KorAP: Find »[drukola/base=ghici & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...211 >

5,266 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

Ți-ar fi spus? —Categoric. Avea acest sentiment de vinovăție, simțea întotdeauna nevoia să își mărturisească greșelile. Ce-i drept, asta așa era. Probabil că mi-ar fi mărturisit-o și mie, nu mai zic de Leon. Și aș fi ghicit-o oricum, a zis Leon. Eram ca frații, știi. Era cel mai bun prieten al meu. Vocea i s-a frânt. —Cel mai bun prieten pe care l-ar fi putut avea cineva. Mecanic, am căutat în geantă și i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Da. —Adam? — Așa îl cheamă pe prietenul surorii mele. — Da, așa e, desigur! E aici cu mine și îmi spune... N-a murit. Trăiește, în Londra, probabil că acum calcă ceva. Oh. OK. Aaron? — Nu. —Andrew? — Nu. N-o să-l ghicești niciodată. —Spune-mi-l. Nu. — Mă înnebunește! —Bun. Apoi am închis. Capitolul 16tc "Capitolul 16" Mitch părea un alt om. Literalmente, un alt om. Efectiv părea mai înalt și atât de sigur de el că era aproape îngâmfat. Până și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Poate că a contactat-o pe Trish, poate că nu. Tot ce știu e că m-a ajutat la acel moment, m-a împiedicat probabil să mă duc la fund de tot. — Îți amintești că mi-ai zis că a ghicit numele voastre de alint? Cele pe care le aveați tu și Trish unul pentru celălalt. Care erau? O altă ezitare, un alt râs stânjenit. —Mitchie și Trixie. Mitchie și Trixie? Aș fi putut să ghicesc asta pe gratis. —Mda. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mi-ai zis că a ghicit numele voastre de alint? Cele pe care le aveați tu și Trish unul pentru celălalt. Care erau? O altă ezitare, un alt râs stânjenit. —Mitchie și Trixie. Mitchie și Trixie? Aș fi putut să ghicesc asta pe gratis. —Mda. Ei bine, după cum spuneam, și-a făcut efectul la acel moment. —Cum te simți acum în ceea ce privește totul? A reflectat, privind în depărtare. —Uneori e la fel de rău ca la început, uneori pare că sunt iar în prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
trecut la altceva. Câinele momentului este un Cocker spalsacian, o corcitură de cocker spaniel cu lup alsacian; nu poți să pui mâna pe unul pentru tot aurul din lume. A apărut ceva în ziar acum câteva săptămâni despre, n-o să ghiciți, Barb! Scosese la licitație pictura lui Wolfgang, soțul ei (mă rog, unul din ei) și făcuse mare vâlvă în lumea artistică. După câte se pare, pictura făcea parte dintr-o mișcare de scurtă durată, dar de mare impact din anii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

mirositoare. Avea obiceiul să treacă să mă vadă - Domnul să aibă milă de sufletul ei, oriunde s-ar afla! -, aducând spre vânzare talismane, brățări, parfumuri cu aromă de lămâie, de ambră, de iasomie sau de nufăr, și oferindu-se să ghicească viitorul. A băgat pe dată de seamă că aveam ochii roșii, așa că, fără să fie nevoie să-i spun de ce eram nefericită, a început să-mi citească în palmă ca de pe pagina boțită a une cărți deschise. Fără să înalțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
asupra modului de se sluji de tun și asupra efectelor lui dacă ar fi fost folosit împotriva orașului Santa Fe. Bineînțeles, nici el n-avea habar, astfel că explicațiile i-au fost cu atât mai impresionante. Cu siguranță că ai ghicit, Hassan fiule, că tunul acela n-a fost întrebuințat niciodată. Abu Khamr n-avea nici ghiulele, nici praf de pușcă, nici tunari, iar vizitatorii lui au început să rânjească. Din fericire pentru el, șeful poliției, muhtasib, alertat de îmbulzeală, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
dovedească în nenumărate rânduri. În ziua aceea însă, solicitudinea sa mi-a fost nefastă. Abia după ce m-a lăsat jos, Khâli s-a întors spre Mohamed. — Te așteptam de mult, i-a lansat el pe un ton în care se ghicea reproșul, deoarece nimeni nu ignora stingheritoarea idilă care întârziase pribegia măsurătorului. Cei doi bărbați s-au îmbrățișat totuși. Apoi unchiul meu s-a întors pentru prima oară înspre Warda, care stătea deoparte. Privirea lui a fost pe punctul să zăbovească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
din confrerie și este organizat un somptuos banchet în cinstea ei, la care toate femeile dănțuiesc împreună în sunetele unei orchestre de negri. Abia la vârsta de șaisprezece sau șaptesprezece ani am aflat povestea Prințesei cu demoni. Doar atunci am ghicit ce anume le făcuse pe mama și pe Sara să fugă de acolo atât de grăbite. În pofida acestei pățanii, Salma nu voia nicicum să-și întrerupă căutarea. Dar, pentru vizita următoare, ea se arătă mult mai precaută în alegerea ghicitorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
la Salma, astfel că ei nu i-a fost deloc greu să-și recite formula și să toarne picătura de elixir. În a doua seară însă, s-a întâmplat ceea ce orice ființă cu un dram de judecată ar fi putut ghici. Mohamed era alături de Warda, iar maică-mea s-a strecurat tremurând în odaia lor. Tocmai se pregătea să toarne din lichid când concubina a scos un țipăt ascuțit, așa că taică-meu s-a trezit și, cu un gest de apărare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mai puțin trandafirie. Buzele nu-i luceau mai puțin. Cu toate astea, khôlul întins pe pleoape o făcea să pară femeie. La fel și silueta. De altfel, în vreme ce o tot observam, s-a îndreptat de spate și i-am putut ghici sânii. Inima ei bătea mai tare, sau a mea? Mi-am plecat ochii. Într-un singur an, se maturizase, se făcuse frumoasă și tulburătoare. Când voi avea copii, ai să-i iubești? Ar fi trebuit să fiu agasat, dar am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de la fereastră, căutând o urmă de curaj în beznă. Hiba. Chiar dacă pământul Africii nu mi-ar fi oferit decât acest dar, el ar fi meritat pe veci dorul meu. Dimineața, pe când dormea, iubita mea avea același zâmbet pe care-l ghicisem noaptea, și aceeași mireasmă de parfum delicat. Aplecat deasupra frunții ei netede și senine, o înecam în promisiuni emoționate și tăcute. Dinspre fereastră îmi ajungeau iarăși la urechi gălăgia, târguielile negustoreselor, foșnetul paielor călcate în picioare, sunetele unor vase de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
granadinule! Pentru că ai lăsat un criminal în libertate, pentru că i-ai trimis victima la moarte, pentru că ai călcat în picioare clemența regală și ai abuzat de bunăvoința Stăpânului Nostru! Am încercat să redevin stăpân pe situație: — Cum aș fi putut ghici în ce moment se va întoarce Zeruali din pelerinaj și pe care drum? Cât despre Harun, nu mai am vești de la el de mai bine de patru ani, nici măcar nu i-am putut aduce la cunoștință măsura grațierii de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
debarcat, istovit și cu un aer rătăcit, la o milă depărtare de noua mea locuință, tot orașul, deși devastat de ciumă, își bătea joc fără nici o reținere de „ochiul august“, acela al monarhului, se înțelege. Primul vânzător de sirop întâlnit, ghicindu-mi neștiința și amuzându-se foarte, consideră că era de datoria lui să mă lămurească imediat, îndepărtându-și cu un gest disprețuitor clienții însetați. Povestea pe care mi-au spus-o mai târziu diverși cetățeni de vază și neguțători nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
azvârliți pe jos. Ultima imagine pe care o mai țin minte este aceea a pumnului care s-a abătut, în fața ochilor mei, peste ceafa lui Abbad. Apoi am căzut într-o lungă beznă chinuită, sufocantă, distrugătoare. Aș fi putut oare ghici că începea în felul ăsta cea mai extraordinară dintre călătoriile mele? IV CARTEA DE LA ROMA Nu mai vedeam nici uscat, nici mare, nici soare, nici capătul călătoriei. Limba îmi era sălcie, capul, doar greață, cețuri și dureri. Cala unde fusesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
ciulind urechea la zgomotele obișnuite ale orașului, la râsul unui paznic, la căderea unui obiect în Tibru, la plânsetul unui nou-născut, zgomote excesive în liniștea beznei. Sufeream ades de lipsă de somn de la sosirea mea la Roma și, până la urmă, ghicisem ce anume făcea ca orele să fie atât de apăsătoare: mai mult decât lipsa de libertate, mai mult decât absența unei femei, simțeam absența muezinului. Niciodată până atunci nu mai trăisem astfel, o săptămână după alta, într-un oraș în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
înainte de sfârșitul ceremoniei, gândurile mele zburaseră către Maddalena. Încercam să mi-o închipui, să-mi imaginez părul ei, glasul, talia; mă întrebam în ce limbă aveam să-i pot vorbi, prin ce cuvinte aveam să încep. Mai încercam și să ghicesc ce anume își putuseră spune Leon al X-lea și vărul său înainte de a mă convoca. Papa aflase, desigur, că vărul său, cardinalul, alăturase suitei lui o femeie tânără și frumoasă, și, temându-se de un nou scandal, îi poruncise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
nu exprim nici o părere personală, mărginindu-mă să pun întrebări, Giovanni mă întrebă de-a dreptul: — Nu crezi că e vorba aici de o ciudată coaliție: papa aliat cu Francisc, care s-a aliat cu sultanul? Încerca oare să-mi ghicească sentimentele față de otomani? Sau să afle ce s-a întâmplat cu Harun Pașa? — Cred că sultanul, oricât de puternic ar fi, nu e în măsură să decidă asupra soartei unui război în Italia. O sută de oameni prezenți pe câmpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

auzi nici un zgomot, ca și cum urechile i-ar fi fost înfundate, ca și cum lupta aceea pe viață și pe moarte nu s-ar fi dat cu trupul, ci cu sufletul, dirijată doar de privirea lui. Reușea să anticipeze toate mișcările adversarilor, le ghicea intențiile. Trecutul și viitorul dispărură; la fel și gândurile. El însuși se simți anulat de o misterioasă ființă primordială care părea că vrea să-l tragă în jos, ca să se contopească cu el și cu quazii care se apropiau, vrând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Roma, zise Antonius în încheiere. — Apleacă-te. Lasă-mă să-ți văd chipul la lumina lămpii. Antonius se aplecă încruntat, neliniștit. — Ce vrei de la mine, pater? murmură, tulburat de privirea gravă a lui Valerius Mucrus. În cuvântul acela, pater, se ghicea respectul față de cel care ajunsese la gradul cel mai înalt de inițiere în cultul lui Mithra și era mai-marele preoților. Mi s-a spus că, pe când îi înfruntai pe quazi, aveai chipul celui care a coborât în infern și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
stomacul de spaimă. Trebuia să scape de el pentru totdeauna. Trebuia să facă în așa fel încât medicul să moară, dar nimeni nu trebuia să-l acuze de moartea lui. Nu putea recurge la un ucigaș plătit - Antonius ar fi ghicit repede cine l-a trimis. Poate că era mai bine să-l țină deocamdată departe și abia mai târziu să-l omoare. Căută rapid o cale de ieșire, în timp ce ducea la gură prăjitura cu miere și susan. O mestecă - era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
putere asupra fiecărui luptător. Marte era prima armă a soldaților, înainte de scut și de sabie. Astăzi, în schimb, cum stau lucrurile? — Astăzi? întrebă Antonius scărpinându-și bărbia; un zâmbet amuzat îi lumină privirea: în tonul sever al lui Proculus se ghicea o notă polemică. Astăzi, zici? — Recunoști că un om oarecare vede într-o victorie doar meritul trupelor care ucid cu săbiile? Câți văd, în spatele măcelului, divinitatea ce conduce armata? În ce mă privește, zise Antonius zâmbind, când asist la jocurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nu ții picioarele cum trebuie, vei fi prins în plasă. Proculus făcu un semn. Valerius se aruncă înainte, luptând cum nu mai făcuse niciodată până atunci, dându-și seama deodată că ochii, mâinile, întregul lui corp ascultau comenzile minții, care ghicea mișcările adversarului și cum trebuia să atace sau să se apere. Căzu, dar se ridică; din nou căzu, și din nou se ridică. Își dădea seama că înăuntrul lui se petrecea ceva: dispărea acea rezistență care până atunci îl împiedicase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
opri, dezorientat de nemișcarea celuilalt, atent, ca și cum dintr-o clipă în alta trebuia să o ia la fugă. Protestele publicului îl făcură pe rețiar să se hotărască: simulă un atac la cap. Se mișca repede înainte și înapoi, încercând să ghicească intențiile lui Valerius și, mai ales, să-l facă să reacționeze. Dar Valerius rămânea nemișcat. Urmă o altă fentă. Valerius nu reacționă. Exasperat, Flamma începu să fluture tridentul prin fața lui Valerius, dându-i de înțeles că se gândea unde să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
împlinit ritualul. Zâmbi cu răceală: — Invidia nu trebuie să pătrundă în sufletele noastre, Tampius, așa ne învață zeul nostru. Sub privirile atente ale soldaților, Antonius salută căpeteniile flaviene, privindu-i pe fiecare în parte, ca și cum ar fi vrut să le ghicească gândurile. Se opri lângă masă, dar nu se așeză. Privi spre cerul căruia soarele la asfințit îi împrumuta nuanțe sângerii. — Suntem aici ca să hotărâm, exclamă. Se întoarse spre soldații care așteptau în picioare în fața Pretoriului și continuă cu glas mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]