2,915 matches
-
gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare a porcilor. În timp ce scotea gunoiul, unul din porci făcea din nou mizerie, călcând pe gunoiul adunat grămadă și împrăștiindu-l. Lui Dondonel nu-i plăcea, de aceea l-a mai înțepat cu furca, l-a mai lovit cu lopata, dar fără rezultat. Cu toate acestea a terminat de curățat și a adus apă și mâncare. Același porc nu stătea locului, călca pe locul în care s-a adus mâncarea. Atunci Dondonel n-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zecea. În a treisprezecea zi, Hosokawa Fujitaka și fiul său, Tadaoki, sosiră din Tamba și cerură să îl vadă imediat pe Hideyoshi. — Mă bucur că ați venit, îi primi acesta, cu căldură. Cred că zăpada v-a cam dat de furcă. Ținând seama de situația în care se aflau, trebuie că Fujitaka și fiul său trăiseră ultimele șase luni cu senzația că pășeau pe o gheață subțire. Mitsuhide și Fujitaka fuseseră prieteni buni cu mult timp înainte ca oricare din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și neastâmpărați, agățându-se de cozile și coarnele animalelor călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-alta. Unul dintre acești monștri care, ca înfățișare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vreme, lovirea unei femei seamănă cu rostogolirea unui butuc. Dar cred că ar fi mai bine să mă opresc. Cred că mai bine m-aș lăsa cât de curând... Chiar când mă apropiasem de el, negrul a trântit telefonul în furcă și, cu o mișcare bruscă, s-a rostogolit spre mine. Apoi, bărbia i s-a înfipt în piept și a lovit iar metalul, de data asta fără vlagă. Timpul și căldura au izbucnit dintr-odată. Fielding Goodney mă aștepta deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pornografice pe care le-ai și reperat deja. Te vor înnebuni. Când o fi să ne întâlnim, să fii beat. Să-mi dai înapoi nenorociții ăia de bani. Așteaptă. Hei. Cum te cheamă? Linia a amuțit. Am pus receptorul în furcă, apoi l-am ridicat din nou. — A fost un telefon din oraș, domnule, mi-a răspuns fata. E totul în regulă, domnule? — Da, am răspuns. Mulțumesc. Totul e în regulă. Ua, mi-am spus eu - uite altă drăcie. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iubitule, n-o să mai rămână decât o mână de păr și dinți. — Ne întâlnim noi... — Ne-ntâlnim noi într-o bună zi. Și când o veni ziua asta, al dracului să fiu dacă nu te omor. Am trântit receptorul în furcă și am rămas gâfâind pe pat. Simțeam nevoia să scuip. Pfui, nu-mi place deloc să ameninț în halul ăsta la telefon. M-am uitat la ceas... Doamne. Am dormit o oră și mai bine, deși dormit ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ia. De când n-am mai primit un cadou de la o fată? O s-o sun chiar acum să-i mulțumesc pentru carte. Ce poate fi mai simplu? M-am întins cu un gest delicat după telefon. Am rămas cu degetele pe furcă. Fatalitate. După care bomba mi-a explodat în față. — Mare noroc, amice. Nici un noroc. Renunță, imediat. Tu și ea? Tu? Ea? Ce carte ți-a dat, amice? Ceva pentru autoperfecționare? Și el a râs, și a tot râs. Râsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vină și să o vadă pe Martha McGilchrist. Taticule, e un bărbățoi. Mă face să mă simt ca o starletă. Martha McGilchrist - ea e un bărbat Și tot ea a spus că dacă dintele îmi va da din nou de furcă, lucru care oricum se va întâmpla, nu va mai reuși să-l salveze nici din dragoste și nici pentru bani Dintele va trebui să aștepte California, ca toate celelalte lucruri. Am mai țipat nițel la Selina, după care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plăcut cum lucrează Nub și a vrut să știe cât de disponibil e. Sumele de bani, realitatea exprimată în numere de șase cifre, erau menționate cu prudență. — După cât se pare, Nub e destul de disponibil, spuse Fielding, în timp ce punea receptorul în furcă și se întorcea spre interfon. Dea, sunt sigur că așa e. — Ei, lasă, poate juca rolul durului - rupătorul de oase. Și acum, vrei să te uiți puțin la asta. Celly Unamuno. Mexicancă. Nouăsprezece ani. Umblă vorba că e într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mută. Cel de-al doilea nebun al lui s-a lansat într-un atac care mi-a înghesuit calul într-o regină deja înăbușită de slugile ei paranoice. Era un adevărat coșmar de prindere în clești, de fixare în ace, furci și frigări. Am înghițit niște scotch și am încercat să descopăr căi de ieșire. Erau două, fiecare cu marile ei amenințări - un pion blocat, un culoar deschis care ducea până la turn, care atunci... Taticule, puteam pierde chiar în momentul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
parcă nu-mi ve nea să cred ce auzeam. Pictorița mi-a spus mai departe cu câtă dificultate izbutise să-mi dea de urmă, iar la sfârșit mi-a dictat adresa Ioanei și numărul ei de telefon. Am pus în furcă receptorul, cu urechile vâjâind de emoție. Ioana să trimită după mine? Să-și dorească să mă vadă? Imposibilul părea să-și deschidă porțile. Am stat câteva zile în cumpănă, neștiind ce să fac. Mi-a venit mai întâi să-i
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zi, două, și lupii vor da buzna! Vânătorii - cam puțini - împreună cu cei patru jandarmi să se aleagă doi câte doi și, necontenit, să vegheze la hotarul de miazănoapte! Acolo, mereu, să ardă focuri! Cei în putere să țină la îndemână furci și topoare; copiii să nu treacă poarta și nici femeile, dacă nu sunt însoțite. Lupii vor veni sigur și dacă asta nu se va întâmpla în cel mult patru zile, să fiu alungat din târg pentru totdeauna.” Îl priveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îl aveau pe suspect sub ochii lor. Până la prânz au fost stabilite străjile și semnalul pentru primejdie: după primele împușcături urma să se tragă clopotele, să se afle cu mic, cu mare și să se ferească. Iar bărbații să apuce furci și topoare și să umble în grupuri pe străzi, pentru a nu lăsa loc să se strecoare nici unei fiare. Cei cu puști trebuia să alerge înspre hotar, să-l ajute pe Vânător. Copiii s-au speriat, văzând atâta forfotă; noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lupi albi. În dimineața aceea nu îl zărise, mai era puțin și venea amiaza. S-a înfășurat într-un cojoc și a ieșit pe stradă. Spre capătul târgului se zărea lume. A pornit într-acolo. Erau numai bărbați, unii purtau furci. Unul tot învârtea deasupra capului o pușcă. Donna Iulia îl știa, nu era sănătos, ar fi putut să împuște pe cineva. A vrut să se întoarcă, dar a zărit albul căciulii. Departe, dincolo de ultima casă. Ochi cenușii arăta cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
seară, până spre miezul nopții, ninsese cu fulgi mari, deși. Pe urmă, cerul se limpezise ca șters cu mâna. Se pornise vânt subțire, ger. Târgul era numai glasuri și hămăit de câini. Un dulău enorm, alb, a fost străpuns cu furca: făptașul crezuse că e lup. Un alt câine, tot alb, a fost împușcat, la hotar, de către o strajă. Era al unuia dintre paznici, venise adulmecând urma stăpânului. Confuziile au născut un gând periculos: lupii albi puteau fi luați drept câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
va urma o școală postliceală în domeniu; apoi, dacă o vor ține puterile, o să încerce marea cu degetul și va da un examen la Facultatea de medicină. Părinții Inei se arătau însă sceptici și abordau poziția unor oameni trecuți pe sub furcile caudine ale vieții. O cunoșteau bine pe Ina, știau cât este de sensibilă, de firavă și de sentimentală. Hotărârea ei de a îmbrățișa o profesie atât de încărcată de neprevăzut nu-i încânta. În mediul spitalicesc, în fiecare zi se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în dezvoltarea culturii noastre”. Cine nu are de învățat de la asemenea creatori care au constituit aura înfloririi culturale a României până în momentul când ghilotina bolșevică atăiat aripi, planuri și elanuri ale suirii Țării noastre la posibilitățile ei umane? Trecuți prin furcile caudine ale holocaustului roșu, tot mersul nostru ascendent spre Occident a fost îngropat pentru o jumătate de secol. Cine nu se uită cu jind la acea efervescență creatoare și dragoste pentru carte pe care poporul român a manifestat-o până la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Fă cuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nce put ne-am simțit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiți. Eu vorbeam numai în citate din autorii mei pre ferați, ea doar ironic și parabolic, încât une ori, în lungile și savan tele noastre discuții de pe străzile Clujului
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rotiră în jurul mașinii, lovindu-se cu tibiile de stâlpul central al portierei. Deasupra lui, motocicleta întoarsă cu capul în jos ateriză pe acoperișul mașinii. Ghidonul trecu prin parbrizul gol și-o decapită pe pasagera de lângă șofer. Roata din față și furca din crom pătrunseră prin acoperiș, lanțul șfichiuitor retezând capul motociclistului când acesta trecu pe deasupra în zbor. Bucățile din corpul său dezintegrat ricoșară în aripa de protecție a roții din spate a mașinii și ajunseră la pământ într-o ceață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bizareria incomprehensibilă” a unui prozopoem suprarealist precum „Moartea vie a Eleonorei” de Stephan Roll: „Altminteri (...) oricît lirismul acesta reclamă, de atîtea ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Moartea vie a Eleonorei” de Stephan Roll: „Altminteri (...) oricît lirismul acesta reclamă, de atîtea ori, un cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
saluta, pe toată lumea,în stânga și-n dreapta. Uimirea a fost aproape generală. Cei care aflaseră de șiretlic râdeau de mama focului; ceilalți,încercau, stânjeniți, să înțeleagă ce se petrece, de fapt, cu înmormântarea aceasta. Cel mai mult au avut de furcă operatorii de televiziune. Căci ei, pe bună dreptate, au luat, totul, foarte în serios, și și-au făcut meseria, la os. În încheiere, toată lumea a fost invitată la restaurantul din centrul municipiului, la marele praznic, organizat de tanti Elogia,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
etc, etc, și în plus, coniacul prezidențial, cel de toate zilele și mai ales nopțile. Desigur, că tabăra celor mulți, spoliată la sânge, care reprezintă peste 92% din populația țării, dorește să fie înălțat, dar nu în slavă, ci în furci, precum criminalii dovediți, dar deocamdată cuțitul e în mâna lui. Totuși, el ar trebui să se consulte cu spiritul lui Ceaușescu, despre avantajele și mai ales, dezavantajele unei plimbări, în zi de Crăciun, la o anumită cazarmă din Târgoviște. Eu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cont de părerea lui pe care o considera primordială și originală până s-a înfuriat Tomiță și fiindcă nu îl putea bate i-a aruncat tenișii pe fereastră de la etaj, să scape de opiniile lui și să-i dea de furcă cu altă preocupare! Acum el avea de ales urma ora de istorie cu doamna Martinov și trebuia să coboare urgent să-i adune de pe jos. Putea să-i găsească cineva care ar fi fost mulțumit de norocul ce a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dibăcia cu care găsea rimele la epigrame. Nu știa cât de bune erau însă într-o zi starea din recreație se prelungise nepermis în timpul orei și a început să se dueleze în direct cu un adversar care îi dădea de furcă, pricinuindu-i dureri de cap. După primele înțepături bănui unde vrea s-ajungă și a conceput răspunsul înainte de a primi ceva. L-a arătat colegului iar când a venit riposta după ce a citit-o a zâmbit superior și a expediat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]