3,543 matches
-
ducând cu ea impuritățile, energiile negative, tensiunile. Valuri de energie coboară în zona pieptului, apoi mai jos inundând și impregnând cu lumină alb strălucitoare spatele, abdomenul, apoi zona taliei. Valurile de energie coboară în jos în șolduri, coapse, genunchi, gambele, glezne, și se scurg în pământ prin tălpi și degetele de la picioare, ducând cu ele toate supărările și gândurile negative. Ne imaginăm că ne aflăm în picioare, în mijlocul încăperii și ne privim corpul ce se află într-o stare de relaxare
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
poziție cât mai comodă pe pat, pe un fotoliu etc. Efectuăm 3-5 respirații complete după care relaxăm capul, relaxăm gâtul, relaxăm umerii, brațele, coatele, antebrațele, articulațiile palmelor, palmele, degetele. Relaxăm pieptul, spatele, abdomenul, zona taliei. Relaxăm șoldurile, coapsele, genunchii, gambele, gleznele, tălpile și degetele de la picioare. Percepem cum toate calitățile noastre pozitive, toate faptele bune făcute în prezent trezesc la viață creștetul capului nostru care devine luminos, inundat de o lumină alb strălucitoare. Conștientizăm gradul de activare a luminii, puritatea ei
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
ducând cu ea impuritățile, energiile negative, tensiunile. Valuri de energie coboară în zona pieptului, apoi mai jos inundând și impregnând cu lumină alb strălucitoare spatele, abdomenul, apoi zona taliei. Valurile de energie coboară în jos în șolduri, coapse, genunchi, gambele, glezne și se scurg în pământ prin tălpi și degetele de la picioare, ducând cu ele toate supărările și gândurile negative. Ne imaginăm că ne aflăm într-o zi frumoasă de vară la poalele unui munte. Percepem căldura soarelui ce ne încălzește
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
o sanie, Dumnezeu avea grijă să niveleze gropile, iar vara sau toamna, dacă mai și ploua, înotam prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte odată alunecam cu ambele picioare și cădeam pe spate, gălețile se trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața ușii, lăsam gălețile jos și în timp ce mă spălam de noroi din butoiul cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mine, prin ușă: - Vino, dragă, la mine, n-asculta ce strigă gurile rele! În fine, am intrat în casă. Nu mai era cazul să mă descalț deoarece cotele apelor din apartamentul meu ajunsese la 10 centimetri, deci depășeau cu ceva gleznele mele. M-am gândit că dacă închid robinetul de la cadă, vor staționa. Căci am uitat robinetul deschis pe când dumnealor oprise apa, cu mult timp înainte. Oare de ce opresc apa mereu, și mereu la orele cele mai nepotrivite? noaptea, înspre dimineață
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încerca să scape trăgând înspre el, îi mai dădeam fir, apoi iar recuperam. Cred că m-am luptat cu el într-un du-te vino vreo oră. Eram aproape epuizat, simțeam noroiul gros sub tălpile cizmelor, uneori apa trecea de gleznă, și eu nu izbuteam să aduc peștele la mal. O lua ba în dreapta, ba în stânga, se vede că era crap, căci numai dumnealui se comportă așa. În fine, l-am simțit mai aproape. Dacă aș fi avut o lanternă, totul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreo trei kilometri. Mi-am zis că nu-i mare lucru, e o distanță mică, într-o oră ajung în sat și mă încălzesc la birt cu o cană de vin fiert. Am intrat în zăpadă, îmi trecea mult peste glezne, căci cărare nu era. Începuse și viscolul. Mai făcusem drumul acesta, dar nu pe o așa vreme. În curând viscolul mă învălui încât aproape nu mai vedeam la cinci metri de mine. Totuși, continuam să merg în direcția corectă. Deodată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la piele, își luase cămașă albă, necălcată, și scurta cu guler de miel care duhnea a dubală. Pe dedesubt purta, țărănește, o bundă roasă și-o flanea de lână. Prea scurți, pantalonii de doc albastru lăsau să i se vadă gleznele subțiri cu ouăle ieșite în afară. Călca pe ștaiful unor pantofi plini de noroi. Toată noaptea îl duruse un dinte și dis-de- dimineață și-a legat dintele bolnav de clanță cu o ață. Când lelea Ghența, care venea de la găini
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și pe a lui și l-am tras de mână afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit și nu ne-am mai găsit în zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătătorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce în ce mai sus, pe glezne, pe burtă și în ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi în locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătătoreau mai multă zăpadă în jurul ochilor, urechilor și inimii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de libertate, datorită căreia Smirna avea reputația de a fi peste măsură de amabilă cu ofițerii din armată și care explica atât trădarea fetelor prin roșele febrile În diminețile vizitelor doctorului Philobosian, cât și natura afecțiunilor lor, care mergeau de la glezne sucite pe ringul de dans până la julituri mai intime, ceva mai sus. Lucruri față de care fetele nu arătau nici urmă de pudoare, deschizându-și dintr-o mișcare capoatele de mătase și spunând: ― E foarte iritat, doctore. Fă ceva. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
culinare (homar thermidor, unt de arahide) și, În cele din urmă, la haine. Purta o rochie tinerească, scurtă, verde și cu franjuri de-a lungul tivului. Pantofii erau din satin verde asortat, cu paiete În vârf și barete delicate la glezne. Pe umeri avea Înfășurată un boa din pene negre, iar pe cap o pălărie În formă de clopot, cu pandantive de onix atârnându-i deasupra sprâncenelor pensate. Îl mai lăsă câteva secunde pe Lefty să se bucure din plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avu cel de-al doilea șoc. Se iviră două femei În chador. Bunicii mele Îi păru că arătau ca musulmancele fervente din Bursa, În afară de culoarea hainelor. Chadorul nu era negru. Era alb. Începea la bărbie și atârna până jos, la glezne. Părul le era acoperit de o broboadă albă. Nu purtau văl, dar când se apropiară, Desdemona văzu că aveau În picioare pantofi maro, de școală. Fesuri, femei cu chador și următorul lucru: o moschee. Înăuntru, fosta sală McPherson fusese redecorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmăreau un itinerar. La Început se concentraseră pe Europa. Arătau tancuri Înaintând prin sate micuțe și fete din Franța care fluturau batiste de la balcoane. Franțuzoaicele nu arătau de parcă trecuseră printr-un război. Purtau fuste drăguțe, cu volane, șosete albe până la glezne și eșarfe de mătase. Nici unul dintre bărbați nu purta beretă, fapt care o uimi pe Tessie. Întotdeauna Își dorise să se ducă În Europa, nu atât În Grecia, cât În Franța sau Italia. Privind buletinele de știri, Tessie nu observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu evantaiul. Pentru oricine nu a experimentat asta personal, sunt greu de descris atributele Îngrijorătoare, aducătoare de furtună, ale acțiunii bunicii mele de a-și face vânt cu evantaiul. Refuzând să se mai certe cu tatăl meu, se duse, cu gleznele ei umflate, până pe terasă. Se așeză lângă geam, Într-un scaun de trestie. Lumina de iarnă, bătând dintr-o parte, Îi lumina latura Îndepărtată, translucidă, a nasului. Își luă evantaiul de carton. Pe față, evantaiul avea inscripționate cuvintele „Atrocități turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
proasta mea prestație ca portar. În schimb, Reetika trecu amabilă la subiectul unui test la matematică pe care aveam să-l dăm În curând. Joanne Maria Barbara Peracchio Își scoase ușor o jambieră. Intervenția chirurgicală pentru corectarea piciorului Îi lăsase glezna subțire ca o coadă de mătură. Când i-o vedeam, Întotdeauna mă simțeam mai bine În pielea mea. Norma Abdow Își deschise dulapul, se uită Înăuntru și țipă: ― Groaznic! M-am oprit În timp ce-mi desfăceam șireturile de la apărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
proclama: „Campioanele statului la hochei pe iarbă În 1955“. Sub el, În postura ei obișnuită de indiferență, era Wolvereta B&I. Cu ochii de mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea buldogului de la Yale, dar avea și eleganță. Wolvereta nu juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În dimineața de joia următoare era cald. Era una din acele zile umede când atmosfera e confuză. Stând pe verandă, simțeai: aerul Își dorea să fie apă. Obiectul era moleșită de orice fel de căldură. Susținea că i se umflă gleznele. Toată dimineața fusese o companie sâcâitoare, mofturoasă, ursuză. În timp ce mă Îmbrăcam, ieșise din baie ca să mă acuze din prag: ― Ce-ai făcut cu șamponul? ― N-am făcut nimic cu el. ― L-am lăsat pe pervaz. Numai tu Îl mai folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prima că Luce nu era un doctor cu Înfățișare normală. În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață căruntă. ― Bine ați venit În New York, a spus el. Eu sunt doctorul Luce. Îi strânse mâna tatălui meu, apoi mamei, și, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În care tușeam, râdeam, mă scărpinam În cap, vorbeam -toate la un loc, toate manifestările externe a ceea ce el numea identitatea mea de gen. Păstra o atitudine calmă, de parcă aș fi venit la clinică pentru nimic mai mult decât o gleznă scrântită. ― Primul lucru pe care aș vrea să-l fac este să o examinez sumar pe Calliope. V-aș ruga să rămâneți aici, la mine În birou, domnule și doamnă Stephanides. Se ridică În picioare. ― Calliope, vii cu mine, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
domol. ― Vreau să te asigur că toate astea rămân Între noi, Callie. Nu o să le spun părinților tăi nimic din ce-mi spui tu aici. Eram sfâșiată. Luce, În scaunul lui de piele, cu părul lung și cu botinele până la gleznă, era genul de adult căruia i s-ar fi destăinuit un copil. Era de aceeași vârstă cu tatăl meu, dar parcă ținea de generația tânără. Ardeam de poftă să-i povestesc despre Obiect. Simțeam nevoia să povestesc cuiva, oricui. Sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s, Woolworth’s, Sanders Ice Cream. Afară era frig. Erau foarte puțini oameni pe stradă. La un colț stătea un bărbat cu un aer impenetrabil, cu silueta profilându-i-se artistic pe cerul hibernal. Haina de piele Îi ajungea până la glezne. Pe ochi avea niște ochelari de soare de motociclist, a căror bandă elastică Îi Înconjura figura impunătoare, cu maxilare prelungi, iar În vârful capului era proțăpit - sau mai degrabă plutea - galionul spaniol al unei pălării maro de catifea. Acest personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fața ei, i-am ridicat picioarele umflate, cu venele umflate, și i le-am băgat În apa Înspumată. Desdemona murmură de plăcere. Închise ochii. În următoarele minute Desdemona tăcu, huzurind În baia fierbinte de picioare. Culoarea i se Întoarse În glezne și Îi urcă pe picioare. Roșeața Îi dispăru sub tivul cămășii de noapte, dar peste un minut apăru, iar, acum din guler. Fața i se Îmbujoră și, când deschise ochii, avea În ei o limpezime care le lipsise Înainte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puțin, un amic, o cunoștință, ori un alt individ cunoscut „Ad-hoc”, Îl Încurcau În așa fel Încât masa de seara se prelungea până târziu după miezul nopții... Cu puțină vreme În urmă, Tony Pavone călcând greșit, contractase o entorsă la glezna piciorului stâng. A fost nevoit să meargă În mai multe rânduri la policlinica orașului pentru un mic tratament, care i-l aplica un foarte glumeț doctor, ca În cele din urmă să rămână cu acesta În relații de prietenie. Având
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
insistente a ofițerului politic. Cu gândul la concediu și la revederea cu prietena mea dragă, jucând fotbal În loc să dau cu piciorul În minge, am Înfipt gheata alături. Am ajuns la infirmerie șchiopătând, iar doctorul baiat de treabă, văzănd entorsa dela glezna piciorului stâng, mai În glumă mai În serios mă trimise la Spitalul Militar Brașov, dorindu-mi o vacanță plăcută...! Am stat aproximativ zece zile sub observație și cum nu a fost nevoie de vreo operație ori alt tratament mai serios
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zis: "Argint și aur, n-am; dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!" 7. L-a apucat de mîna dreaptă, și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; 8. dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind, și lăudînd pe Dumnezeu. 9. Tot norodul l-a văzut umblînd și lăudînd pe Dumnezeu. 10. Îl cunoșteau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]