6,255 matches
-
-și fața în fum albăstriu de tutun. —O, e foarte ciudat! foarte ciudat! șopti domnița. Și parcă i se puse un abur pe ochii albaștri. Bordeiele acestea îmi aduc aminte de poveștile cu cărbunarii pe care le ceteam la pension... Grămada bordeienilor venea ca o turmă sfioasă și mulțumită în urma lor. Și boierii cotiră spre perdele și spre șoproanele vitelor. —Gospodăria mea e foarte sumară... șoptea cuconu Jorj, c-un ușor zâmbet de stânjenire pe față - dar aici nu putem face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până cătră miezul nopții, când, poate, ceața se va înălța la stele ori va curge în văi. Subt umezeala care-l căptușește, se simte asudat; îi ies broboane fierbinți pe frunte. Pustia s-a îngustat, sălbătăcia codrului s-a strâns grămadă, potecile s-au oprit, sunetele s-au stâns. Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât timp să fi trecut în această rătăcire. Caută chibriturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
infracțiuni în servicii și probleme „domestice“ - unde trebuie să obțină dovezi asupra infidelității soților. Mie mi s-ar părea cumplit de deprimant, dar ea zice că n-o deranjează pentru că a știut dintotdeauna că bărbații sunt niște gunoaie. Petrece o grămadă de timp ghemuită între garduri vii ude cu un aparat foto cu obiectiv puternic, încercând să surprindă perechile adultere la ieșirea din cuibușorul de nebunii. Ar putea să stea la adăpost în mașina ei confortabilă și călduroasă, dar acolo are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am zis, am spus, cu o notă stinsă de triumf. V-am avertizat. Dar nici una din ele nu a răspuns provocării și, de îndată ce am terminat de mâncat, Jacqui a scos la iveală ditamai teancul de plicuri. —Corespondența ta. Am luat grămada, am pus-o în dulap și am închis ușa bine. O să mă uit la ea la un moment dat. —Er... nu vrei să te uiți la ea? Nu chiar acum. O tăcere alunecoasă. Abia am ajuns, am spus, în defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de pâine prăjită. Morna a redus volumul la show-ul lui Montel, mi-a făcut semn să mă așez pe un scaun la barul pentru micul dejun și a spus: —Cincizeci de dolari pentru un sfert de oră. Erau o grămadă de bani, dar eram atât de exaltată încât am spus doar: În regulă. Respiram greu, gâfâind, și m-am gândit că Morna o să-mi observe agitația și o să mă trateze cum se cuvine. Dar ea s-a trântit pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pahare. Și categoric nu mă urc într-o mașină cu perdele cu volănașe. (Mai știi? Ți-am zis că erau niște chestii roz încrețite și oribile la geamurile din spate.) Gorila 1 aruncă un porcoi de bani pe masă, o grămadă numărată cum se cuvine, legată cu o banderolă de hârtie, cum fac la bancă, și zice: Acum vrei să te urci în mașină? Eu: Câți bani sunt acolo? El (dându-și ochii pe spate, pentru că ar trebui să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
femei. Toată lumea a început să se salute și o făptură înveșmântată exotic s-a apropiat de mine. Avea părul lung și negru, umerii goi, o fustă lungă cu franjuri (am avut un moment de flash-back din anii adolescenței) și o grămadă de bijuterii de aur filigranate la gât, în jurul taliei, deasupra încheieturii, pe brațe și pe degete. Bună, a zis. Dans din buric? —Poftim? —Ai venit să înveți dansul din buric? Abia atunci am observat că și celelalte femei din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Apropo de surori, am primit un alt mail de la Helen despre noua ei slujbă. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujbă! Colin, gorila, mi-a adus o armă - grea, incitantă. Închipuie-ți, am o armă! Aveam o grămadă de întrebări să-i pun. Mai ales... Care-i numele adevărat al lui Mr Big? (Amintește-ți te rog că nu repet cuvânt cu cuvânt.) Colin: Harry Gilliam. Eu: Chiar crezi că e ceva între doamna Big și acest Racey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nimic dubios. Doar a făcut mișcare. Deși unii ar putea considera că asta e ceva dubios. Cred că ar fi bună la cărți, adică te-ar usca. Are o mulțime de riduri fine în jurul gurii, din cauza tutunului. Își petrece o grămadă de timp refăcându-și conturul de buze. Îi place soarele, are o piele din aceea tăbăcită. Dar să nu mă înțelegi greșit. E o femeie atrăgătoare, având în vedere vârsta și toate cele. Trebuie s-o filez doar în timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nevoie să fac asta. De ce îmi erau puse atât de multe piedici? În plin acces de furie, mi-am amintit de ceva. Cu mâinile tremurânde, mi-am înșfăcat poșeta și am răsturnat totul dinăuntru pe treapta de la intrare, răscolind prin grămezile de nimicuri, căutând acel petic de hârtie. Nu credeam că o să-l găsesc, sincer. Deși era musai. Și iată-l. O bucățică mototolită de hârtie. Ultima mea speranță: numărul lui Angelo. Angelo, pe care îl întâlnisem când fusesem cu Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de glorie. — Mă duc să modific numărul din martie, a zis. După ce elicopterul a purtat-o înapoi înspre centru, l-am sunat pe Leonard Daly la Devereaux. S-a rezolvat. —Ia-ți liber restul zilei. O glumă, desigur. Aveam o grămadă de lucruri de făcut și, acum că Formula 12 era pe cale de a-și începe existența oficială, trebuia să pregătesc departamentul nostru. Voiam să plasez cercul de birouri al Formulei 12 cât mai departe cu putință de Lauryn; nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cărți chiar fură confiscate și arse mai apoi în curtea Marii Moschei. Treceam pe acolo din întâmplare, când micul rug da să se stingă, iar diverșii gură-cască se împrăștiau o dată cu fumul. O foaie care zbura mă informă astfel că în grămadă se afla opera unui medic-poet din vremurile de demult, cunoscut sub numele de al-Kalandar. Pe bucata aceea de hârtie pe jumătate distrusă de foc am regăsit cuvintele: Tot ce am mai bun în viață îmi vine de la beție. Vinul curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci, învârtindu-se năuci pe străzi și, tresărind la cel mai mărunt zgomot. Mama m-a tras după ea dintr-o ulicioară într-alta până la Sabika, de unde nu s-a postat ore întregi, urmărind tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ni-l arătase. Ne aștepta acolo un om ca să ia în primire încărcătura; el era cel care punea prețioasa recoltă la uscat, ceea ce însemna o lună pe timp de vară și trei luni iarna. La înapoiere luam cu noi o grămadă de bălegar tare ca piatra și bun de ars. Cu asta era alimentat cazanul de la hammam. Asta mai însemna și că, o dată descărcată și ultima încărcătură, Harun și cu mine duceam cu noi culoarea și mirosul a ceea ce căraserăm. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grea cu amândouă mâinile și, dintr-o singură lovitură, a despicat omul în două pe la mijloc. Mi-am întors privirea, simțind în pântece o contracție atât de violentă, încât trupul meu, paralizat parcă, a fost cât pe ce să cadă grămadă. O mână miloasă s-a ridicat ca să mă sprijine și o voce de bătrân s-a făcut auzită: — Nu trebuie să privești moartea de sus când ești călare. În loc să sar jos, lucru de care nu mă simțeam în stare, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
merse pe lângă un lac cu malurile înghețate. Când ajunse într-un sat, se opri la tavernă. Mâncă singur, într-un colț, ascultând glasurile negustorilor care umpleau încăperea. În cele din urmă se duse în grajd și se întinse pe o grămadă de paie. Învelit cu o pătură, avându-l pe Lurr la picioare, se gândi că, încă o dată, datora cunoștințelor sale de medicină faptul că își găsise un culcuș. Proprietarul îi îngăduise să stea acolo deoarece îi dăduse un leac împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
le audă. În încăperea cufundată în liniștea nopții se auzeau doar trosnetul focului și glasul acela șoptit. Trosnetul și șoaptele se amestecau, devenind un singur sunet ce alina oboseala lui Valerius. Dacă vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în partea opusă a încăperii. Valerius nu se mișcă. Nu dormea niciodată după ce acorda îngrijiri cuiva, fiindcă știa că veghea lui înlesnea calea spre vindecare a celuilalt. Dacă veghea, putea convinge Moartea să plece în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fugit și este urmărit, că rămâne aici și că, mai devreme sau mai târziu, va fi ucis? — El nu e Salix. — Dar ar putea fi. Valerius nu fu în stare să răspundă. Ca să scape de privirea fetei, se întinse pe grămada de paie. Lurr îl urmă și se încolăci alături de el. — Trebuie să dorm. Valerius își puse capul pe brațe. Salix, se gândi, prietenul meu, prietenul meu drag. Rușinea de demult făcu să-i ardă obrajii, chiar dacă trecuseră atâția ani. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privirea lui Flavius Valens. — Văd că ești iritat - Flavius Valens continua să scruteze chipul fleșcăit al lui Vitellius. — Mi-a fugit un gladiator, iar gărzile mele încă nu l-au adus înapoi. Era bun, foarte bun... Titus... Am cheltuit o grămadă de sesterți ca să cumpăr altul, la fel de bun ca el, dacă nu mai bun... Se numește Skorpius. — Skorpius! - Valens ridică din sprâncene, uimit. L-am văzut luptând la Vienne. E formidabil, crud și imbatabil. Soldații tăi vor fi entuziasmați... Le vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vin și două cupe și ieși prin spate. Urcă pe scărița îngustă care ducea sub acoperiș și împinse o ușă. — A plecat. Puse carafa în fața lui Valerius și umplu cupele. Valerius îi dădu una gladiatorului, care era așezat pe o grămadă de paie, cu spatele sprijinit de perete. Flăcăruia unei lămpi atârnate de o bârnă lumina chipurile celor trei bărbați. — Bea, spuse Valerius mângâindu-l pe Lurr, care își pusese botul pe genunchiul lui. Când am auzit glasul ăla... Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar... — Să mergem repede la Ludi! Vorbește cu Manteus. Ți-l amintești? La Tolosa îl uram cu toții... E hrăpăreț, dar dacă îi oferi mulți bani... — Nu-ți face iluzii. Manteus nu va renunța la Salix tocmai acum. Va câștiga o grămadă de sesterți de pe urma luptei de mâine. Numai Vitellius are suficienți bani să-l cumpere, adăugă Antonius batjocoritor. — Atunci mituiește-i pe paznici... Ajută-l să fugă... — Să-i mituiesc pe paznici? - glasul lui Antonius deveni dur. Corupția nu se numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
recunosc imediat pe cei care vin pentru prima oară la munera. Se tem, ca și tine. Păreai un șoarece muiat în ulei când ai văzut cum îi tăiau beregata lui Rubrus. Eu am pariat pe adversar și am câștigat o grămadă de bani, zise mândru, arătându-i un pumn de monede. Își puse pe genunchiul lui Valerius mâna cu unghii negre și îi povesti că, în cei cinci ani obligatorii petrecuți la Ludi, Salix reușise să câștige, cu ajutorul zeilor, unsprezece din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ani. — Mișcă-te! Soldatul îl împinse; se purta însă cu grijă. Intrară într-o sală mare, luminoasă, mărginită de coloane, care dădea spre curtea interioară unde, zilnic, se desfășurau antrenamentele. De acolo Manteus îi observa pe cei datorită cărora câștiga grămezi de sesterți. Draperiile de lână colorată erau date în lături, iar înăuntru pătrundea lumina palidă a dimineții ploioase, ce cădea pe statuile de lemn așezate de jur împrejur, reprezentând bărbați în mărime naturală care purtau armamentul de gladiatori. Figurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teamă și să se năpustească în pulvinar având în minte un singur obiectiv. Era uimit că fusese capabil de un sentiment atât de violent, pe care nu-l cunoscuse până atunci. Cineva suspină lângă el. Valerius se întoarse brusc. Pe grămada de paie, lângă el, era întins un bărbat. Avea vreo douăzeci de ani. — Dormeai când m-au adus aici. Avea ochii limpezi. Buza îi era umflată, plină de sânge închegat. — Am venit de curând. Manteus a scos mulți bani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
decât cei asediați. Nu știu câți... Știu doar că Flamma îi va comanda. A fost centurion, și mulți spun că era foarte priceput în luptă. Mașinile de război vor fi mânuite de soldați adevărați. Mai știu că împăratul i-a dat o grămadă de sesterți lui Flamma ca să te ucidă în bătălie. Valerius se sprijini cu spatele de perete. — Cred că am înțeles. — Ăsta-i spectacolul pe care Vitellius îl va oferi romanilor: bătălia de la Bedriacum, în care armata lui i-a învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]