri realizate în biserici sub formă de dom, (marea majoritate a acestora fiind pierdută, fie din cauza dezastrelor naturale, fie din cauza transformării bisericilor în moschee). Arta celtică a Evului Mediu descrie arta popoarelor celtice din Irlanda și Marea Britanie din secolul
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
în operele sale. În 1511, Correggio se refugiază la Mantova, din cauza unei epidemii de ciumă care bântuia în orașul său natal. În Mantova are la dispoziție bogata colecție de opere antice a familiei Gonzaga. O influență puternică exercită asupra sa frescele lui Andrea Mantegna (1431-1506) din "Camera degli Sposi" a palatului Gonzaga. Admirând capodoperele antice și cele ale artiștilor contemporani cu el, Correggio exclamă celebrele cuvinte: "Și eu sunt pictor!" ("Anch'io sono pittore!"). În anii ce urmează, artistul lucrează pentru
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
oaspeți al Giovannei da Piacenza, maica superioară a ordinului de călugărițe benedictine de la mânăstirea "San Paolo" din Parma. Este vorba de o sală de formă aproape pătrată, cu două ferestre, tavanul fiind o cupolă pe care Correggio o acoperă cu fresce pline de o imaginație deosebită. Deasupra frizei pictate la baza cupolei, concepută în ""trompe l'oeil"", se deschid șaisprezece lunete ""en grisaille"", care conțin imitații de statui antice ca: Cele Trei Grații, Fortuna, Virginele vestale, parce cu aripi, zeul Pan
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
căsătorește cu Girolama Merlini. Un an mai târziu, se naște primul lor fiu, Pomponio; apoi li se vor mai naște trei fete. La 6 iulie 1520, obține comanda de a executa decorarea bisericii "San Giovanni Evangelista". Correggio începe să picteze frescele la 16 august din acest an și termină lucrul în ianuarie 1524, pictând pe rând cupola, absida, suprafața arcului tavanului, frizele naosului și ale presbiteriului. Fresca de pe interiorul cupolei reprezintă ""Viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul în Patmos"". În centrul compoziției se
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
obține comanda de a executa decorarea bisericii "San Giovanni Evangelista". Correggio începe să picteze frescele la 16 august din acest an și termină lucrul în ianuarie 1524, pictând pe rând cupola, absida, suprafața arcului tavanului, frizele naosului și ale presbiteriului. Fresca de pe interiorul cupolei reprezintă ""Viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul în Patmos"". În centrul compoziției se vede figura lui Iisus reprezentat într-o perspectivă scurtată ("raccourci"). Scena, privată de elemente arhitecturale, este alcătuită de șirul de apostoli, prezentați în plan circular. Prin
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
într-o perspectivă scurtată ("raccourci"). Scena, privată de elemente arhitecturale, este alcătuită de șirul de apostoli, prezentați în plan circular. Prin modul magistral de tratare a luminii, artistul obține un efect spațial ideal. În noiembrie 1522, pe când lucra încă la frescele din biserica "San Giovanni Evangelista", Correggio primește comanda privind decorarea catedralei din Parma. El a efectuat doar în parte această lucrare și anume: frescele cupolei înfățișând înălțarea la cer a Fecioarei Maria, pandantive cu chipurile celor patru sfinți protectori ai
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
tratare a luminii, artistul obține un efect spațial ideal. În noiembrie 1522, pe când lucra încă la frescele din biserica "San Giovanni Evangelista", Correggio primește comanda privind decorarea catedralei din Parma. El a efectuat doar în parte această lucrare și anume: frescele cupolei înfățișând înălțarea la cer a Fecioarei Maria, pandantive cu chipurile celor patru sfinți protectori ai orașului (Ioan Botezătorul, Ilarie Toma și Bernard), precum și bolta arcurilor. Frescele tavanului catedralei din Parma marchează încoronarea creației artistice a lui Correggio. Artistul leagă
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
catedralei din Parma. El a efectuat doar în parte această lucrare și anume: frescele cupolei înfățișând înălțarea la cer a Fecioarei Maria, pandantive cu chipurile celor patru sfinți protectori ai orașului (Ioan Botezătorul, Ilarie Toma și Bernard), precum și bolta arcurilor. Frescele tavanului catedralei din Parma marchează încoronarea creației artistice a lui Correggio. Artistul leagă magistral tema picturală de tamburul cupolei și, nuanțând cu o culoare uniformă bordura, produce iluzia perfectă a spațiului infinit și strălucitor. ""Înălțarea la cer a Fecioarei Maria
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
la cer a Fecioarei Maria"" a fost întâmpinată nefavorabil, ceea ce l-a determinat pe artist să nu mai lucreze în continuare la presbiteriu și la absidă; această sarcină i-a fost încredințată în 1535 lui Giorgio Gandino del Grano. În fresca ""Înălțarea Fecioarei Maria"" profunzimea este sugerată de mișcarea figurației numeroase, de multitudinea planurilor compoziționale, precum și de subordonarea lor perspectivei aeriene. O experiență total diferită o oferă tablourile de altar ale lui Correggio. Manierismul prezent în ele, mișcarea formelor și multitudinea
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
de pictorul Dimitrie Gavrilean din Gura Humorului. Biserica a fost pictată în ulei între anii 1861-1876, în stil neobizantin, de schimonahul Vladimir Machidon. Pictura a fost restaurată în 1945 de pictorul Dumitru Simon și apoi refăcută în 2005 în tehnica fresco. Printre obiectele de patrimoniul ale bisericii se află catapetesma din lemn sculptat, cu stâlpi, și Icoana Maicii Domnului cu copilul Iisus de mână, o colecție de cărți de cult în limba română scrise cu litere chirilice tipărite în perioada anilor
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
și Constanța în 1956, 1958, 1962, 1963, 1965 și 1966, la Târnovo (Bulgaria) în 1964, Dresda (R.D.G.) în 1965, Praga (Cehoslovacia) în 1966 și Faenza (Italia) în 1967. Pe lângă pictura de stil semi-figurativ oniric, cu forme inspirate din țesături, din fresce, din arta populară, a realizat multă grafică, îndeosebi portrete, dar și acuarele și ceramică, obținând în anul 1967 medalia de aur la Concursul internațional de ceramică din Faenza (Italia). La Editura Tineretului, a ilustrat o serie de cărți pentru copii
Ioana Olteș () [Corola-website/Science/311825_a_313154]
-
de muzică, precum și un șir de portrete romantico-mistice („Sfântul Sebastian”, seria de „Profeți”, „Apocalipsa”). Corneliu Baba își amintea că Ștefan Szönyi se ducea între cerșetorii din Timișoara pentru a-i imortaliza. Între anii 1940 și 1942, Ștefan Szönyi a realizat fresca monumentală din sala festivă a "Școlii orășenești de meserii" din Timișoara, ce fusese inaugurată în 1900. Fresca are 15 metri lungime și patru metri lățime și a fost restaurată în anii ’80 de pictorul V. Țigu. În 1949, Ministerul Artelor
Ștefan Szönyi () [Corola-website/Science/311938_a_313267]
-
amintea că Ștefan Szönyi se ducea între cerșetorii din Timișoara pentru a-i imortaliza. Între anii 1940 și 1942, Ștefan Szönyi a realizat fresca monumentală din sala festivă a "Școlii orășenești de meserii" din Timișoara, ce fusese inaugurată în 1900. Fresca are 15 metri lungime și patru metri lățime și a fost restaurată în anii ’80 de pictorul V. Țigu. În 1949, Ministerul Artelor și Informațiilor i-a premiat pe artiștii plastici Ștefan Szönyi, Vida Géza, Alexandru Ciucurencu, Marcela Cordescu și
Ștefan Szönyi () [Corola-website/Science/311938_a_313267]
-
Sfântul Gheorghe Nou din București (1862), Biserica Mănăstirii Radu Vodă (1863), Capela Cimitirului Bellu și Biserica Răzvan Vodă din București și Biserica din Negoiești. Prin ajutorul pe care l-a avut din partea lui Petrache Poenaru, Lecca a făcut copii după fresca portretelor ctitorilor de biserici. Acestea au fost trimise ulterior la marea majoritate a muzeelor bucureștene. Astfel, pictorul Lecca a fost la Slatina și a făcut portretele lui Ionașcu Cupețu și ale soției lui Neaga, a fost la Craiova și a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
mult superioare celor făcute prin bisericile din București. Acestea din urmă nu l-au dus pe calea artei, ci pe cea a câștigului. La București s-a vorbit foarte frumos despre picturile de la Curtea Veche: Constantin Lecca a păstrat arta frescei bizantine, dar cu mai multă sobrietate în culori. Pictorul s-a aflat între două culturi, cea autohtonă de factură bizantină și cea apuseană. El a făcut eforturi în asimilarea artei autohtone dar și a celei occidentale. Un exemplu este portretul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Pictorul s-a aflat între două culturi, cea autohtonă de factură bizantină și cea apuseană. El a făcut eforturi în asimilarea artei autohtone dar și a celei occidentale. Un exemplu este portretul Neagăi Ionașcu, portret care este lucrat după o frescă din Catedrala din Slatina. Cu toate că expresia și atitudinea personajului transpar într-o demnitate umană de netăgăduit, Neaga Ionașcu păstrează și un aer care se întâlnește de obicei în icoanele bizantine. Constantin Lecca a fost cel care a realizat în perioada
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
până la reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Începând din anul 1954, în timpul arhipăstoririi mitropoliților Sebastian Rusan (1950-1956) și Iustin Moisescu (1957-1977), biserica a fost reparată și lărgită, după un plan întocmit de arhitectul Dimitrie Simotea și a fost împodobită cu frescă de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 (în vremea starețului Hrisostom Apostolache) și sfințită în anul 1967. Între timp, prin grija Arhiepiscopiei Iașilor, vatra schitului s-a extins, devenind o fermă viticolă pentru vin liturgic. În cadrul mânăstirii se află și
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
construcție a bisericii, nu se mai păstrează astăzi decât în pridvor și pronaos. Aceasta deoarece restaurarea efectuată de episcopii Ioanichie și Leon Gheucă, probabil între anii 1767-1778 după cum rezultă din unele însemnări descoperite mai recent, a inclus și o nouă frescă executată în naos, altar și turla bisericii. În sfârșit, nefericitele modificări din 1805 s-au soldat cu noi picturi în zonele pereților interiori care au fost demolați (pereții despărțitori dintre pridvor și pronaos și dintre pronaos și naos) și cu
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
nobilă ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, criticul Călin Căliman afirma că Nicolaescu nu s-a lăsat furat de clișeele superproducțiilor străine și de tentația „bătăliilor spectaculoase”, „«topind» adică în frescă oștile dace și romane aflate față în față pe câmpul de luptă, înaintea unei bătălii decisive”. Prin folosirea unor simboluri naționale ca Babele și Sfinxul din Bucegi, regizorul a conferit unor secvențe din film aspectul de mit. Criticul Tudor Caranfil
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
comuniste, precum și în unele țări capitaliste. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 3.393.000 lei. În interviul acordat lui Mircea Alexandrescu în 1973, regizorul își descria astfel filmele " Cu mîinile curate" și "Ultimul cartuș": "„[...] consider ambele filme o frescă sau poate o parte a unei largi fresce despre o perioadă foarte dinamică și semnificativă din viața societății noastre, perioada imediat următoare războiului. Țin să precizez de la bun început că eu consider aceste două filme ca filme sociale, transpuse în
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
producție s-au ridicat la 3.393.000 lei. În interviul acordat lui Mircea Alexandrescu în 1973, regizorul își descria astfel filmele " Cu mîinile curate" și "Ultimul cartuș": "„[...] consider ambele filme o frescă sau poate o parte a unei largi fresce despre o perioadă foarte dinamică și semnificativă din viața societății noastre, perioada imediat următoare războiului. Țin să precizez de la bun început că eu consider aceste două filme ca filme sociale, transpuse în bună măsură într-o formulă de film polițist
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]