7,117 matches
-
fiecare forță de sine stătătoare din Univers. Chiar și gravitația are ceva feminin În ea. De aceea, pe orice planetă ajungi, simți că picioarele Îți Înțepenesc pe sol. Abia În vid omul e mai liber. Dar chiar și acolo există găuri negre și cordon ombilical. Însă chiar și În imponderabilitate, simți că ceva de undeva te atrage. Imponderabilitatea te ține și ea În loc. Sau te face să te Învârți mereu În cerc. Uneori În jurul propriei tale cozi, ce se răsfiră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În imponderabilitate, simți că ceva de undeva te atrage. Imponderabilitatea te ține și ea În loc. Sau te face să te Învârți mereu În cerc. Uneori În jurul propriei tale cozi, ce se răsfiră ca la o cometă. Femeile sunt asemenea unor găuri negre ce se-nvârt În spațiul cosmic, transformând materia În antimaterie și invers. O mulțime infinită de fetuși și suflete În fașă pendulează În jurul lor. Intră pe o parte și ies pe altă parte. Totu-i cu dus-Întors. Nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spre negru. Extraterestrul Însă, după ce luase la bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra? Îi era cumva o teamă ancestrală de elementul feminin, că peste tot vedea găuri negre Înconjurate de cordon ombilical!? Când Mașa reveni de la bucătărie, Extraterestrul Îi spuse: - De credință ne-am putut vindeca, dar de alcool, nu. Și să nu crezi că savanții n-au Încercat diverse soluții. Experiențele au mers destul de departe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sex, despre imaculata concepțiune, ceasul mileniului, băncile de embrioni conservați În vid și Înmulțirea in vitro. Despre nu știu care origine stelară, explozie primordială și implozia de la sfârșit, despre ființe bidimensioanle și unidimensionale, ce trăiesc la nesfârșit. Despre nu știu care bandă Moebius, despre găuri negre, care semănă cu trîmbițele apocalptice și transformă materia În antimaterie, iar antimateria În spirit. Pomenise și de babulea Tatiana, care În naivitatea sa, intuise un mare adevăr. Și anume că lumea celor morți se Învecinează cu lumea celor vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
staturii sale destul de robuste - o femeie pudică, astfel că până și gândul la asemenea lucruri o făcea să roșească. În Închipuirea ei, văzu cele trei țevi Înroșindu-se Încetul cu Încetul și luând dimensiuni impresionante. Țevile se Înfiorară, scoțând pe găuri aburi fierbinți și horcăind, În timp ce clopoțeii de bronz Începură să se umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe scară, agitând din mâini ca din niște snopi. Abia când locomotiva se punea În mișcare, profitând de fluierat, Pancratie Îngâna În loc de scuze: „Nici la noi nu umblă câinii cu colaci În coadă...“. Iar babulea, Îi răspundea: „La voi și gaura de la covrig folosește la ceva... Pesemne, ca și coaja de ouă, are vitamine“, adăuga ea, mânând căruța Înapoi. Se apropiau apoi și sărbătorile de iarnă. În fiecare an, cu puțin timp Înainte de Crăciun, tatăl Mașei, Nicanor, arunca bănuți vechi, rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată și stâlpii frumos vopsiți În trei culori, spuneai că a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui avură darul s-o liniștească pe moment. - Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă, bec, turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas? - Nu Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am să Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui avură darul s-o liniștească pe moment. - Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă, bec, turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas? - Nu Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am să Încerc să-ți spun povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț al Încăperii, dispărând cu tot cu salam Într-o gaură deschisă În podea, nu Înainte Însă de a se Întoarce cu fața spre Ippolit și a-i face o reverență. „Parcă trăiesc Într-o lume cu două dimensiuni, nu trei“, Își spuse brigadierul. „Nu cumva alcoolul băut mi-a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
univers simplificat?. Căci, continuă el să-și despice firul gândurilor În patru, trăgând un gât din borcănelul cu Royal, astfel de lucruri se petrec doar În filmele cu Micky Mouse...“ „Asta-i situația“, conchise, golindu-și paharul și trimițând spre gaura În care tocmai dispăruse șobolănița o bezea... Luându-și doza necesară de alcool, Ippolit se simțea restabilit complet. Gânduri din cele mai ciudate Îi zburau prin cap. „Poate că, Într-adevăr, trăim Într-o lume animată, Într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doza necesară de alcool, Ippolit se simțea restabilit complet. Gânduri din cele mai ciudate Îi zburau prin cap. „Poate că, Într-adevăr, trăim Într-o lume animată, Într-un fel de Disneyland... Prin urmare, nu m-ar mira ca din gaură să apară și alte gângănii. Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un fel de Disneyland... Prin urmare, nu m-ar mira ca din gaură să apară și alte gângănii. Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
poftim răsplata pentru serviciile dumneavoastră, stimate domn“ - și-i vârî În buzunarul de la piept mulțimea de bancnote. Apoi, fără a-i lăsa timp să se dumirească, tot retrăgându-se și scăzând mereu În dimensiuni, șobolănița se făcu nevăzută În aceeași gaură din care ieșise ceva mai Înainte. Ippolit mai bău două borcane de Royal, tot pipăind grivele În mână și așteptând ca animalul să se ivească din nou. Între timp, se lumina de ziuă, portul Începu să se anime și Subotin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ziua să se atingă de pahar, scoase Înainte de a ieși pe ușă sticla de Royal ascunsă printre acte și Își turnă un borcănel. Și atunci Îi veni ideea nefastă, care avea să-l ducă la pierzanie: să se apropie de gaura unde dispăruse „vedenia“ pe care o avusese cu o noapte mai Înainte. Făcu de-abia un pas, când auzi hodorogind ceva pe sub podeaua de ciment, pe unde, presupunea el, trebuia să fi fost un șir de galerii. Nu se scurseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros ciudat, de chibrit ars, amestecat cu parfum de levănțică, stăruia În urma ei. „Te pomenești, gândi Ippolit năucit cu totul de această nouă apariție a vechii sale cunoștințe, că drăcia se dă cu spray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
primul pahar de Royal dat peste cap. Apariția aceasta Îl ului În așa măsură, Încât salahorul stătea prostit În fața ei Întinzându-i batonul de salam. Creatura cenușie Îl cercetă din ochi și, după ce-i luă salamul din mână, dispăru În gaură fără să-i lase pe masă banii cuveniți. La un moment dat, Elizei vru să apuce teancul de grive pe care arătarea din fața sa Îl scosese din marsupiu, dar vedenia Îi smulse hârtiile din palmă, ba chiar bătu cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de Ippolit și nu avea Încredere În tovarășul său de afaceri. A doua zi, rămas În depozit după program, subordonatul lui Subotin, Înarmat cu un o rangă, așteptă momentul când avea să apară „gheișa“ și atunci când aceasta se ivi din gaură, aruncă ranga În ea. Se auzi un chițcăit jalnic și animalul (ce se umflase ajungând la mărimea unui câine), sângerând din abundență, Începu să alerge prin Încăpere risipind În urma lui o groază de bancnote. Dacă nu s-ar fi repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o rupă la fugă...! Camera era murdară cum nu-și putuse imagina existența unei asemenea murdărie.În afară de pereți care erau negri de zoaie, plini de funingine de la o lampă ce ardea cu petrol În zilele răcoroase, dușumeaua instabilă plină de găuri, de muci, mai mult de urină pe alocuri roasă de șoareci, făcea parte din decor!! În această stupidă ipostază, cum nici măcar În clipele sale cele mai dramatice nu intuise o asemenea imagine, pierdut În imensitatea spațiului cosmic, mai mult de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să consume cât mai puțin, să dea ascultare ordinelor Șefului Suprem, iar Întrebări să fie cât mai puține pentru a nu șifona imaginea aleșilor poporului...! Însfârșit, să revenim la problemele noastre. Lct.Col.Tudose Ion, susține incredibilul: ai făcut o gaură Economiei Naționale În valoare de peste douăsprezece milioane lei. Este adevărat...!” Tony Pavone zâmbi forțat. „Nimeni nu crede aceste mincinoase afirmații...! Sunt sigur, nici măcar dumneavoastră nu crede-ți...! În caz contrar, mai circulam astăzi În libertate...? Au fost cazuri când pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vă rog, puneți-mă În libertate...!!” Vizibil manierat, procurorul avu răbdare să-l asculte, mai răsfoi odată acuzarea milițianului Încercând să găsească o cât de mică dovadă a vinovăției, dar nu Înțelese prea bine felul cum s’a produs această gaură În propietatea Bazei, iar acuzatul Tony Pavone dacă a fost În Bază În ziua respectivă și dacă a fost, unde a valorificat presupusa tablă furată. La dosarul penal nu se afla nici un fel de probă concludentă care să motiveze prelungirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau unsuroase cu un fel de murdărie metalizată, provocând o stare de vomă. Mulți o aruncară În W.C.-ul camerei cu gândul la următorul fel. Șeful de cameră ordonă deținuților să se așeze În linie fiecare cu gastronul pregătit la gaura ușii pentru a primi felul doi de mâncare, castron ce-l manipula Șeful de cameră care după ce era cu un polonic aruncată varza În castronul respectiv de către Liberul de partea cealaltă a ușii, la rândul lui se amuza distribuind castroanele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui, care murise În Polonia În 1940. Răposata lui soție. Răposata mătușă a văduvei. Oriunde te uitai sau Încercai să te uiți, dădeai de răposați. Îți lua ceva să te obișnuiești. Suc de grapefruit bea dintr-o cutie cu două găuri triunghiulare ținută pe pervaz. Draperiile se desfăcură când se Întinse și privi afară. Fațade continue de piatră brună, balustrade, bovindouri, fier forjat. Ca timbrele din album - rozul fumuriu al clădirilor anulat de negrul greu al grilajelor, al burlanelor de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bazată pe o atitudine rațională, științifică asupra vieții. Sammler, cu interes și Încredere de sine crescânde amintindu-și toate acestea, vorbi despre Cosmopolis timp de jumătate de oră, simțind ce plan plin de bunătate, ingenuu, stupid fusese. Spunând asta În gaura luminată, agitată a amfiteatrului cu domul murdărit și lumini electrice În cuști, până când fu Întrerupt de o voce puternică și clară. Era luat la Întrebări. Se striga la el. Hei! Încercă să continue. — Asemenea Încercări de a Îndepărta intelectualii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
diferite și distante, disproporționat de partea spiritualului, platonicului, augustinianului, secolului al treisprezecelea. Cum curgea traficul, curgea vântul, iar soarele, relativ strălucitor pentru Manhattan - strălucind și curgând prin deschiderile din substanța lui, prin goluri. Ca și cum fusese turnat de Henry Moore. Cu găuri, lacune. Din nou, ca după ce văzuse hoțul de buzunare, se simți Îndatorat evenimentelor pentru o diferență făcută, o intensificare a viziunii. Un curier cu o cruce din flori, umplându-i ambele brațe, un cap chel cu adâncituri, părea beat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]