56,083 matches
-
quelque chose..." Din asta derivă și antirealismul curentului existențialist de după cel de al doilea război mondial, mai ales. Desprinderea literaturii de imanentismul realist al conștiinței, în care, între noi și lucrurile din afara conștiinței umane ar fi existat niște intermediari fizici, gen còpii, clișee, ce asigurau legătura dintre gîndire și materialitatea existenței. Deși influențat de marxism, - pînă la un punct, - existențialismul de-materializează în chip husserlian existența, de unde, la existențialiști, ideea fundamentală de libertate a spiritului, de responsabilitate, de spirit activ asupra
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
preajmă morții, spunea că "simte familiar" stilul lui John Irving, cu amestecul lui de comic și dramatic, de patos și bizarerie. Este chiar stilul filmului. Cum spunea Michael Caine: "Îmi plac poveștile care nu pot fi captate într-un singur gen, ci captează, ele, mai multe genuri". La Veneția, acest film care avea să încaseze două Oscaruri (pentru scenariu-adaptare și actor în rol secundar) a lăsat juriul complet indiferent; filmul a fost perceput că pencilensian, prea pencilensian, și ușor atins de
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
stilul lui John Irving, cu amestecul lui de comic și dramatic, de patos și bizarerie. Este chiar stilul filmului. Cum spunea Michael Caine: "Îmi plac poveștile care nu pot fi captate într-un singur gen, ci captează, ele, mai multe genuri". La Veneția, acest film care avea să încaseze două Oscaruri (pentru scenariu-adaptare și actor în rol secundar) a lăsat juriul complet indiferent; filmul a fost perceput că pencilensian, prea pencilensian, și ușor atins de desuetudine. O dulce desuetudine e, într-
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
propunînd un discurs filosofico-filologic cu un model celebru: eseurile lui Heidegger despre Hölderlin. Care sînt urmările acestei schimbări de registru? Pelerinajul spre ființă nu are bibliografie. O decizie cu atît mai surprinzătoare, cu cît tradiția autorului ar fi impus acest gen de informație. Și nu e vorba doar despre bibliografie: în interiorul eseului nu sînt pomenite alte nume decît foarte rar (am găsit în cîteva locuri vagi referințe la unele cărți ale lui Mircea Eliade și Titu Maiorescu). Să nu amintești măcar
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
o mai credeam posibilă la sfîrșit de mileniu. După ce inventează acest restrîns vocabular critic, Dan Mănucă trece la interpretare. Din păcate, aceste cuvinte cu încărcătură poetică și filosofică nu au adus nimic nou în planul analizei. Spre exemplu, persistă ierarhizarea genurilor literare: "Pînă la monologul grav, din Odă (în metru antic) mai este cale îndelungată. Acum este preferat dialogul, ca formă a unei rămîneri în lume, a necesității de a comunica, indiferent cu cine. Novicele nu se poate încă detașa complet
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
agresiunea comunismului din Est și agresiunea pragmatismului liberal din Occident, și unul afirmativ, care identifică aspirația religioasă, dar numai în varianta ei creștină, ca unică rațiune a vieții, în general, și a formei artistice, în particular. în vreme ce materialele, tehnicile și genurile au și ele un rol destul de exact în construcția discursului - lemnul este, concomitent, neutru și mobilizat explicit în afirmarea sacralității, grafica, prevalent protestatară și angajată politic, iar tapiseria exclusiv religioasă - , structurarea subtilă a expoziției se face într-un singur sens
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
montat Gladiatorul), Scott a fost descoperit de David Puttnam și lansat pe orbita lungmetrajului în '77, cu Dueliștii - o lovitură de maestru. În filmele care au urmat (cum ar fi Alien, sau Blade Runner, sau Thelma și Louise), indiferent de gen și de calitatea scenariilor, Ridley Scott a demonstrat, mereu, cît de bine știe să "programeze" acel impact vizual pe care i l-au remarcat, de la bun început, criticii. Un regizor care, se spune, ar avea și talent de scenograf, și
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
Unii cinefili inflexibili se vor declara, poate - mai mult ca sigur! - dezamăgiți de acest Ridley Scott prea "normal". Cred că, dimpotrivă, e meritul unui artist autentic de a nu fi căutat să facă "artisticăraie" și de a-i fi dat genului ce-i al genului: suflul epic, aventura cinstită, spectacolul cu vocație populară... Ceea ce Gladiatorul este din plin. În primele două săptămîni după lansare (în mai, în State) filmul a atins cifra record, de încasări, de 74 milioane dolari. Acolo, unde
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
vor declara, poate - mai mult ca sigur! - dezamăgiți de acest Ridley Scott prea "normal". Cred că, dimpotrivă, e meritul unui artist autentic de a nu fi căutat să facă "artisticăraie" și de a-i fi dat genului ce-i al genului: suflul epic, aventura cinstită, spectacolul cu vocație populară... Ceea ce Gladiatorul este din plin. În primele două săptămîni după lansare (în mai, în State) filmul a atins cifra record, de încasări, de 74 milioane dolari. Acolo, unde lucrurile se mișcă repede
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
rețetă de modernizare foarte plauzibilă, asociind vocabularul și sintaxa arhaice, conservatoare, nu cu neologisme șocante, cu termeni birocratici aplatizanți - ci cu oralitatea colocvială, deseori umoristică. De altfel, conștiința stilistică dovedită de volumul de parodii cu care autorul a debutat (În genul... tinerilor, apărut sub pseudonim în 1934, reeditat în 1996), confirmată sporadic de articole de comentarii lingvistice și stilistice, se manifestă într-una din predicile din Dăruind, vei dobîndi tocmai printr-o pledoarie pentru modernizare, împotriva tradiției monotone, încremenite, a limbajului
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
Monica Gheț Mai întîi, iată povestea gen "revoluție-evoluție" a unui spectacol "teatru-studio" inspirat din avangarda literară română, spectacol intrat "în legendă" înaintea premierei oficiale (ca pe timpurile mult hulite...): Actul I - reprezentații în Sala Radu Stanca a Departamentului de Teatru din cadrul Facultății de Litere Cluj în prezența
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
prezența lui Eminescu și chiar ființarea mai mult decât formală a societății însăși). Eminescu a avut printre prietenii, colegii de redacție, sau de "junimism" pe teleormănenii Anghel Demetriescu (care nu este detractorul eminescian G. Gellianu), pe anecdoticul D. Teleor, pe gen. George I. Manu, pe gazetarul Gr. Păucescu, care va îngriji prima ediție din publicistica lui Eminescu, apărută îndată după moartea poetului. Cam la atâta se rezumă partea biografică. Trecând la operă (poezie, culegerea de literatură populară și publicistică) autorul înregistrează
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
urmă a rămas conturată ferm în arta secolului douăzeci, în pofida gingășiei sale aproape de imponderabil, își narează aici, în Rusia fiind, perioada copilăriei și evenimentele pe care le-a traversat pînă în anul 1922. Cartea nu este ieșită din comun prin genul pe care îl ilustrează, prin convenția literară sau, mai bine zis, epică, în care intră - prin datele sale obiective, cu alte cuvinte, - ci prin natura viziunii și prin tonul său poetic, de o enormă puritate, și prin mișcarea lentă a
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
orice scurtmetraj în regim de overdoză este exclus, întrucît condiția principală de selecție a filmelor intrate în concurs e să nu depășească 15 minute. Atîta doar și e suficient să-l transforme într-unul dintre cele mai bune festivaluri de gen din Italia. Mai mult: sunt excluse filmele de animație (în fine, un festival care face această distincție), poemele în imagini și contorsiunile experimentale. Totul se-nvîrte în jurul unei povești. Așa cum, de pildă, se învîrte pistolul din filmul spaniol Ruleta (r. Roberto
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
spune una dintre ele) și jocul poate începe. Comentînd cu vehemență absurdele oferte speciale dintr-un supermarket, prima dintre ele apasă pe trăgaci. Nimic, deși tu, ca spectator, sari din scaun. La fel și a doua. Și a treia. E genul de comedie neagră - absurdă, evident - care, în mod normal, s-ar sfîrși cu sînge pe pereți, dar care te-ndemnă să crezi că, totuși, finalul va aduce cu el o surpriză. Ei bine, surpriza vine; iar aceasta se numește... sînge
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
singularității genocidului evreiesc: trăsăturile lui sînt cu adevărat unice și singulare, ele neputînd fi întîlnite în altă parte. El împărtășește însă în aceasta statutul oricărui eveniment istoric suficient de complex și dramatic. Catastrofa comunistă din URSS este și ea în genul ei perfect unică: unde în altă parte au fost reunite laolaltă toate acele sumedenii de trăsături caracteristice care au fost ale sale? Și de ce, spun eu împreună cu Todorov, să fie interzisă comparația dintre cele două sisteme totalitare pe care persoane
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
Sînt și cei de raftul trei și chiar patru. Dar, pornind de la clasificarea lui Perpessicius, să observ că scriitorul Constantin Fîntîneru (1907-1975) e perfect clasificat prin formula lui Perpessicius. A fost deopotrivă prozator, poet și critic literar, dar niciunde în genurile literare abordate n-a creat scrieri de prim plan. A făcut figură bună în generația sa, a experimentaliștilor și a celor ce țineau mult la autenticitate. Nu chiar alături de Camil Petrescu, care, de fapt, e capul de coloană al acestei
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
fiind, în 1940, publică studiul despre poezia lui Blaga (Poezia lui Lucian Blaga și gîndirea mitică) și volumul de versuri Rîsul morților. Să notez din nou, ciudățeania faptului că a abandonat proza (care îi fusese bine primită, totuși) pentru alte genuri. Să nu fi fost mulțumit de romanul său din 1932, nu avea încredere în vocația sa epică? E adevărat că o undă puternică de lirism irigase substanța romanului și că începuse, ca scriitor, cu poezie. Iar filosofarea se vedea, era
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
Olandezul zburător" cu o distribuție nouă ce întrunea trei debuturi. Un Wagner de tinerețe care conține în germene filozofia, estetica și limbajul sonor al compozitorului, un prim pas pe drumul către Tetralogie și Tristan. "Olandezul" se află la intersecția dintre genuri și stiluri, între opera romantică și drama muzicală, între povestea fantastică și cadrul realist, între îndrăznețe proiecții muzicale ale viitorului ca "Balada" Sentei și tonul de opéra comique al intervențiilor lui Daland, între un fel de folclor marinăresc inventat și
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
dezlegată complet de straturile existențialului, deși nu pot depăși condiția scrierii lor, care e cea de ficțiune a unei ficțiuni. Aceasta e, în fond, reconstituirea vieții unui scriitor (căci nimeni nu alcătuiește biografia unui anonim). Chiar dacă nu e tributară "romanțării", gen gustat de publicul larg și, în consecință, avînd un iz "popular", biografia nu poate fi decît o ipoteză a operei, o privire asupra acesteia dinspre rădăcini spre coroana-i inflorescentă. E o critică existențială a operei, dar nu mai puțin
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
datoriile. Cine va mai fi atât de prost, anul viitor, să-și plătească imensele cote, când șpăgi bine plasate rezolvă, cât ai clipi, ceea ce munca cinstită n-ar fi rezolvat nici într-o mie de ani? Oare acesta să fie genul de miracole așteptate de români de la vrăjitorii Stolojan și Isărescu? Posibil. Dacă tot au pornit-o pe panta re-comunizării economiei românești, de ce nu decretează domnii cu pricina și o naționalizare? Talente în acest sens au - se cunoaște abilitatea domnului Stolojan
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
osmotic între finalități și intenționalități. Sau expresia conflictului între două așteptări (vezi Tulburarea apelor) sau, încă o dată, Zamolxe. Blaga mai demonstrează ceva. La marii artiști nu există o formulă de manifestare pe un singur făgaș. Aceasta fiindcă spre deosebire de înnoitorii abuzivi (gen Marinetti) ei nu practică estetica negativității ci îmbrățișează, pornind de la o dominantă comunicativă, felurite viziuni, categorii stilistice progresive. Oare Blaga, de regulă expresionist, nu practică și un anumit simbolism, făcînd abstracție de strictele încadrări antinomice? Apoi cum să ignorăm ce
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
cât și în cea cultă, detectabil până în zilele noastre în dansurile haiducești din Slovacia, Ungaria, Polonia. Alte probleme acute sunt generate de utilizarea materialului sonor genuin în forme mediatice sau comerciale și legată de ea și aceea a reconstituirii unor genuri pierdute. Un caz semnificativ a fost prezentat de Thomas Nussbaum (Innsbruck) - cântecele tiroleze readuse în circulație în spectacolele pentru turiști. Revitalizarea formelor pierdute de dragul pitorescului lor naște tipare fixiste - creatorul original avea reprezentarea unui stil pentru că trăia și se exprima
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
Iulia Popovici Autor, împreună cu Mariana Vartic, al unei interesante antologii despre evoluția genului romanesc în literatura română (Bătălia pentru roman, Ed. Athos, 1997), Aurel Sasu își publică în 1999 notele și reflecțiile din timpul războiului din Golf (1991), perioadă în care el însuși se găsea în capitala uneia dintre țările implicate în conflict
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
scriere atipică, cel puțin pentru peisajul editorial autohton, pe de o parte prin formula adoptată - prezența Lecturilor ce acoperă o întinsă arie culturală, de la Northrope Frye și Ihab Hassan la Emil Cioran și Noul Testament, iar pe de altă parte prin genul de reflecții ce se nasc de-a lungul celor aproape o sută de pagini. Spectrul prea binecunoscut al războiului aduce cu sine nu numai groaza bombardamentelor de undeva de peste mări și țări, ci și spaima dinaintea propriilor probleme nerezolvate, de la
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]