2,626 matches
-
unirea economică. Uniunea Vamală Germană a creat o piață mai mare pentru bunurile nemțești, armonizând unificarea economică totală prin sistematizarea codurilor fiscale ale statelor-membre. Prusia a fost principala putere care a susținut procesul de creere a unei uniuni vamale. Imperiul Habsburgic nu a făcut parte din Uniunea Vamală Germană, în mare parte din cauza protecționismului economic, dar și din cauza opoziției exercitate de cancelarul Klemens von Metternich. Merită trecut în revistă faptul că von Metternich și-a exprimat ura față de Uniune de nenumărate
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
trei regate de dimensiuni mai mari: Baden, Württemberg și Bavaria. Această rearanjare politică a redus harababura birocratică asociată cu comerțul inter-național. Istoricii au identificat trei țeluri prusace conexe procesului de formare a Uniunii Vamale Germane: primul țel era eliminarea influenței Habsburgice în Germania. Al doilea țel era de natură economică; formarea unui bloc economic ar fi adus Prusiei beneficii financiare semnificative. Al treilea țel urmărea consolidarea puterii germane în fața unei potențiale agresiuni franceze, reducând simultan independența economică a statelor mai mici
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
marginea falimentului. La Congresul de la Viena în 1814 și 1815, diplomații - în special reprezentanții Marilor Puteri - au reîmpărțit harta Europei și, prin urmare, harta lumii, în sfere de influență. Europa Centrală (Europa germanofilă) a rămas în mare parte sub influență Habsburgică, echilibrând balanța între Rusia Țaristă (la est) și Imperiul Francez (la vest); era de așteptat ca Prusia să aibă un rol în exercitarea influenței, dar ambiguitățile diplomatice dintre Prusia și Austria rămăseseră nerezolvate. Statele germanice au rămas autonome; totuși, vechea
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
a fost lărgit și legat printr-un canal secret de râul Olt. Un pod rabatabil a fost instalat la intrare. Mai târziu, pivnițele au fost reamenajate în temnițe unde erau închiși șerbii care se revoltau. După trecerea Transilvaniei în stăpânirea habsburgică, în 1696, a fost preluată de austrieci și a devenit cazarmă, începând din 1699, și închisoare militară. În 1721, Făgărașul a devenit sediu al Episcopiei Române Unite cu Roma (greco-catolică), reședința episcopului fiind la etajul întâi al aripii de sud
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]
-
Această listă cuprinde mareșalii (căpitanii) Bucovinei în timpul domniei Imperiului Habsburgic, începând în anul 1861. A nu se confunda funcția de președinte (mareșal, căpitan) al Dietei Bucovinei cu acea de guvernator, ultimul având numai funcții administrative. Conform constituției pentru țările Cisleitaniei din 1861 (Patenta din Februarie), împăratul a determinat pentru fiecare
Listă de mareșali ai Bucovinei () [Corola-website/Science/329121_a_330450]
-
au acostat, aducând cu ele primii 107 de coloniști englezi în Lumea Nouă , printre care se află și celebrul căpitan John Smith. John Smith, după ce a lucrat ca mercenar în armată franceză a lui Henric al V-lea, în armată habsburgica, a fost căpitan al armatei lui Mihai Viteazul, a profitat de oportunitatea oferită de Virginia Company of London, companie sprijinită de regele James I în vederea stabilirii primei colonii engleze în America de Nord.Se speră la o lume în care nu există taxe și
Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329122_a_330451]
-
purtate cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Brașov, să i se recunoască stăpânirea Oceacului de peste Nistru. În 1775, teritoriul de nord-vest a Moldovei cu o suprafață de 10.442 km² este anexat de către Imperiul Habsburgic, odată cu debutul administrației austriece, este adoptată oficial denumirea de Bucovina. Recensământul din 1776 a reliefat faptul că în Bucovina, numărul de locuitori era de circa 70.000, dintre care 85,3% români, 10,7% slavi și 4% alții. Astfel acesta
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
orașul Gura Humorului, județul Suceava. Clădirea în care funcționează școala se află pe Bulevardul Bucovinei nr. 16, în centrul orașului. Un moment important din istoria pedagogiei românești este și cel al învățământului din nordul Moldovei. Înainte de anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic din anul 1775, românii din această zonă aveau școli primare reprezentate de școli mănăstirești, domnești, episcopale, școli cu caracter particular sau școli pe lângă bisericile parohiale. În acestea se învăța citirea, scrierea, cântările bisericești. Cele mai vechi lăcașuri de învățământ au
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
ocuparea Bucovinei, autoritățile austriece reorganizează radical învățământul adoptând o legislație austriacă, prin care se urmărea controlul întregului învățământ și politica de germanizare a populației locale. În ținutul Sucevei, tradiția învățătorilor ambulanți exista cu mult înainte de anexarea acestei regiuni la Imperiul Habsburgic. Această formă de învățământ s-a dezvoltat în paralel cu școlile mănăstirești și parohiale. Se organizau cursuri temporare în case particulare. Școlarizarea dura până când ucenicii "„învățau tot ceea ce știa și dascălul”", învățându-se cititul, scrisul și copierea de manuscrise. Învățătorii
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
Imperiul Otoman a cucerit Baranya, și a inclus-o în sangeacul Mohács, o unitate administrativă otomană, cu sediul în orașul Mohács. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Baranya a fost cucerită de Habsburgi, și comitatul a fost restaurat în cadrul regatului Habsburgic al Ungariei. Croații au repopulat zona, venind din Bosnia în Slavonia și Baranja în urma retragerii otomane, această populație fiind denumită astăzi Šokci. În 1918, întreaga regiune a fost ocupată de trupe sârbești și a fost administrată de nou-înființatul Regat al
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
înființat în 1101. Regiunea este de asemenea menționată ca fiind "Novopazarski Sandžak" (Sandžak-ul Novi Pazar), sau mai simplu "Sandžak" de localnicii bosniaci. Cu toate acestea, numele administrativ oficial al regiune este Oblastul Raška (Рашка Област). În perioada dominației otomane și habsburgice, zona era cunoscută oficial pe plan internațional că "Sângeacul Novi Pazar", sangeac fiind echivalentul cuvântului district. În Șerbia medievală și în statul-națiune ulterior independent, regiunea era mai cunoscută cu numele "Raška". "Sandžak" este transcripția slavica a cuvântului turcesc "sancak", literalmente
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
Mea" ("" pe Wikisource) dispunând demolarea zidurilor orașului. În decretul său, el a stabilit dimensiunea exactă a bulevardului, precum și pozițiile geografice și funcționalitățile noilor clădiri. Ringstraße și clădirile planificate au fost destinate să fie un exemplu pentru grandoarea și gloria Imperiului Habsburgic. La nivel practic, construirea la Paris a unui bulevard central de către împăratul Napoleon al III-lea al Franței a demonstrat deja că extinderea dimensiunii străzilor a făcut efectiv imposibilă ridicarea baricadelor revoluționare. În următorii ani, au fost ridicate un număr
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
oarecare Lubomirski prădează așezarea. Multe sate, inclusiv Volovețul au fost distruse și devastate atunci. După suprimarea răscoalei lui Rákóczi teritoriul dat, inclusiv și satul trece în posesiunea contelui Karl Schonborn. În următoarele două secole localitatea se află în componența Imperiului Habsburgic, mai apoi Austriac și din 1867 în comp. Austro-Ungariei. În urma primei Conflagrații Mondiale, Volovețul este inclus în componența Cehoslovaciei (până în 1938), iar din 1939 ca urmare a primului arbitraj de la Viena se pomenește în componența Ungariei hortyste. După al Doilea
Volovăț, Ucraina () [Corola-website/Science/328727_a_330056]
-
Atanasie Anghel și toți membrii sinodului au semnat în anul 1700, actul de înființare a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. A îndeplinit mai multe funcții administrative importante, a fost primar de Alba Iulia, capitala Principatului Transilvaniei. Ulterior, în timpul ocupației habsburgice a fost guvernatorul Olteniei. Fiul acestuia, Ioan Ratz (Raț) de Mehadia, prefectul districtelor Lugoj, Caransebeș și Lipova, a restaurat în 1726 biserica mănăstirii ortodoxe din Lugoj, din care mai există azi doar Turnul Sf. Nicolae. Ramura românească a familiei cu
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
Conții Wassilko de Serecki, în germană Grafen Wassilko von Serecki au fost membri ai nobilimii austriece superioare ("Hochadel"), fiind descendenții unei vechi familii de boieri moldoveni din Bucovina, care au purtat acest titlu pe timpul Imperiului Habsburgic. Ei au fost singurii nobili numiți conți de origine română în tot imperiului austriac/austro-ungar. Familia s-a simțit mereu română și a apărat interesele poporului cu desăvârșire și determinare. Familia boiereasca moldoveneasca, cunoscută de asemenea sub numele de Vasilco
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
Baronii Șină de Hodos și Kisdia au fost o familie de bancheri și întreprinzători pe timpul imperiului habsburgic. Ei au fost, pentru mai puțin de un secol, una din cele mai bogate și puternice dinaștii din punct de vedere economic din imperiu, fiind cei mai crânceni concurenți a familiei Rothschild. De asemenea, familia Șină a fost singura familie
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
Baronul , în , (n. 1830, Zara - d. 8 februarie 1887, Cernăuți) a fost un înalt consilier habsburgic, deputat în Consiliului imperial (Reichsrat) precum Landeschef ("Statthalter") al Ducatului Bucovina de origine italiană. În anul 1858, tânărul Alesani, jurist promovat, nepot al canonicului arhiepiscopiei Zara și Spalato (Split) cu același prenume, și-a început cariera ca conceptist, apoi secretar
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
burse de 3000 de coroane, a plecat în Egipt că însoțitor al lui Müller, apoi, în anii 1884-1882 cu ajutorul Premiului Romei a vizitat pentru prima dată capitala Italiei. A locuit în turnul Palatului Veneția care servea drept sediu al ambasadei habsburgice pe langă Vatican. Cu acest prilej a vizitat în anul 1883 expoziția internațională de la Romă. Hirschl a fost distins la finele secolului al XIX-lea cu numeroase premii la expoziții din Viena, între altele, Premiul Imperial din anul 1891 și
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
negociator în Tratatul de la Cambrai între Franța și Sfântul Imperiu Roman, încheiat la 3 august 1529. Tratatul, denumit "Pacea doamnelor" a pus capăt celui de-al doilea război italian între dinastia Valois și dinastia Habsburg. Temporar tratatul a confirmat hegemonia habsburgică în Italia și a fost semnat de Louise de Savoia pentru Franța și cumnata ei, Margareta de Austria, pentru Sfântul Imperiu Roman. Louise de Savoia a murit la 22 septembrie 1531, la Grez-sur-Loing. Rămășițele ei au fost înmormântate la biserica
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
sa. A participat la administrarea Fundației Gojdu, ca membru al comitetului de conducere (din 1876). În plus, Bologa a fost un membru marcant al Partidului Național Român, participând la toate conferințele naționale și semnând toate memoriile politice adresate conducătorilor monarhiei habsburgice. A participat la toate adunările generale ale ASTREI, fiind ales vicepreședinte și apoi președinte (1875-1877). A fost membru al Sinodului Arhidiecezan al Mitropoliei Ardealului și consilier fiscal mitropolitan. Iacob Bologa a murit la 18 mai 1888 în Sibiu, lăsând în urma
Iacob Bologa () [Corola-website/Science/335518_a_336847]
-
de finanțe și de război), care erau responsabili pentru instituții comune ambelor jumătăți ale Dublei Monarhii, precum și al prim-miniștrilor Cisleithaniei și Transleithaniei (și a cabinetelor lor) numiți de același monarh. În baza constituției și a dezvoltării pragmatice a monarhiei habsburgice, prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) cezaro-crăiesc austriac era dependent aproape exclusiv de împărat, iar prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) regal maghiar era dependent de rege și de dieta dominată de aristocrați. Prim-miniștrii au fost relativ des schimbați; doar puțini și-au putut lăsa
Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918) () [Corola-website/Science/337488_a_338817]
-
(în , în , în , în ) a fost o monarhie de pe coasta Adriaticii, care a existat pe teritoriul peninsulei Istria. Ajunsă în cadrul Monarhiei Habsburgice în 1797, țara a fost restructurată ca țară a Coroanei autonomă în 1849 și și-a păstrat acest statut pînă la dispariția ei în 1918. Din 1804 a făcut parte din Imperiul Austriac, iar începând cu 1867 din uniunea reală
Margraviatul Istriei () [Corola-website/Science/337489_a_338818]
-
Landesstatthalter; spre deosebire de Vorarlberg, în restul Republicii Austria numele funcției nu se mai folosește din 20 noiembrie 1918. Pentru multă vreme, denumirea de Statthalter pentru un reprezentant al monarhului și al guvernului său nu a fost folosită decât rar în Monarhia Habsburgică. Însă în 1849, titlul de Statthalter a înlocuit titlul de "guvernator". În 1861, împăratul Francisc Iosif I a emis o constituție, care mai tîrziu a fost numită Patenta din Februarie pentru a putea fi deosebită ușor de alte texte constituționale
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
Austriei răsturnată și deteriorată la nivelul capului. În perioada comunistă, monumentul a fost transformat în conformitate cu ideologia marxistă. În timpul conducerii lui Mátyás Rákosi, s-a luat în considerare planul de a demola totul din cauza caracterului patriotic al ansamblului statuar. Statuile regilor habsburgici sunt înlocuite cu Ștefan Bocskai (în locul lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman), de Gabriel Bethlen (în loc de Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman), de Imre Thököly (în locul împărătesei Maria Tereza a Austriei), de Francisc Rákóczi al
Piața Eroilor din Budapesta () [Corola-website/Science/328426_a_329755]
-
Austriei răsturnată și deteriorată la nivelul capului. În perioada comunistă, monumentul a fost transformat în conformitate cu ideologia marxistă. În timpul conducerii lui Mátyás Rákosi, s-a luat în considerare planul de a demola totul din cauza caracterului patriotic al ansamblului statuar. Statuile regilor habsburgici sunt înlocuite cu Ștefan Bocskai (în locul lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman), de Gabriel Bethlen (în loc de Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman), de Imre Thököly (în locul împărătesei Maria Tereza a Austriei), de Francisc Rákóczi al
Monumentul Mileniului din Budapesta () [Corola-website/Science/328425_a_329754]