2,818 matches
-
-și mențină un anumit statut de independență în timpul numit și "al jugului mongol " și de aceea a fost scutită de atrocitățile și exploatarea care a afectat restul țării. De asemenea, regiunile rusești semi-independente au trebuit să lupte și împotriva cruciaților germanici, care au încercat să colonizeze regiunea. La fel cum s-a întâmplat în Balcani și în Asia Mică, stăpânirea nomadă a întârziat dezvoltarea socială și economică a regiunii. Influențele autocratice asiatice au degradat numeroase instituții politice ale statului și i-
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
Isus, crucea și alte simboluri ale credinței creștine (mielul, păstorul, porumbelul, peștele etc.). Treptat, imaginile dobândesc o semnificație narativă și educativă și sunt reprezentate o diversitate de teme biblice. Arta paleocreștină este originea stilului bizantin de mai târziu. Arhitectura popoarelor germanice rezultate în urma dezintegrării Imperiului Roman se caracterizează printr-o gamă redusă de mijloace de expresie și lipsa de imaginație a concepțiilor edilitare. O creație reprezentativă pentru această perioadă este Mausoleul lui Theodoric din Ravenna. În ceea ce privește tehnica sculpturii, se pot menționa
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
fi provocat regruparea populației în „fossatele” (localități întărite) din „sapos” (hinterlandul de dealuri și munți, mai ușor de apărat, si ulterior denumit de Slavi „posade”. Denumirea „vlahi” („Βλαχοι”, „Власи”) a fost folosită de greci și de slavi, fiind preluată de la germanici care o folosiseră anterior (sub vorma "Walh") pentru a desemna celții și romanicii, inițial însemnând „străin”. Cuvântul "Walh" stă și la originea cuvintelor Valonia și Wales), dar mai apoi a fost folosit doar pentru a desemna popoarele romanice („Olasz” în
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
demonstrat o origine romano-bizantină a cuvântului “vlah”. Demonstrația se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Conform acestei opinii, cuvântul vlah a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanică și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Roman de Răsărit La scurt timp după împărțirea Imperiului Roman, în Imperiul Bizantin, limba oficială a devenit greaca, iar în imperiu există puține înregistrări scrise despre alte limbi, iar
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
o regiune din nordul-vestul Europei, una dintre componentele statului federal Belgia . În anul 54 î.Hr. Cezar cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Până în secolul al XIV-lea regiunea intră în posesia ducilor de Burgundia cu excepția Principatului episcopal Liège
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Până în secolul al XIV-lea regiunea intră în posesia ducilor de Burgundia cu excepția Principatului episcopal Liège care are o existență mai mult sau mai puțin independentă. În 1477 linia acestora se stinge
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
într-o federație care să țină cont de aspectele indentitare și culturale diferite ale regiunilor Belgiei. Miscarea valonă afirmă că, după epoca romană, Valonia (Wallonia) a fost incontinuu o țară romanică, sub forma unei enclave rămase latină în sânul Europei germanice. Cartea "La Wallonie, terre romane", semnată de Félix Rousseau, începe în felul următor : « "Depuis des siècles, la terre des Wallons est une terre romane et n'a cessé de l'être. Voilà le fait capital de l'histoire des Wallons
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
țară romană și nu a încetat să fie. Iată faptul capital al istoriei valonilor care explică felul lor de a gândi, de a simți, de a crede. Pe de altă parte, în ansamblul lumii romane, țara valonilor, înghesuită între teritorii germanice, ocupă o poziție specială, o poziție de avangardă. În fapt, acești "extremi Latini" sunt separați printr-o frontieră de trei sute de kilometri de flamanzii din nord și de germanii din est" Regiunea valonă are o populație de aproximativ 4 milioane
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
era de 3.435.879 la începutul anului 2007. Charleroi, Liège, Namur și Mons sunt cele mai mari orașe din Valonia. Cuvântul franțuzesc "Wallonia" provine de la termenul "Wallon", care la rândul lui vine din cuvântul ''Walh''. "Walh" este un cuvânt germanic vechi care era utilizat pentru a desemna un vorbitor de limbă celtică sau latină. Prima menționare a acestui cuvânt, din jurul anului 1842, face referire la lumea romanică în opoziție cu cea germanică.Doi ani mai târziu, este prima dată folosit
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
vine din cuvântul ''Walh''. "Walh" este un cuvânt germanic vechi care era utilizat pentru a desemna un vorbitor de limbă celtică sau latină. Prima menționare a acestui cuvânt, din jurul anului 1842, face referire la lumea romanică în opoziție cu cea germanică.Doi ani mai târziu, este prima dată folosit pentru a desemna partea romanică a tinerei țări,Belgia. În 1886 scriitorul și militantul valon, "Albert Mockel",a folosit acest cuvânt cu semnificație politică, pentru a-și sublinia apartenența culturală și regională
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
În 1886 scriitorul și militantul valon, "Albert Mockel",a folosit acest cuvânt cu semnificație politică, pentru a-și sublinia apartenența culturală și regională, ca un răspuns la cuvântul "flanders" ,folosit de mișcarea flamandă. Însă cuvântul "Wallonia" apăruse anterior în limba germanică și latină încă din secolul 17. Sporirea identității valone, a impus mișcării valone alegerea unor simboluri tocmai pentru a se individualiza. Principalul simbol este "cocoșul " denumit și cocoșul valon, care era utilizat pe scara largă pe arme și steaguri. Cocoșul
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
cea mai mare parte se vorbește valona, dar totodata se folosește și limba Picard in provincia Hainaut, in timp ce in Gaume(districtul Virton ) se mai vorbesc limbile specifice din" Lorrain" și "Champagne". De asemenea mai există și limbi regionale germanice, cum ar fi luxemburgheza folosită în special in districtul Arlon.Limbile regionale din Belgia sunt mult mai folosite și mai importante decât în Franța fiind recunoscute oficial de Guvern. Odată cu dezvoltarea învățământului în limba franceză, aceste limbi regionale au intrat
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
unor cercetări recente, lingvistul american Terrence Haufmann susține că proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este o limbă germanică. În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca). După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar fi fost un trib care a fugit din nordul Indiei din cauza
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
conduse de un singur guvern și parlament instituții aflate la Bruxelles În anul 54 î.Hr. Cezar cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Judith, fiica lui Carol cel Pleșuv a primit regiunea care avea să devină Comitatul Flandra în
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Judith, fiica lui Carol cel Pleșuv a primit regiunea care avea să devină Comitatul Flandra în 862. Acesta a fost divizat în secolul al XI-lea când o parte din vestul acestuia
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
sau mitologia scandinavică cuprinde religia, miturile și legendele populației precreștine scandinavice și islandeze. este ramura mitologiei germanice care s-a conservat cel mai bine și se înrudește foarte mult cu mitologia anglo-saxonă. Mitologia nordică mai poate fi definită ca o colecție de crendințe și mituri ale triburilor germanice de nord. Religia scandinavicilor nu era una revelatorie, pentru că
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
legendele populației precreștine scandinavice și islandeze. este ramura mitologiei germanice care s-a conservat cel mai bine și se înrudește foarte mult cu mitologia anglo-saxonă. Mitologia nordică mai poate fi definită ca o colecție de crendințe și mituri ale triburilor germanice de nord. Religia scandinavicilor nu era una revelatorie, pentru că nu a fost instituită de un muritor căruia zeii îi încredințaseră adevărul (deși muritorii intră deseori în contact cu zeii și învață poveștile acestora). De asemenea, religia nordicilor nu cuprinde un
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
Edde și pe alte texte medievale scrise abia după creștinarea populației scandinavice. În folclorul scandinavic, vechile credințe păgâne au rezistat, iar unele s-au păstrat până astăzi în zonele rurale. Altele au fost readuse la viață sau inventate de neopăgânismul germanic. Mitologia nordică rămâne, de asemenea, o sursă de inspirație în literatură, în producțiile scenice și în filme. Majoritatea miturilor nordice s-au transmis pe cale orală, de aceea multe din ele s-au pierdut. Cu toate acestea câteva mituri au trecut
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
faptul că în Islanda, creștinată destul de târziu (în anul 1000), s-a păstrat o tradiție orală destul de coerentă pentru a reconstitui, în linii mari, miturile și cultul. Dar informațiile privind credințele imigranților norvegieni în Islanda, valabil pentru întreg ansamblul triburilor germanice se cer coroborate cu dovezi suplimentare. Un alt izvor important privind religia germanică nordică este "Istoria episcopilor de Hamburg" redactată de Adam von Bremen în jurul anului 1070. "Edda în proză", "Snorri Edda" sau "Edda Nouă" a fost scrisă în jurul secolului
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
o tradiție orală destul de coerentă pentru a reconstitui, în linii mari, miturile și cultul. Dar informațiile privind credințele imigranților norvegieni în Islanda, valabil pentru întreg ansamblul triburilor germanice se cer coroborate cu dovezi suplimentare. Un alt izvor important privind religia germanică nordică este "Istoria episcopilor de Hamburg" redactată de Adam von Bremen în jurul anului 1070. "Edda în proză", "Snorri Edda" sau "Edda Nouă" a fost scrisă în jurul secolului al XIII-lea, de Snorri Sturluson, care a fost poet, diplomat și comandant
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
și vor crea din trupul lui lumea. Cosmogonia întemeiată pe omorârea și sfârtecarea unei ființe reamintește de miturile lui Tiamat, Pan ku sau Purușa. Creația lumii este deci un sacrificiu sângeros. Mircea Eliade consideră că acest mit aduce în mitologia germanicilor argumente în favoarea sacrificiului uman, care devine o repetiție și o reactualizare a actului divin și are rolul de a regenera creația și de a asigura reîntinerirea universului și coeziunea societății. Cei trei frați vor desăvârși procesul creației prin înălțarea arborelui
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
Indra și Jupiter. Freyr este un zeu al fecundității, al ploii și al fertilității. Unele izvoare îl plasează într-o relație specială cu teritoriul și poporul suedez și este considerat un întemeietor al regalității. Cel mai vechi zeu al populațiilor germanice era însă Tyr (Tiwaz), un zeu al războiului, ale cărui atribuții erau de a hotărî victoria în diferite bătălii. De asemenea Tyr era și un zeu al luminii și al cerului, apărător al dreptății și al legămintelor, fiind asemănător zeului
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
ale cărui atribuții erau de a hotărî victoria în diferite bătălii. De asemenea Tyr era și un zeu al luminii și al cerului, apărător al dreptății și al legămintelor, fiind asemănător zeului persan Mithra. Un zeu mai deosebit al mitologiei germanicilor este Loki, care deși aparține familiei uriașilor (Jotnar) trăiește alături de zeii Aesir. Cu toate că este un dușman al zeilor, reușeșete prin firea lui vicleană și lingușitoare să păstreze relații bune cu cei din jurul său. Zeu al magiei și al focului, Loki
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
urmare a celor două războaie mondiale și a Războiului Rece care le-a succedat, mai multe milioane de oameni vorbitori de germană, foști cetățeni ai Austro-Ungariei, au ajuns în Germania ca familii de refugiați, expulzați din țara natală și emigranți germanici, au devenit rezidenți împreună cu descendenții lor și au fost în mare măsură asimilați de populațiile majoritare ale regiunilor în care s-au instalat. Partea acestor familii care s-au integrat în Germania de Vest este cu mult mai mare decât
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii. Limbile germanice, în special engleza și germana, sunt printre cele mai vorbite și învățate limbi din lume, fapt observat și în România. Strămoșul comuna al
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]