4,781 matches
-
Ochii lor s-au Întîlnit, iar Julián, deși ar fi vrut să o ia la goană, a rămas paralizat. A văzut cum lacrimile se adunau În ochii pălărierului, care s-a tîrÎt spre ușă și a ieșit În stradă, fără grai. Fără a rosti nici un cuvînt, și-a condus fiul Înăuntru, În prăvălie, a coborît obloanele și, de Îndată ce lumea exterioară a rămas pecetluită, l-a Îmbrățișat, tremurînd și hohotind În lacrimi. Mai tîrziu, pălărierul i-a explicat că poliția Întrebase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se feri de orice degenerescență, transmisă prin intermediul nebuniei generale numită muncă, Oliver se gândi să treacă granița dintre cele două regnuri, transformându-se Într-un copac. Învățătura sa nu trebuia să rămână Între ramuri, ea trebuia transmisă lumii prin viu grai. De aceea trupul Oliver, lepădându-se de frunze, se acoperea și de penaj. Planând În aer, Oliver avertiza printr-un croncănit umanitatea de răul ce sălășluia Înlăuntrul ei. Sfârșitul lumii vechi era aproape. O lume nouă și umbra unui nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să mă spânzur. Cotoșman: Fiindcă ești un prost! Ionică: (foarte speriat și surprins)Vorbesti tu? Cotoșman: Da, eu în persoană, m-am supărat atât de tare când am auzit ce prostii spui, încât n-am mai răbdat și mia venit graiul. Auzi colo, să se spânzure! Ionică: Ce-aș putea face altceva, n-am nimic pe lumea asta. Cotoșman: Nimic? Dar ce, eu sunt nimic? Ionică: Ba ești ceva, ești un cotoi amărât și de aceea tragem amândoi Mâța de coadă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cine ești, arătare? Cotoșman: Eu sunt Cavalerul Cotoșman, supranumit și Motanul Încălțat. Dar de ce zgâiești așa la mine? Înălțimea Ta, ce, n-ai mai văzut motani? Marele Dregător: Ba da, am văzut, dar nu din ăștia așa ca tine, cu grai de om și haine omenești! Cotoșman: Fiindcă eu nu sunt motan de rand, sunt năzdrăvan! Împăratul: El a adus iepurașul alb Domniței! Marele Dregător: Aha!... Împăratul: Dar tu mi-ai adus bomboanele? Marele Dregător: (Îi dă un cornet cu bomboane
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Una nevestei și alta lui nea Gheorghe Buldulea. Ascultătorii lui se privesc deodată. A, da, cei mai În vârstă Își amintesc de moș Gheorghe Buldulea, dar cei tineri nu prea. apoi am cârpit cămașa, era aproape distrusă și strigam cu grai tare: unde ești nevastă să mă vezi ce fac io acuma! când să ne ducem la masă ne trezim că ia dom’ Căpitan Soroagă comanda companiei și ne „culcă“ de câteva ori. drepți, culcat, drepți, culcat! - mă, ce l-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe Angelica spre fântâna Silei din ale cărei ape a băut cu lăcomie. Plecând deacolo, contele și cu prințesa au întâlnit un cavaler. Acesta nu era altul decât Rinaldo, care pornise în căutarea Angelicăi. Surpriza și încântarea i-a luat graiul în prima clipă, dar revenindu-și curând, a salutat-o cu bucurie oferindu-i protecția sa. Angelica l-a respins însă cu dispreț, iar Roland, furios de această încălcare a drepturilor sale, el era în stare să o protejeze, l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ÎN SPAȚIUL MIORITIC Privind în zare ploile cu fluturi, Năstrușnice culori dansând în vânt, Aș vrea să am tărie în cuvânt, Precum e apa înghețată-n ciuturi... Iar în poeme-adânci, multicolore, În graiul nostru vechi, de la izvoare, Să transformăm gândirea în visare Și-orice cuvânt în armonii sonore... Fie, ca versul nostru să-nflorească În mult râvnitul spațiu mioritic, Să fie melancolic, dar și critic Rostit, în dulcea limbă românească...
?N SPA?IUL MIORITIC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83809_a_85134]
-
morții, de-un neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mesei, totemice entitåți, dezvåluind necesitatea vechimii de a uză de cât mai multe variante ale arbitrarului, în efortul de regåsire a rezonantei adecvate structurii întregii creații. Puse palmele pe hârtia moale, adåpându-și gândul din fântână simbolurilor, pline de energie, si graiul se desprinse de trup. O urmare fireascå, rostirea și rostul contopindu-se. Chipurile celor care îl ascultau påreau a nu-l înțelege. Greutatea receptårii venea ¿i din imposibilă desprindere de raportarea conjuncturalå, la momentul și locul în care se aflau
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
acela confuz, buhăit, ca de fiecare dată când Celeste îl îndopa cu mâncare cehească, plină de amidon. — Cum îți merge? Cum se poartă maică-ta cu tine? Stefan vorbi anevoie, de parcă de când se despărțiseră ar fi fost îndopat doar cu graiul din vechea lor țară. — Mutti... vrea ca noi să ne mutăm. Zice că... trebuie să plecăm înainte să se hotărască să se mărite cu Rich... Richard. Richard. — Nu... nu-mi place de Richard. E drăguț cu Mutti, dar e ră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un diplomat nu o putea Înțelege decât parțial, imperfect, absolut teoretic. Dar altă lume nu exista. Poate avea să existe, cine știe când. Acum, nu. - Când, Cânde? Întrebă voievodul, cu o jumătate de glumă. Când ne vei onora prin viu grai? - Iertare, măria ta... murmură logofătul. M-am luat cu gândurile... - Prea bine, logofete. Vei ajunge, poate, cândva, Toma Gânde. Dar atunci nu vom mai avea nevoie decât de gândurile și nu de cuvintele domniei tale. Logofătul făcu un pas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mîntuire, în sfințirea Duhului și credința adevărului. 14. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătați slava Domnului nostru Isus Hristos. 15. Așadar, fraților, rămîneți tari și țineți învățăturile, pe care le-ați primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. 16. Și însuși Domnul nostru Isus Hristos, și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat, prin harul Său, o mîngîiere veșnică și o bună nădejde, 17. să vă mîngîie inimile, și să vă întărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
1961 în județul Bacău Domiciliul: Baia Mare Are unele inițiative publicistice înainte de 1989, cele mai semnificative fiind pe lângă revista „Limba și literatura română”, iar din 2011 publică în fiecare număr al săptămînalului băcăuan „7 zile din 7” Și în cotidianul băimărean „Graiul Maramureșului”. Antologii literare „Artă Sfâșiată”, Editura Arhip Art, Sibiu, 2011.Utilizator al site-urilor www.poezii.biz, www.agonia.ro, http://casa-gandului .ning.com și http://nicustancu 48.ning.com. Nu știu Nu știu pe care valuri rătăcești, De a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
deschidă magazinul. Pe la orele nouă și jumătate, în fine, sosește, bine dispus, bine îmbrăcat; nu catadicsește să ne arunce o privire, ne face doar un semn cu mâna, într-un gest căruia i-a exprimat el însuși sensul, prin viu grai: Ehe, stați, mai stați! Nu înseamnă că dacă am venit o să vă dau marfă. Mai am treabă. Și într-adevăr a deschis magazinul pe dinafară și l-a încuiat pe dinăuntru. La acestea am ieșit din rând, am început să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mii de oameni, adunată pe o câmpie lângă Dunăre să-l aștepte pe vestitul cioban. Un fapt era neîndoielnic: tânărul om fusese mut și povestea că în urma unei vedenii, a apariției unui "moș" în singurătatea sa de păstor, își recăpătase graiul. Că i s-a sugerat că acest "moș" era Dumnezeu n-are acum nici o importanță. Mulți au avut astfel de viziuni și cu toate acestea n-au ajuns celebri ca acest modest cioban. De ce? Pentru că mulțimea, pe care am văzut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Ezra $1 1. În cel dintîi an al lui Cir, împăratul Perșilor, ca să se împlinească cuvîntul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perșilor, care a pus să se facă prin viu grai și prin scris vestirea aceasta în toată împărăția lui: 2. Așa vorbește Cir, împăratul Perșilor: "Domnul, Dumnezeul cerurilor, mia dat toate împărățiile pămîntului și mia poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. 3. Cine dintre voi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
vale, după cum cunoașteți cu toții. Tatapopii avusese grijă să ungă pe cine trebuia și a scăpat cu fața curată. Spre vremurile de azi, Însă, puterea l-a părăsit. Nevasta cu acte a murit și de-atunci Tatapopii parcă și-a pierdut graiul. A Început să Încurce locul, familia fiului se Împiedica de el prin curte. L-au trimis departe de sat, Într-o baracă de lemn, lângă o padină dintre dealuri, unde se strânge apa de la ploi și nu crește grâul. Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ascundă. Făceau haz din orice și abia așteptau să-l prindă pe vreunul În ascuțișul cuvintelor și să-și bată joc de el. Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească. La Început nu-și dăduse seama că râdeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără să se spetească prea mult, izbuteau să ducă un trai mai Îmbelșugat decât oricine. Lucrau cu mintea. Au fost primii intelectuali laici ai lumii. Au băgat de seamă, la Început, că negustorii se Înțelegeau greu unii cu alții din pricina graiurilor diferite. Mintoșii s-au apucat să Învețe cât mai multe limbi, iar acolo unde nu răzbeau, născociseră o limbă ciudată, din semne făcute cu mâna, ochii, fața, Întreg trupul, pe care o Înțelegeau și cei veniți din cine știe ce funduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o oală de pământ și mușca cu pasiune dintr-o gâgâlice de pepene murat. Sosirea celorlalți netoți se prea poate să-i fi umplut sufletul de bucurie. S-au Îmbrățișat, s-au pupat, și-au băloșit unii altora obrajii. Cu ajutorul graiului articulat au avut mari dificultăți În a se Înțelege. Până la urmă, Însă, vestitul Dumnezeu al bețivilor i-a făcut să cadă de acord asupra programului propus de familistul Vieru pentru Încheierea apoteotică a glorioasei nopți. Acesta avea, În satul aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri alerga. Cu hohot lung ea blăstăma și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce‐i Topiți sunt ochii viorei De‐atâta vaiet ne‐ ntrerupt, și graiul stins, și obrazul supt, și tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei ! Nu‐l dau din brațe nimănui, Închideți‐mă‐ n groapa lui - Mă lași tu, Fulgere, să mor? Îți lași părinții‐n plâns și dor? O, du‐ i cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
școala vieții; e‐o luptă, un război Care adună anii și fapte de eroi. și țintirimul nostru cu bocete și gropi, Cu cântece de slavă, de dascăli și de popi Este și el o școală, de jale și dureri Cu graiuri tălmăcite în tainice tăceri. Mama, privea‐nadâncuri cu glasul stins și mut, Tot repetând în gându‐i povestea de demult. Într‐un târziu tresare, e‐o undă de plăcere ș‐ apoi din nou se stinge zdrobită de durere. Aceste‐nvățăminte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în suflet cu graiul tău cel blând Pe‐ altarul jertfei tale mă închin pios plângând. (Din „La cumpăna anilor”) DOR Sunt multe doruri mai profunde poate, Mai arzânde, mai pline de văpăi, Dar dorul de mamă din toate, E dorul din lume, dintâi. (Din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
foc, ce arde Într‐ un neam, ce fără veste S‐ a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste . Limba noastră‐i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră‐ i graiul pânii, Când de vânt se mișcă vara; În rostirea ei, bătrânii Cu sudori sfințit‐ au țara. Limba noastră‐i frunza verde, Sbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce‐ n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Limba noastră‐s vechi izvoade, Povestiri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acasă Veșnicele adevăruri. Limba noastră‐i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care‐o plâng și care‐ o cântă Pe la vatra lor țăranii. Nu veți plânge‐atunci amarnic Că vi‐ i limba prea săracă. și‐ ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări‐ va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]