2,931 matches
-
cu verdeață, a grănicerilor. Acolo trăiesc șapte oameni, cu cinci paturi, pentrucă doi sunt totdeauna în picioare, unul sentinelă, altul în patrulare.) Suim îndărăt dealul și pe platou direct la Cavarna, pe deasupra Balcicului. Orășel cu bună gospodărie. Primar, un bulgar harnic, om nalt, brun, frumos: Iordan Mahalinschi. Foarte gelos de reputația și buna stare a Cavarnei. Mărturisește o populație mai mare din mândrie. Portul în vale, destul de departe de orășel. Mâncăm într-o clădire mare și veche, destul de interesantă: crâșmă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ora 5 Cracovia pe Vistula. Intrare cam ca la Iași. Oraș vechi. Păduri negre și triste de pini. [CĂLĂTORIE LA BERLIN CU LIVIU REBREANU]* 18 Mai 1926 Schimbare de personal la Benten. Contrast vădit niște femei mari și groase, însă harnice și joviale încep a șterge, a curăți ș-a freca. Am intrat de cu sară (asară) într-o regiune industrială. Numai hogeaguri de uzine fum și fum, clădiri mari afumate iar pământul pretutindeni lucrat și grădinărit până la cel din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toate planurile noastre. Căutăm soluțiile care ne-ar putea duce acolo. Fără îndoială că elementul culturii este principala forță care ne va îndruma pe căile viitorului. Cultura va ameliora omul va râdica valorile sufletești și va forma o colectivitate mai harnică, mai puternică, mai conștientă. Cum vom ajunge din punct de vedere practic la soluțiile cele mai bune pentru a avea realizări fericite în toate domeniile? Iată o taină a viitorului. Soluțiile geometrice, statistice și cărturărești în genere, ne pun în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chilia lui din herghelie (pag. 128) Ce fel de casă boierească și-a durat Simion alături de herghelie Lazăr Pitărel. Jder cel mic devine al doilea comis Iosip dela Nimirceni II. Matca cea veche (jupâneasa Ilisafta) urmează a avea o limbă harnică foarte, cu care neîncetat pune țara la cale. (Manole e bolnav de șale) Pe Manole comisul, bolnav de șale, îl calcă ursul. Nevasta lui Smion se duce la mănăstiri și moaște, ca să facă copil (Simion și-a clădit casă deoparte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mic dicționar într-un volum, pe care îl dorește Regele până ce marele dicționar va fi gata, când va fi! Sextil Pușcariu arată că trebuie muncă nouă, o echipă nouă și cheltuieli nouă. În realitate nu văd deloc oameni dibaci și harnici care ar putea face ceva mai bun decât "Cartea Românească". A doua ediție va fi ameliorată, cu partea istorico-geografică refăcută ("Dicționarul enciclopedic"); așa încât Academia se cuvine să producă ceva de mâna întăia. Nu cred în hărnicia și desinteresarea unor persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țării, cari și-au dat socoteală de primejdie și au căutat s-o înlăture, fiecare cum s'a priceput. Aici ca și'n alte părți. Adunând informațiile acestea, am căutat să văd și cam ce părere au învățătorii cei mai harnici față de chestia țărănească. Mulți mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendașii și proprietarii, fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca Românului. Toți surtucarii satului, primar, notar, scriitoraș, mulg fără rușine, fără milă, această vacă lăptoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de consolidare a țării, ultima condiționând-o pe cea dintâi. Ca să se încheie cu incursiunile străine, care aduceau domni după placul acestora, Ștefan a înțeles să facă el incursiuni în Polonia și în Transilvania, din posibil vânat a devenit un harnic vânător. Era nevoie de îndrăzneală, de mare curaj și de înțelegerea exactă a locului pe care îl ocupa Moldova în cadrul jocurilor de interese din această parte a lumii. Stoparea incursiunilor venite din afară, a însemnat consolidarea independenței țării și, implicit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru istețimea sa, pentru priceperea sa în ale războiului și pentru norocoasele sale războaie împotriva turcilor, ungurilor, polonilor și tătarilor”. Bonfinius, cronicarul de curte al lui Matei Corvin, îl laudă pe domn „însuflețit pentru lucruri frumoase și mândru, pe lângă acestea harnic și strașnic în război”. Și cronicarul ungur Istvanffi îl laudă pe Ștefan „care s-a arătat mai presus de toți vrășmașii săi”. Îl laudă și cronicarii turci, atât de reticenți când prezintă pe adversarii lor, Așâc-Pașa-Zade care moare, probabil, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
roșul, simbolul comunismului, societatea ideală, în care fiecărui individ i se acordau bunuri după necesități, nu după munca depusă. Este adevărat, Nicolae Ceaușescu avea un cult pentru muncă, fiul țăranului din Scorniceștii Oltului prețuind hărnicia. Sloganurile de felul: ”cine-i harnic și muncește, are tot ce vrea” , ”munca este o datorie de onoare a fiecăruia” , ”parazitismul sociale este o racilă a societății”, au fost schimbate după 1989, în cu totul altele, de felul: ” cine- i harnic și muncește, ori e prost
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sloganurile de felul: ”cine-i harnic și muncește, are tot ce vrea” , ”munca este o datorie de onoare a fiecăruia” , ”parazitismul sociale este o racilă a societății”, au fost schimbate după 1989, în cu totul altele, de felul: ” cine- i harnic și muncește, ori e prost, ori nu gandește” , ”cine-i harnic și muncește are tot ce vrea, cine-i leneș și chioulește, tot așa”. Nicolae Ceaușescu a crezut până în ultima clipă a vieții că poporul îl iubește, că realizările sale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vrea” , ”munca este o datorie de onoare a fiecăruia” , ”parazitismul sociale este o racilă a societății”, au fost schimbate după 1989, în cu totul altele, de felul: ” cine- i harnic și muncește, ori e prost, ori nu gandește” , ”cine-i harnic și muncește are tot ce vrea, cine-i leneș și chioulește, tot așa”. Nicolae Ceaușescu a crezut până în ultima clipă a vieții că poporul îl iubește, că realizările sale megalomanice au schimbat fața României. O trăsătură negativă, de caracter, a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu nubila pământeană. Scenariul inițiatic apare și în basmul Mama cea rea, cules „dincolo de muntele Marmore”. Cunoscut mai ales sub numele Alba ca zăpada, basmul tip AT 709 are în spațiul românesc o viziune diferită asupra tărâmului sacru. Persephona cea harnică nu întâlnește la noi pitici, ci zmei sau tâlhari, cum este basmul Oglinda fermecată din colecția fraților Schott . Intrarea în infern este aici evidentă prin sălașul ritual pentru etapa retragerii din lume. Tâlharii locuiesc într-o peșteră, într-o peșteră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
localitate, face din cusutul în adâncuri un refugiu necesar pentru continuarea meșteșugului, în timpuri prohibitive de lumină artificială. Momentul acesta, de acumulare maximă a puterilor germinative (și de valorificare a lor prin mânuirea firului), este momentul conștientizării puterilor proprii. Fetele harnice fac acum promisiuni maritale și, dintre ele, numai mezina poate să aducă pe lume prunci cu însemne astrale. Petru Caraman consideră cusutul drept caracteristică a fetei gospodine, „lucrul cel mai nobil. De cele mai multe ori îl aflăm ca motiv de cadru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
d-ara cu plugurile;/ Ș-oi d-ara ș-oi sămăna-re,/ Ș-oi sămăna flori vânăte,/ Flori vânăte, mohorâte;/ Fete la flori or venire,/ Eu din fete m-oi d-alege/ Hai mai mică, mai voinică,/ Hai mai mare, mai harnică/ Și la păr îi calapăru/ Și la brațe iarbă creață/ Și la țâță-i tămăiță/ Și la brâu e foionfiu” (Leșnic - Hunedoara). Marea este aici o mască pentru ipostaza masculină, prin simbo¬listica aratului și prin alegerea fetelor de măritat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
l-a adus cu boii de la bunicu meu V.S. Iftimie. Și tot el l-a cioplit și a făcut el cu mâna lui casa în cheutori 3, în care trăiesc eu azi. Cine erau Iftimeștii? Iftimeștii erau veniți din Bucovina, harnici, tăcuți. Așa era bunicu meu, tatu mamei, V. S. Iftimie. Foarte cinstiți, buni gospodari. Nu erau hoți și foarte bisericoși și evlavioși. Oameni de cuvânt. Dar după ce s-au amesticat cu sămânță de șatrari, apoi amu îs cei mai scârboși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a dat cu barda și-a tăiat degetu. Mama mea sămăna mai mult cu tatăsu, dar nu era răutăcioasă. Pe bunica, soția lui V.S.Iftime o chema Ancuța și era fata lui Ion A Roșcăi. Era o fimee blondă foarte harnică dar și lumeață. Pe atunci purtau femeile catrință și cu ciubote cu tureatcă 4 răsfrântă. Pe la nunți ea chiuia să sară dranița de pe casă și bătea din pinteni ca un sergent de la cavalerie. Îi plăcea și să facă treabă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o mare prisacă de stupi de peste 100 la număr, îngrijiți de bătrînu Vasile Chetreanu. Feciorii lui Grigore și Gheorghe n-au avut nici un stup. Mama mea, Pachița lui V. S. Iftimie și a Ancuței I. Roșca, era de statura mijlocie, harnică, religioasă, bisericoasă și foarte bună mamă și foarte bună gospodină și frumoasă și drăgălașă. Și de cumințenie rară. Nu așa tare de voinică. Dar și muncea foarte mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ne jucăm că eu îs foarte bolnavă și mâne, poimâne voi muri și nu m-oi mai putea juca cu voi"! După cum s-a și întâmplat. Am plâns-o cu toți pe biata copilă Zamfira, foarte deșteaptă și înțeleaptă și harnică, că după puterea ei ajuta pe mama la trebile mai ușoare ale gospodăriei. Și a născut mama altă copilă și i-a pus numele tot Zamfira, în dorul Zamfirei care murise. Aceasta a trăit, dar a fost fără noroc. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fi fost eliminat din școală. Și în clasa V-a am învățat de gustul meu cu un alt elev nebun Iliescu care s-a căsătorit cu Maria fiica preotului Crivăț de la Luncani județul Bacău. Fata era de frumuseță rară și harnică și foarte vrednică. Dar Iliescu a fost nebun și în câțiva ani a murit. Iliescu a fost cumnat cu vestitul preot Ioan Cojan de la Măgirești. Și preotul Cojan, mi-a spus de soarta cumnatei sale. Am învățat aproape 7000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a luat zăpada, Joi Vineri și în Sâmbăta Paștilor în 1909 i-am sămănat în rânduri pe straturi în rânduri la 30 cm rând de rând. Am sămănat eu, Bădica Dumitru Iftime, Vasile T.Roșca și Aglaia o copilă foarte harnică, care acum toți îs morți și numai eu trăiesc, după 60 de ani. I-am numărat și au eșit 30 000 de copăcei, dar larva cărăbușului de mai, mergea pe rând și le mâncau rădăcinile și se uscau. Și într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ne-am oprit la școală la Costică Tacu și Maria. Și când am plecat și de acolo, parcă văd cum îi curgea lacrimile pe obraz și soacră mea și socru meu, pentru că Eugenia a fost o fată cuminte și foarte harnică și foarte mult i-a ajutat la treabă și pe măsa și tatsu. Pe mine și pe Eugenia ne-a luat Țața Melania în sania ei. Pe Eugenia lângă ea și pe mine în fața lor până în Târgu Neamț. Acolo ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care a tăiat odorul cel de cireș îl chema Toader a lui Grigore Pînzariu. Toader a lui Gr.Pînzariu era finul tatii, că tata l-a cununat cu Casandra fata lui Vasile Cazamir din Baea. Ea era foarte frumoasă, foarte harnică, foarte cilighie nu era o fimee, ci un odor, un înger de femee, dar fără noroc că a luat-o un nebun, un bețiv și hărțăgos. Când se duceau la crâșmă băteau cu un frate a lui, Costachi, pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
17 ani, cu 4 clase de școală normală de la Bârlad, el care a fost un elev eminent, cu nota 10 la matimatică și nota 10 la muzică, din pricină că n-a avut îngrijire. La înmormântarea elevului strălucit și deștept și foarte harnic la care n-a fost nimeni de acasă: mamă că nu avea, și tată că nu s-a dus ! A fost la înmormântarea acelui băiat preotul Ion Grosu cu dna preoteasă Elena cu tot ce a trebuit pentru îngropare. Cinste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
inferioară au venit în meditația noastră vreo 6 elevi. Între ei era un elev cu numele de Alexandru A.Ștefănescu din comuna Drăgănești, județul Suceava. Cum era acest elev? Era înalt, senin, blond cu ochii albaștrii, frumos nevoie mare, cuminte, harnic la carte, fără pereche și cu un suflet foarte bun, foarte respectuos față de profesori și elevi mai mari. Parcă era un înger, așa era el în toată ființa lui. Și într-o zi l-a prins directorul Școalei I.Mitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
satul și comuna Drăgești, la Alecu Ștefănescu, tatăl elevului Alexandru de la Șc.Normală. Alecu Ștefănescu nu era bătrân, era plin de energie și în vorbă și în gospodărie era mare ordine și mare rânduială, cred că era foarte deștept, foarte harnic și foarte vrednic. Era de statură înaltă. Pe soția lui Alecu Ștefănescu Ruxandra, mamă de rară vrednicie, mamă eroină, să nască și să crească 10 copii, nu-i lucru de șagă și toți să ocupe funcții mari. Din 10 copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]