KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...656 >

16,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

trupului celuilalt. Parfumul și gustul ei de muguri de brad... Clipa pătrunderii..., cea a unei pierderi totale a conștiinței. Doar subconștientul lui a păstrat memoria contopirii totale însoțită de scânteietoare reverberații. Se trezește într-o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un ceas ale cărui cifre luminoase arată ora, ziua, data : 17:05, vineri 13 noiembrie. Vineri ! 13 ! Zi a neșansei, a nenorocului ! Țâșnește în picioare ca un automat și începe să tragă pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
trenului a dispărut nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor atârnă din tavanul înalt. La lumina lui, Dora descifrează cu greu listele de "Plecări" și "Sosiri" afișate lângă ușa care nu se închide bine și are un geam spart. Ceea ce constată nu este de natură să îi dea vreo idee despre cum ar putea continua ambigua ei călătorie. Sunt doar două trenuri spre Nord și altele două spre Sud care trec în douăzeci și patru de ore pe această linie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
fosta Bucovină de Nord. Au fost rusificate multe denumiri de localități și eu nu știu prea multe despre asta. Dar acum ce așteptăm oare ? Vom petrece noaptea aici ? Dragoș Frunză nu răspunde pe loc. Se ridică, încearcă să curețe un geam cu batista în carouri. Privește în noapte. Vântul de miazănoapte a depus deja troiene. Gara pare departe, iar ei sunt ca și pierduți pe un tărâm necunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu am prevăzut o înrăutățire atât de bruscă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Simion nici un cuvânt, nici o veste. Până în noaptea aceea, spre primăvară. Dormeam cu Minodora cuibărită în brațele mele. Dormeam, dar de fapt eram în veșnică așteptare. Știam, presimțeam, că nu se poate ca el să nu revină. Un ciocănit ușor în geam m-a aruncat în picioare în mijlocul încăperii. Ca în transă am deschis ușa și trei umbre șovăielnice s-au strecurat în casă. Aparent nimic nu îi deosebea pe cei trei bărboși îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
femeia de care îi era legată viața. Nu l-am învinuit, ci l-am iubit și mai mult pentru această confuzie, știam cât suferă din cauza acestei duplicități. Povestea lor, a celor trei fugari care au bătut în plină noapte la geamul unei slugi a bolșevicilor era o poveste obișnuită pentru vremurile tulburi în care trăiam. Doi prizonieri din Armata Română și unul neamț, rătăcit nu se știe cum printre ei, eliberați dintr-un lagăr de muncă forțată la patru ani după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
unui buldog care creștea, creștea. Chipul lui s-a lipit de cel al fetiței mele și această contopire s-a transformat într-o enormă caracatiță roșie care a invadat cerul. Am tresărit auzind un ciocănit, de data asta real, în geam. Un tânăr necunoscut mi-a făcut semn să deschid repede. Când mi-a spus că este Atanasie, omul de nădejde al lui Ovidiu Frunză și că trebuie să ne grăbim, nu mi-a trebuit mai mult de câteva minute ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de primă necesitate : chibrituri, sare, un litru de petrol, o lampă, săpun, un săculeț cu făină neagră, trei castroane din tablă, câteva linguri desperecheate... A adăugat, de la el, două plăci, nu mai mari ca o carte fiecare, de sticlă pentru geamuri. Știa omul de ce aveam nevoie chiar mai bine ca noi. După ce i-am spus că avem și doi copii de vârsta școlii a scotocit într-un raft mai înalt și mi-a întins două caiete înfoiate ca niște verze și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
femei vrednice și inventive. În trei săptămâni, până au căzut primele ploi în vâlceaua pe care o botezasem "Brodoc", după numele satului în care locuise familia Cozmei, adăpostul nostru, cu acoperiș din crengi și stuf și cu două ochiuri de geam, era aproape terminat. La mijloc trona un fel de cuptor făcut din pietre de îndemânatecele mâini ale celor trei femei tinere și puternice al căror ritm încercam să îl țin și eu. Pe jos am bătătorit frunze și iarbă care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
primit prima veste de la Gerhard. Iată cum a fost: în jurul Cernăuțiului mai rămăseseră familii de origine germană care nu reușiseră să se refugieze înainte ca Bucovina de Nord să intre în posesia sovieticilor. Într-o noapte a ciocănit ușor la geam domnul Walter, de origine germană, pe care îl cunoșteam bine, era din generația părinților mei și locuia, ca și mine, în casa de serviciu a fostului lui conac din Storojineț. Rămăsesem de câteva ori peste noapte la ei când aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

moment de liniște apăsătoare, s-a auzit clempușul porții abia atins de clanța mobilă și în ogradă a pătruns mai întâi o bicicletă după care a apărut și silueta unui bărbat care se străduia s-o mențină în echilibru. În geamul de la casa cea mare s-a ivit un sâmbure de lumină... desigur, candela luată de la icoană. Câinele nu a scos nici măcar un mârâit. Vasăzică sîntem de-ai casei! Și nu de ieri, de azi, Aritoane, Aritoane! Neghiob sadea ce ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
bărbatul înșelat, dar și-a stăpânit mânia pentru a-și ascuți cât mai bine auzul la cele ce urmează. Vezi, Năstăsie, c-am găsit bicicleta lui Ariton tocmai la poarta de la livadă, i-a spus silueta, cu glas șoptit, la geamul întredeschis... Știam că te-a lăsat nemângâiată și-am venit să-ți stâmpăr patima, Năstăsie! Și să-ți arăt cât de dragă-mi ești tu mie... Fugi cât mai repede, Dorine dragă! Să știi că-i cu ochii pe noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
I-a răspuns în mare grabă, în timp ce-i deschidea șoferului de taxi apelat, pentru a-i coborî la mașină ditamai geamandanul încărcat cu obiecte de primă necesitate. Asta-i toată averea mea și rămâi cu bine, a mai adăugat. De la geam, Paraschiv a fotografiat cât se poate de fidel numărul mașinii ce aștepta la parterul blocului. După douăzeci de minute de la plecare, Paraschiv primea de la Servicii o lapidară înștiințare despre locația soției nărăvașe precum și promisiunea că, pe parcurs, i se vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

și a răspuns întrebării mele mute explicându-mi că am văzut secvențe dintr-un sport american foarte urât, cu doi oameni care, ieșind de sub duș, au uitat să se îmbrace. Am văzut apoi, din întâmplare, aceeași scenă, uitându-mă pe geam, la niște vecini, i-am explicat tatei ce și cum fiind și eu foarte indignat de sportul acesta foarte urât iar tata m-a sfătuit să stau departe de asemenea spectacole ieftine, deși recunoștea că tentațiile americănești sunt foarte mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt pentru alte aplauze care n-au întârziat să vină. Dar omul m-a oprit: "Nu doar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

verzi și mari, încolăciți, scuipă foc. Dacă ți-ai dorit vreodată să mergi cu zăhărelul, atunci stai. Grena cu albastru închis Alb cu maro. Terasa însorită, casa făcută în praf de marmură alb pe trei sferturi, terasa acoperită de un geam din aluminiu maro. Soarele strălucește cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie. Natura e atentă cu acest colț, natura e plină de atenții în acest colț. Câteodată câte o lacrimă de rouă picură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
am suflat peste el, și-și ia zborul, să nu se topească, în caz că ai fi fost tu, în semn de respect pentru viață. Și locul i l-a luat o lacrimă, care îți aparținea, pe care am pus-o pe geam, lângă inima mea. În ea te vedeam, peste tot te vedeam, căci îți spun erai în mine. Te iubesc. Poate nu știai că te iubesc.... Cântă copacii. Câteodată cântă copacii. Când cântă copacii eu (j' écoute). Ei îmi spun la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de logodnă și rugând lupul să-i facă și lui un inel la fel, își puse și sieși semnul sfânt. Încât cei doi fură binecuvântați și de lupul negru. Nuci nu terminară bine micuța ceremonie, că un balaur intră pe geam, fură fata și nevăzut se făcu. Prințul se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în căutarea fetei Găsind balaurul se luptă cu el, îl învinse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
glob mare, de sticlă, cu interiorul căruia fuseseră întemnițate petale roșii de trandafiri aproape boboc, mici discuri albe ce se vroia sau nori și o crenguță binecuvântată de brad. Stolurile erau larg deschise, însă lumina ce pătrundea în casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din casă în materie de neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită subtilă între restul și mediul ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat) al blocului. Astăzi primise corespondență. Scrisoarea avea ceva din aerul învechit și prețios al lucrurilor triste. Deja se contaminaseră de la mirosul de țigară în care era îmbâcsită încăperea. Va deschide geamul înainte de a pleca. Puse scrisoarea pe masă. Trebuia să ajungă la serviciu, avea inspecție. Se pregătise din timp, și foarte bine. Știa perfect ce să facă. Avea să vină cu siguranță o comisie sucită. Chiar avea impresia cum că întâlnise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Iașilor nu va fi niciodată complet. Starea aceea de frică și neliniște datorată liniștii prea mari dintr-o zi de vară în care se făcu frig. Drama omului ce trăiește fără diversitate. Drama celui ce trăiește în frică. Pe marginea geamului simțeam venind particule intime, foarte fine de aer. Pădurea acoperea cerul până în dreptul geamului, și cerul era întunecat. Se mai vedea din tren numai acea linie fină ce le separa, și aceasta era când continuă, când atât de zdrențuit decupată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
prea mari dintr-o zi de vară în care se făcu frig. Drama omului ce trăiește fără diversitate. Drama celui ce trăiește în frică. Pe marginea geamului simțeam venind particule intime, foarte fine de aer. Pădurea acoperea cerul până în dreptul geamului, și cerul era întunecat. Se mai vedea din tren numai acea linie fină ce le separa, și aceasta era când continuă, când atât de zdrențuit decupată încât, din pricina trepidațiilor nu se vedea prin câteva locuri nimic. Copacii luau forme cunoscute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
pe care le-am lăsat în urmă și pentru că, la un moment dat, s-au terminat. Abia așteptam pâlcurile de lumină de la sătulețele care nu apucau să se vadă din tren. Astfel, din loc în loc, tot drumul era luminat. Câteodată geamul era un tablou. Se vedea negru pământul cu arbuștii săi, cerul puțin mai deschis la culoare, și în stânga, cum mergeam înapoi se vedeau acele lumini în tot felul de forme și culori. To take pleasure în a vedea totul diferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și curbate devenind mai drepte, curbele mai sinuoase, spicele de grâu nu mai sunt aurii și verdele pătrunde și șoseaua, pe ici pe colo în linie dreaptă, e însoțită acum de plopi. Fulgii de plopi dansează în tren. Și pe geam se vede șoselele întinse pe care se plimbau razele soarelui. Buzăul e pe jumătate vechi, din case micuțe și o întreagă rețea de șoseluțe intersectate, iar pe jumătate nou, în stilul anilor 1800, cu pâlcuri de flori, șosele îngrijit vopsite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
în fața Facultății de medicină) blocurile devin iarăși moderne, sunt o pată de lumină. Prefectura e un adevărat castel. Bulevardul Copou, cu masivele Casa Universitarilor și Universitatea Ioan Cuza, eleganta FEAA(vechiul ISE) și Centrul Cultural Francez, prețioase clădiri roz cu geamurile micuțe, în arcade și cu multe ornamente, sunt cele care mi-au atras cel mai mult atenția. Cartierele Alexandru (cu podul), Nicolina și Cugul (pasarela imensă) cu personalitatea lor, viața lor proprie. Iar cimitirul Eternitatea este și el reprezentativ. Palatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ni se părea cuibușorul nostru. Nu chemam pe nimeni acasă și nu dădeam în ea petreceri. Fiecare lucrușor în parte îmi făcea simțită prezența lui, și știu că și pentru el era astfel. Adoram casa aceea cu pereții subțiri, cu geamurile împărțite în trei ochiuri înguste și lunguțe , cu o curte mică în fața sa, fără nici o bancă, numai cu flori și cu o curte în spatele său ceva de vis. Bănci albe, scrânciob alb, fântânița albă și două măsuțe mici, albe. Țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]