2,660 matches
-
una dintre cele mai fascinante creații din lunga lui carieră. Și din nou caligrafia austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a pus în valoare profunzimea discursului filozofic, sarcasmul satirei sociale. Zugrăvită în culori grotești, până la anularea unei precise determinări temporale, fresca micului oraș de provincie năclăit în rutină, este memorabilă în cruzimea ei. Aripa realismului magic vibrează din nou pe deasupra imaginilor. Sugestia morții iminente se naște dintr-un fâlfâit de aripă de porumbel, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e o infrastructură expresivă enormă, iar miezul lui de legitimitate de o naivitate mizerabilă. Imaginați-vă o uzină întinsă pe hectare, care produce în serie același model de mâner. Desigur, obiectul lipsește, dar accesoriul își trăiește la nesfârșit gloria lui grotescă. Adevărul este că majoritatea "conștiințelor" din teatrul contemporan, cu prestigiul lor cu tot, nu fac altceva decât narațiune și cinism. Toată lumea, aproape toată, are grijă să confecționeze același mâner și are de spus aceeași poveste: despre ruina prezentului și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce nu mai distinge exteriorul de interior. [...] Melania Ursu Sonia, Gheorghe Nuțescu Astrov și Constantin Adamovici Unchiul Vanea Spectacolul e, cred, comentariul degradării care se ascunde, care nu se recunoaște. Dar lupta e lipsită de patetice atitudini, sfârșind mereu în grotesc, în eșecul ce acompaniază întotdeauna derogarea oamenilor de la adevărata lor condiție. La Vanea, a cărui putrezire o joacă admirabil C. Adamovici, fiecărui impuls îi urmează devierea către farsă. Stereotipia l-a distrus și el a devenit doar o metaforă a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui moralist, în ultimă instanță, dublat de un justițiar... Interesantă mi s-a părut concepția regizorală în spectacolul realizat (cu concursul scenografului Vittorio Holtier) pe scena Teatrului Giulești. Regizorul Alexa Visarion "a tras" piesa spre grotesc, căci nu altfel decât grotescă este în fond "lumea" ei. Nuanța, doar sugerată în text, e făcută foarte vizibilă în reprezentație, căci în felul acesta spectatorul este dintr-odată izolat de "universul" înfățișat pe scenă (prezența grotescului interzicând orice urmă de afectivitate sau participare), pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
precum veselia lăbărțată a soldaților și sătenilor la întoarcerea de pe front hora chinuită pe pământ sterp, cu gândul la pământul pe care nu l-au dobândit și la viața nouă care nu începe, caruselul vertical de care flăcăii sunt legați grotesc, rotindu-se într-o tâmpă satisfacție, cu strigătura " Totul pare mai frumos, când lumea-i cu capu-n jos" lumea acum pestriță și agitată, nu țeapănă și fotogenică cu dichis, cum apăruse în scenele bejeniei (dimensiunea timpului scurs bine susținută
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
va fi decorul: o cameră de trecere dintr-o casă aflată în renovare, o cameră plină de ziare... Pentru regizor O noapte furtunoasă devine prilej a dezvălui "măștile" unor oameni, dezlănțuiți în cadrul aparte al "nopții" într-o cavalcadă tragică și grotescă, dominată de două motivații clare: dragoste brutală, elementară, senzitivă și speculația politică abjectă, două așa-zise "idealuri" ale unor ființe abrutizate, amorale. Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zise "idealuri" ale unor ființe abrutizate, amorale. Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și de aici atmosfera încrâncenată a acestei "Nopți", la care hohotul de râs apare mai rar și e curmat de judecata celui din stal
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai organic, alteori insuficient legate imagini ale mediocrității, fără ieșire parcă... Imagini ale obtuzității, inconștienței, lichelismului, indiferenței, servilismului, bestialității, ale formelor fără fond, primitivism cu lustru. Apoi imaginea "morții vii obol pentru artă". Oscilând între realism dur (împins până la coșmaresc), grotesc și fantastic... Visarion insistă îndelung pe unele scene. Răceala demonstrativă se transformă însă cu timpul într-o revelație... (Natalia Stancu) ...Înghițitorul de săbii este un film cu valoare de "memento" despre demnitatea artistului față în față cu sine însuși, față
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
recunoaștem înțelese foarte personal; adică aproape exclusiv pe linia sarcasmului aluzii din I. L. Caragiale), spectacolul funambulesc oferit de Valentin (a cărui perfecțiune trezește... plictiseala mărunților amatori de "senzații tari" ai târgușorului) și petrecerea de la cazarmă (căreia împletirea de tragic și grotesc îi conferă autonomie în raport cu întregul și atâta densitate în semnificații încât ar merita, singură, o analiză...). De altfel, în interiorul acestei ultime întâmplări se consumă parcă pe neobservate și scurta secvență în care filmul atinge punctul său de maximă concentrare expresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se prelungesc cruci și morminte, unde își dorm somnul de veci speranțe, vise și cadavre, montare denunță eșecul idealului pervertit de acțiunea socială ideologie degradată în concretul vieții. Decăzută în cea mai sinistră deriziune, speranța redresării existențiale devine un bâlci grotesc, un circ pestriț, mortificat și agitat, o debandadă deșucheată în care țopăie principiile egalității, fraternității, dreptății și justiției, în bâlbâielile aberante ale unor găinari mărunți, puși obsesiv și iremediabil pe furtișaguri, trândâvie, escrocherie, hoinăreală și cerșetorie [...] Spectacolul este sobru, amar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o manta roșie uzată) din Orestia lui Silviu Purcărete, un citat asimilat prin care regizorul dorește să facă legătura cu tradiția spectacolelor ilustre ale Naționalului craiovean. Firs rezonează enigmatic, misterios cu Charlotta Ivanovna, interpretată de același Ilie Gheorghe. O apariție grotescă, un fel de Firs travestit, pervers, morbid, defulându-și frustrările în izbucniri cabotine, isterice. Actorul, în frac negru, târăște la sfarșitul spectacolului măștile celor două personaje, adunându-le în ființa sa de histrion. O propunere insolită, provocatoare a regizorului Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care pândesc și-năuntrul meu și pe care Gorki m-a ajutat să le eliberez. Ce mă interesează la acest autor este disperarea personajelor în raport cu dorința lor de a se împlini. Am montat Barbarii vrând să înțeleg stare ciclică de descătușare grotescă și tragică a personajelor care vor să evadeze, a oamenilor care nu mai suportă să trăiască ceea ce li s-a dă, li se impune. Nu mă interesează un Gorki didactic care soluționează problemele, care știe rezolvarea finală, dar mă tulbură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și viitorului. Acțiunea se desfășoară acum, în prezentul confuz... și unește trei dimensiuni ale timpului existențial. Timpul sacru, mitic al baladei, dar și al scenariului gândit de erou, timp al esenței și revelației. Ca o umbră corozivă, înspăimântătoare, vine timpul grotesc și ucigător al cenzurii ideologice, timpul dictaturii ucigaș al gândirii și artei. Simultaneitatea timpurilor este întregită de tragi-comic, de hilar, de... Poate nu întâmplător motto-urile ce au însoțit versiunile scenariului vorbesc despre etape, neliniști:... Realitatea este imaginația privirii la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
F]r] a fi considerat o inc]lcare a unei prohibiții stricte, ritualul este pentru ei o afirmare indirect] a moralității sexuale. A face o comparație direct] și a judeca ritualul dup] valorile proprii ar fi o distorsiune naiv] și grotesc], ca și cum am echivala împ]rt]șirea cu trupul și sângele lui Hristos cu practicile canibale. Antropolgii folosesc multe tehnici pentru a studia societ]țile. Strategia aplic]rii acestor tehnici este cea a observației participative. Antropologul tr]ieste în acea societate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
on Contemporary Feminism (London: Virago, 1987). 44 Semnificația evoluției MICHAEL RUSE i. Introducere Etică evoluționist] reprezint] un subiect care nu se bucur] de o bun] reputație, lucru meritat într-o anumit] m]sur]. Este asociat] cu unele dintre cele mai grotești exager]ri morale și politice ale secolului trecut, cât și cu aberații filosofice uluitoare. Totuși, datorit] noilor dezvolt]ri ale teoriei bio-evoluționiste - în special, cele legate de comportamentul social (așa-numita sociobiologie) - exist] o senzație din ce in ce mai accentuat] potrivit c]reia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deputat!" Aș fi vrut, în timp ce-mi întorcea indignat spatele, să-l întreb intervenție retorică, evident din partea cărui partid, dar aducîndu-mi aminte că toată viața nu pictase decît peisaje industriale... 20 mai Totalitarismul, cînd nu e odios, e măcar grotesc. Un modest pictor cîndva trăitor în Iași, cum fu desemnat secretar de partid peste breaslă, făcu repede ședință și grăi celor de față: "De azi înainte nu se mai pictează în unghiuri!" Și nu încercă să mai dea explicații, considerînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proverbial la locul lui al românului, cu triumfalismul searbăd și înfricoșător. Firescul cu nefirescul. Iașul, oraș la locul lui, n-a scăpat nici el de sinistra repartiție geo-artistică. Are și el un exemplar înfipt chiar în inimă, bibelou de proporții grotești, în preajma căruia ducă-se pe pustii! au început să se țină acum slujbe religioase... la microfon. Lume! Lume! Împreunare de Muhina (Muncitorul și Colhoznica), Rude (basorelieful de pe Arcul Revoluției franceze, cea care a deschis calea triumfală a tuturor revoluțiilor) și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar nu atît încît să mă oprească a mă furișa seara, în umbra reflectoarelor, să mai urmăresc (poate! poate!) pe cei care-mi fuseseră atît de dragi. Pînă acum două săptămîni. Cînd mi-a fost dat să văd cel mai grotesc spectacol oferit de trupa ieșeană (din fericire, nu în întregul ei). I-am văzut, la un t.v., pe actori, primiți ca delegație a oamenilor muncii, brrr, de năimiții puterii, cîteva mărimi locale și... republicane, pe cît de mediocre în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar dezerție morală. Pentru modalitatea onorabilă, adesea demonstrativ onorabilă, optează acea parte de breaslă care nu vrea să abdice de la condiția ideală, singura în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
boierii nu știau ce-i frumosul destinat veșniciei? Ignoranța lor ne interesează doar în măsura în care continuă să primejduiască imaginea unui oraș unic, prea puțin apărat de elanul resentimentarilor. În rest, Dumnezeu cu mila! Ce altceva e tolerarea, de către actualul regim, a grotescului spectacol cu un rege Cioabă, decît transferul aceluiași complex resentimentar, antimonarhic, antinobiliar, către o zonă ignobilă, contîndu-se pe un calcul pe cît de compromițător, pe atît de ineficace? Se înșală maeștrii diversiunii dacă își închipuie că românul de bun simț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Zoe, juma' Nicu. Nicu să locuiască în Palatul Elisabeta, pentru Zoe urma să se amenajeze actualul restaurant Miorița. Insula Trandafirilor urma să fie transformată în helioport. Lacul Morilor în pistă pentru hidroavioane. Proiectul mai prevedea herghelie, terenuri de tenis, piscine. Grotesc și deriziune. Ca și cum ipochimenul nu s-ar fi născut la sat. Ca și cum cartea lui de căpătîi (marxistă) n-ar fi fost alianța frățească, vezi bine, dintre muncitor și țăran. Memoria milenară a acestuia din urmă, materializată de oameni luminați în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stilistic cele cîteva, de bun simț, rămase pe vechea arhitravă. Ce mixaj inspirat în filmul lui Liiceanu, din '91, unde îl vedeam filmat, pentru prima oară, pe Petre Țuțea, contrapunctînd, cu elocința lui halucinantă, venită dintr-o Românie veșnică, imaginea grotescă a statuii lui Lenin, uitată undeva, între bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre Iași. Intercity. Jos pălăria! Doar că pe elegantele vagoane, cît îs de lungi, scris mare, ochios, elegant: Intercity expres Mihai Eminescu. Hait! N-are dreptate tagma iconoclaștilor față cu sindromul generalizat de acromegalie eminesciană? Înapoiere-ncîntătoare. 23 mai Anii gigantismului grotesc. La sala Victoria, juriul (din care nu lipsea niciodată reprezentantul oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comploturi internaționale împotriva țărișoarei, de la acestea la speculațiile stupide cu iz electoral, de la clevetirile de tarabă la gestul prim-ministrului de a scoate, prestidigitator, din buzunar, cîteva zeci de mii de dolari, spre a usca lacrimile generalizate, tot acest carnaval grotesc de resentimente și apucături mahalagești spune foarte mult despre cît s-a anemiat, în ultima jumătate de secol, fibra comună. Penibila scenă televizată, în care părinții gimnastei (și ea juxtapusă în imagine, dar aflată la antipozi) "erau alături" de odraslă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Un cunoscut fior pe șira spinării am simțit în momentul în care, alături de mama bocind ca furată în iarmaroc, tatăl o îmbărbăta pe fiica gimnastă cu ton de torționar: măi, tată, știi parola, spune-o! Vă imaginați astfel de spectacole grotești într-o Anglie, cu adevărat mare putere sportivă? Abătîndu-mă, din drumul regenerator spre Sinaia, am sunat, în București, la prietenii de-o viață, el reputat critic de artă, ea nu mai puțin reputată cercetătoare în artele medievale. De la capătul firului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]