7,015 matches
-
în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își luă porția, două pachete. Lăsă două cadou amicului și se depărtă, ținând sus sus, în două degete, pungile țuguiate în care balansau găinile decapitate. Ce naiba fac acum cu prada? Ravneam doar isprava, sfidarea, victoria... Acum car cadavrele la fotograf, n-am ce face. Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă. Noi o alintăm Vili. Ține teribil la toate potăile. Mă rog, la orice ființă. Pisici, iepuri de casă, broaște, găini, canari, șoareci, orice. Colegul Vancea zâmbi la amintirea colegei Vili, gata s-o întrebe pe gazdă dacă nu e, cumva, soră cu Vasilica Vasilică. Dar ar fi fost nepotrivit, o indiscreție, renunță a-și satisface curiozitatea. — Deci, la hotelul TRANZIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și mie. Credeam că am venit aici ca să vorbim despre afaceri. — Exact asta facem. Vezi tu, Gordon e și el băgat. Suntem împreună în afacerea asta. — Iar? — E un plan formidabil. Atât de strălucit, că mi se face pielea de găină de câte ori mă gândesc la el. Nu știu de ce, dar am o presimțire că te pregătești să-mi spui că iar te-ai băgat într-o coțcărie. Afacerea asta e legală sau ilegală? — Ilegală, bineînțeles. Unde mai e hazul, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un descântec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atât de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă... o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întâmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — Tâmpita asta a adus un ziarist aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu... nu știu. Fata ridică din sprâncene, bagă mâna în poșetă, caută și până la urmă scoate un cartonaș. Uite, iubito, asta e o reducere la mostră. Iau cartonașul de la ea și, în timp ce citesc ce scrie, mi se face pielea de găină. REDUCERI DE MOSTRĂ Haine de firmă, reducere 50‑70% Ralph Lauren, Comme des Garçons, Gucci Genți, pantofi, tricotaje, 40‑60% Prada, Fendi, Lagerfeld — E pe bune? Îmi regăsesc suflul, ridicându‑mi privirea spre ea. Adică, pot... să merg și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
execuția este speranța că ea se va căi. Ei bine, nu voi capitula. Când eram copil, mama îmi spunea că ar trebui să mă consider precum iarba - născută să fiu călcată în picioare. Însă eu mă consider un păun printre găini. Nu sunt judecată corect. Am stat alături de Mao Zedong, dar cu toate acestea el este considerat un zeu, în vreme ce eu sunt considerată un demon. Eu și Mao Zedong am fost căsătoriți treizeci și opt de ani. Treizeci și opt. Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e în toane bune, mă duce la opere. Nu la cele bune - nu își permite biletele -, ci la imitațiile prezentate în bordeluri. În timpul spectacolelor izbucnesc adesea bătăi între bețivi. E dorința bunicului să termin școala primară. Ești un păun printre găini, zice el. Repară brațul scaunului său din ratan când îmi spune asta. Are capul spre podea și fundul în sus, spre tavan. Fraza are un efect enorm asupra mea. Bunicul mă înscrie la o școală din zonă, aflată la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
neagă că mariajul a existat vreodată. Ca femeia care va conduce China după Mao, trebuie să fie o zeiță. Să aibă prea mulți soți la activ i-ar împiedica drumul spre putere. În 1930, ea se consideră un păun printre găini. Viața ei este dovada. Își spune în sinea ei că uneori trebuie să fii băgat într-un coteț de găini ca să fii măsurat, comparat și recunoscut. * Am fugit din mariajul meu. O fată de optsprezece ani. Nu foarte educată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aibă prea mulți soți la activ i-ar împiedica drumul spre putere. În 1930, ea se consideră un păun printre găini. Viața ei este dovada. Își spune în sinea ei că uneori trebuie să fii băgat într-un coteț de găini ca să fii măsurat, comparat și recunoscut. * Am fugit din mariajul meu. O fată de optsprezece ani. Nu foarte educată și singură-singurică pe lume. Nici nu mai țin minte de câte zile hoinăresc din loc în loc. Am păduchi în păr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a fost Nora, în noaptea asta e Doamna Yuji. Face asta în mod natural și fără efort. Îi place ideea că el e popular în rândul femeilor. Asta îi dă șansa să-și arate valoarea, să dovedească faptul că o găină nu poate nicidecum să eclipseze un păun. În brațele lui, își dă seama că e în stare să joace orice rol. Îl consideră eroul momentului. Gândul că are grijă de un bărbat puternic, că ea este, astfel, sursa puterii, puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să iasă din necaz, dar nici măcar nu i-l ia în serios. Poți oricând să trăiești făcând altceva, sugerează el. Să fii secretară sau soră medicală. Se simte ca un păun care e obligat să stea într-un coteț de găini. Încearcă să nu se certe. Încearcă să se forțeze să înțeleagă că Tang Nah are și el problemele lui și are nevoie de sprijin. Din cauza vederilor lui radicale, ziarul său a devenit de curând ținta guvernului. Ca urmare, Tang Nah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
regiunea centrală a Chinei, ușoara ridicătură a câmpiei Shan-Bei. E un peisaj sumbru. Lângă un râuleț ca un șarpe e situat un oraș cenușiu, în care casele sunt construite din lut și au ferestre din hârtie. Pe marginea drumului, cocoși, găini și pui tulbură liniștea orașului altfel mort. Aici, măgarii sunt singurul mijloc de locomoție, iar cerealele sălbatice sunt principala sursă de hrană. Pe vârful unui deal se află Pagoda Yenan, construită în timpul dinastiei Sung, pe la anul 1100 d.H. Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oferă. Poate fi distrugerea unui rival politic sau aranjarea unei nopți cu o amantă. Ea e mulțumită de momentul respectiv. Pentru asta, își asumă meritele. Căci ea e cea care a câștigat, până la urmă, rolul feminin principal. Un păun printre găini. Zâmbește. Eu vorbesc mandarina. Vorbesc mai rar, ca să-i fac pe prietenii lui să mă înțeleagă. Întreb de sănătatea oaspeților, de membrii familiilor lor, de animale și recolte. Învăț meseria soțului meu. Descopăr că inima lui nu e prezentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în el pentru un ultim galop. Doamna Mao Jiang Ching e mulțumită, dar plictisită în același timp. Începe să se sature de rolul ei de casnică. Își dă seama că nu poate fi satisfăcută de o casă plină cu copii, găini, cocoși, capre și legume. Mintea ei are nevoie de stimulare. Ea are nevoie de o scenă. Începe să-și exerseze rolul așa cum îl percepe ea. Citește documentele care circulă pe biroul lui Mao. Află că Statele Unite au intrat în război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de dolari, totdeauna În civil, În uniformă nu l-ai văzut niciodată, nici nu poți să știi cum i-ar sta, cu moaca asta frumoasă, ca de fată, dacă-i pui o basma, poți să-l duci la Târgu’ de pe Găina. O fi curist, cum se zice? Nasul, gura, totul e-al mă-sii, ca și felul cum ți se uită În ochi când vorbește, și vorbește Încet, ca să te forțeze să-l asculți! Tehnică muierească și-asta, dosar de premiant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici o vorbă... * Verdele intens-umed al pajiștii. Păunul, cu coada desfăcută, sărbătorește, se grăbește, solemn și caraghios, spre paznicul Înconjurat de rațele sălbatice care se Înghesuie, măcănind, În jurul lui. Doar un porumbel cenușiu gulerat vine mai departe, În urma lor, ca o găină prea domesticită. — Du-te și tu, hai! Du-te și tu acolo unde se servește masa! Noi n-avem ce să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe porumbel să se ducă la paznicul care așteaptă lângă platoul cu grăunțe, trecându-și greutatea de pe un picior pe altul. Stă pe loc și-l privește Încântată cum se Îndreaptă spre locul bine știut, legănându-se greoi, ca o găină prea domesticită. — Nu Înțeleg de ce a putut să te enerveze! Ai făcut din bietul porumbel, inofensiv, metafora nemulțumirilor față de cei din țara ta? — Ți-am mai spus că aceea nu este țara mea. Și nu sunt enervat, deși recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trece amândoi, În viteză, printre luminile albe, neutre, printre reclamele multicolore, imense, care despică noaptea. * Am adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până aici a fost visul, acum sunt treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
timp Înainte de această Întâmplare, „aruncasem” (adică: Îl pusesem la fundul unei cutii de carton aflată la fundul grămezii de cutii) manuscrisul unui roman de anticipație-În-spațiu (ca fiu al tatei, sunt convins că, la Începuturi nu a fost nici oul, nici găina, ci geografia - ea, mamă a istoriei: «spune-mi unde te afli, În spațiu, ca să-ți spun ce ți s-a Întâmplat În timp»), În care Îmi amenajasem, Îmi meșterisem - ca tot fărdețăratul - o țară; și a mea - ba numai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi și mie aiciul tău, să văd cum e făcut... Ileana - avea dreptate mama: e o proastă - Începe să urle de râs; repetă În gura mare ce-i cerusem eu În șoaptă; și iar râde. Femeile chirăie cu toatele, ca niște găini ce sunt ele. Azi și mâine! Mama, mânioasă, mă apucă de-o ureche și mă duce așa, spre inima pădurii. A Codrului. Ne omoară țânțarii. Femeile și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și chiar prostiri; picioarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai măricel, de ce nu. Acum vreau să mă iei la tine, la aici. Scap de țânțari și văd și cum ți-e făcut aiciul. Nu Înțeleg de ce-i atât de supărăcioasă mama, azi: se năpustește ca un hultan la noi, găinile, pe mine, biet pui, mă ia-n gheare... Zic și eu. De fapt, Îmi pune-n cap o cuvertură cărămizie, mă apucă de colțuri și mă duce, ca pe-un cal, de căpăstru, Încolo, În altă parte. Într-o râpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea cu tot cu râpă și cu noi miroase a Duda. După ce mi-a adus, de prin vecini, o strachină cu găină fiartă, mama a zis să nu mă mișc de-acolo, că ea se duce să mai caute de mâncare, pentru băiat. Cum a dispărut mama, cum a apărut, lângă băiat, Duda: că s-o las și pe ea oleacă-năuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de bine, te strici? Te strică bunătoarea? Fiindcă și ea-i stricată? - de ce: de căldură? ; pentru că suntem făcuți din carne? Suntem, dar nu-i tăiată carnea - uite: vaca vie nu se strică și nu strică pe alții; nici porcul, nici găina vie - așa că nici noi. Suntem pe-picioare, așa se spune când ești viu. Duda-i pe picioare, eu sunt pe picioare - așa că! Noi nu ne stricăm când eu pun picioarele mele peste ale ei - chiar pe sub. Deși, dacă ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa se spune când ești viu. Duda-i pe picioare, eu sunt pe picioare - așa că! Noi nu ne stricăm când eu pun picioarele mele peste ale ei - chiar pe sub. Deși, dacă ne gândim bine, Duda e cam tăiată. Nu ca găina, de tot, Duda e tăiată olecuță, uite, cam atâta - am probăluit-o. Și nu-i cu sânge, m-am uitat bine, la mine. Sau poate mă stric, dacă mă uit În sus? - dar ea mi-a zis. Și dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]