5,715 matches
-
Științifică, București, 1973. Păunescu, Constantin (coordonator științific), Întroducere în logopedie, vol. 1, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976. Păunescu, Constantin (sub redacția), Tulburări de limbaj la copil, Editura Medicală, București, 1984. Piaget, Jean; Inhelder, Bärbel Psihologia copilului, Cartier, 2005. Piéron, Henri Vocabularul psihologiei, Univers Enciclopedic, 2001. Popescu-Neveanu, Paul, Dicționar de psihologie, Albatros, 1978. Prundea, Mădălina, "Un orb surdomut a învățat să vorbească", în Evenimentul Zilei, 2 decembrie 2005. Rădulescu, Sorin, M.; Piticariu, Mircea, Devianța comportamentală și boala psihică, Editura Academiei R.S.R.
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
1980. Verza, Emil, Dislalia și terapia ei (Logopați normali intelectual și logopați cu debilitate mintală și senzorială), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977. Verza, Emil, Psihopedagogia specială, E.D.P., București, 1998. Vianu, Ion, Întroducere în psihoterapie, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1975. Wald, Henri, Homo Loquens, Hasefer, 2001. Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin (coord.), Țiganii între ignorare și îngrijorare, Editura Alternative, București, 1993. Zîkov, S., A.; Korsunskaia, B., D., Lecția în școala de surdo-muți, Culegere de articole, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1956
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unei comunități", ignorând "regulile nescrise". 9 Gillian Butler, Freda McManus, 2002, p. 194. 10 Gheorghe Schwartz, 2006, pp. 21-22. 11 Daniel Marcelli, 2003, p. 70. 12 Paul Popescu-Neveanu, 1978, p. 178. 13 Roland Doron, Françoise Parot, 1999, p. 217. 14 Henri Piéron, 2001, p. 159. 15 Roland Doron, Françoise Parot, 1999, p. 365. 16 www.savethechildren.net/romania/ce facem/violenta Psihologia Copilului.pdf 17 Gheorghe Schwartz, Olga Moldovan, Gabriela Kelemen, 2007, p. 148. 18 Gh. Bulgăr (sub redacția), 1972, p. 205. 19 Alois
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
de mâine, bunica din comuna X i-ar cere nepoatei să-i dea "pâinea" pentru a și-o pune pe nas pentru că vrea să coase, iar nepoata i-ar da, în mod firesc, ceea ce, până ieri, se numea "ochelari". 114 Henri Wald, 2001, p. 227. 115 Serge Moscovici (coord.), 1998, p. 80. 116 Anca Livescu, 1965, p. 16. 117 "Logos" gr. = cuvânt; "Pedos" gr. = educație. 118 Emilia Jurcău, Nicolae Jurcău, 1989, pp. 7-8. 119 "O răceală în timpul sarcinii poate da malformații
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
id=1576 09.04. 17.30. 188 Vezi funcțiile ontogenetice ale limbajului în Schwartz, 2004. 189 Dorin Damaschin, 1973, pp. 246-247. 190 Articole.famouswhy.ro/integrarea copiilor cu deficiente senzoriale multiple/ 191 Norbert Sillamy, 1996, p. 38. 192 Daniel Marcelli, 2003, pp. 307-308. 193 Henri Piéron, 2001, p. 44. 194 Ibidem. 195 www.invingemautismul.ro 196 Nebendenken (ger.) = "a gândi alături". 197 Dar trebuie admis că orice exprimare mai reușită într-un context normal, iese mai ușor în evidență la un subiect care, în rest
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
locativ sau ca loc de muncă și de odihnă). "De veți vedea vreunul în interiorul unei case, nu e într-a lui. Neîndoielnic, este în cea a unui prieten. Toate ușile sunt deschise, toată lumea se află în altă parte" ne spune Henri Michaux.89 Este, poate, singura învățătură pe care o poate ilustra simulacrul de psihanaliză pe care l-am făcut. Dar unde o fi acel "ailleurs" (altunde)? Fiecare interpret întâlnit pe drumul investigațiilor mele l-a pus într-un topos (referențial
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
atras oameni de litere și arte, de științe și politică: Voltaire și Goethe, Rousseau și Byron, Alexandre Dumas Ătatăl) și-au găsit aici liniștea sufletească și inspirația pentru realizarea capodoperelor lor. Tot aici, Calvin a elaborat doctrina protestantă - calvinism, iar Henri Dunant, în 1864, a fondat Crucea Roșie Internațională, Liga Națiunilor, Organizația Internațională a Muncii, Organizația Mondială a Sănătății. Pe malul lacului, datorită topoclimatului blând, s-au dezvoltat stațiuni balneoclimaterice atât în Elveția ĂVevey, Montreaux) cât și în Franța ĂEvian-les-Bains, Thonon-les-Bains
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
în 1989, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la nașterea filozofului, o persoană onorabilă și cultivată din punct de vedere filozofic și-a exprimat îndoiala că însemnătatea lui ar putea fi comparată cu cea a unui gânditor ca Henri Bergson (!). Wittgenstein a rămas, la noi, până astăzi puțin cunoscut și discutat în afara unor grupuri restrânse de profesioniști ai filozofiei și a cercurilor culturale de orientare postmodernistă. În comparație cu receptarea gândirii sale în lumea largă, cu impulsul pe care îl oferă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
greu penetrată de stări constituite mai târziu; o funcție socială și interese economice comune; un statut juridic privat comun. S-au constituit Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate spontan, au avut o evoluție firească și îndelungată, ori au fost organizate dirijat ? Henri Prentout susținea că stările sunt născute din voința suveranului, voință născută ea însăși din nevoile aceluiași suveran 11. De aici varietatea adunărilor care sunt la originea stărilor (!) și în jurul cărora se formează noul sistem fiscal. Este evident că Prentout inversează
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Edit. Științifică, București, 1970 Goff, Jacques Le (coord.), Omul medieval, Edit. Polirom, 1999. Golimas, A.H., Contributions moldaves au développement de l'ancien droit roumain durant la premiere moitié du XVIIe siècle (1600-1634), Recherches, IV, București, 1980, pp. 29-30. Grappin, Henri, Histoire de la Pologne (des origines a 1922), Éditions Larousse, Paris-Vienne, 1922. Greceanul, Radu logofătul, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod (1688-1714), Edit. Aurora Iliaș, București, 1970. Guizot, Fr., Cours d'Histoire moderne (Histoire générale de la civilisation en Europe, depuis
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
speciale, C. XCII/95. Idem, La formation des états féodaux roumains, în NEdH, vol. 3, Publiées a l'occasion du XIIe Congres Historiques, Vienne, 1965, Edit. Academiei R.S.R., București, 1965. Pagés, Georges, La Monarchie d'Ancien Régime en France (de Henri IV à Louis XIV), Paris, 1928. Panaitescu, P. P., Marea Adunare a țării, instituție a orânduirii feudale în Țările Române, în SRdI, Anul X, 1957, nr. 3, p. 153-165; varianta în limba franceză: La Grande Assemblée du Pays, institution du
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
45e année, 1967, No 5, pp. 389-403 (Extrait). Idem, Voievodatul Transilvaniei, vol. I-IV, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1971-1988. Perez, J., Istoria Spaniei, Edit. Artemis, 2007. Petit-Dutaillis, Ch., La monarchie féodale en France et en Angleterre (Xe XIIIe siècles), dirigée par Henri Berr, Paris, 1933. Picavet, C.G., Une démocratie historique La Suisse, Ernest Flammarion, Editeur, Paris, 1920. Pippidi, Andrei, Tradiția politică bizantină în țările române în secolele XVI-XVIII, Edit. Corint, București, 2001. Pinnow, Hermann, Histoire d'Allemagne, Payot, Paris, 1931. Pirenne, Henri
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Henri Berr, Paris, 1933. Picavet, C.G., Une démocratie historique La Suisse, Ernest Flammarion, Editeur, Paris, 1920. Pippidi, Andrei, Tradiția politică bizantină în țările române în secolele XVI-XVIII, Edit. Corint, București, 2001. Pinnow, Hermann, Histoire d'Allemagne, Payot, Paris, 1931. Pirenne, Henri, Les ancienne démocraties de Pays Bas, Ernest Flammarion, Paris, 1910. Idem, Mahomed și Carol cel Mare, Edit. Meridiane, București, 1996. Platon, Opere, V, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1986. Pop, Ioan-Aurel, Instituții medievale românești. Adunări cneziale și nobiliare (boierești) în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Zöllner, Istoria Austriei. De la începuturi până în prezent, ed. a VIII-a, vol. I, București, 1997, pp. 84-85. 112 Ibidem, pp. 86, 161. 113 G. de Lagarde, op. cit., p. 101. 114 G. Pagés, La Monarchie d'Ancienne Regime en France (De Henri IV à Louis XIV), Paris, 1928, p. 4, 21. 115 Gh. Bichicean, Germania, pp. 72-74. 116 M. Tymowski, Une histoire de la Pologne, Les Editions Noire sur Blanc (Suisse), 1993, p. 44. H. Grappin, Histoire de la Pologne (des origines à 1922
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
195 Histoire de la France, p. 144. 196 Ibidem, p. 145. 197 Ibidem, p. 147. 198 L. Konopczyňski, op. cit., p. 76. 199 R. Manolescu, Istoria evului mediu, I, p. 112. 200 G. Pagé, La monarchie d'Ancien Régim en France (de Henri IV à Louis XIV), Paris, 1928, p. 4, 21. L. Konopczyňski, op. cit., p. 70. 201 Pentru amănunte în acest sens a se vedea: Gh. Bichicean, A. Bichicean, op. cit., pp. 79-80. 202 "Teoria pseudo-istorică" a lui Hotman, în Franco-Gallia, apud G.
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
1998); Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri (1999); Magia și vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi (1997); Blaise Pascal, Cugetări (1998); Michel de Saint Pierre, Miliardarul (1998). Ca unic traducător, semnează versiunile românești pentru Franz Kafka, Scrisori (1998) și Henri Troyat, Teribilele țarine (1999). Numeroase premii și distincții literare: Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie "Mihai Eminescu" (1968); Premiul pentru dramaturgie al revistei "Argeș" (1969); Premiul Special al Revistei "Luceafărul" (1983); Premiul "Mihai Eminescu" acordat de Academia Română (1985); Premiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
realități sociale" [p.60]. Baudelaire detașează modernul de temporal pentru a face din el o "manieră". Această interpretare a modernității ca mod de gândire sau de acțiune se sustrage definiției sale cronologice 12. Mai aproape de tradiția baudelairiană apare definiția lui Henri Meschonnic, care combină într-o oarecare măsură și modernitățile despre care vorbește Matei Călinescu, înțelegând modernitatea că spirit al timpului, ca valoare, ca ansamblu de valori [p.24]13. Baudelaire inventează un sens nou al modernității prin raportarea la viață
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și prin viciile sale. Eroismul modern este un eroism al disperării și al suferinței. Walter Benjamin, pe urmele lui Baudelaire, constată că eroul este veritabilul subiect al modernității. Timpului modern îi place să se recunoască în figură unui erou, constată Henri Meschonnic [p.19,106]. Eroul modern este un tip nou, divizat, nesigur și inconstant, o figură mixtă de nepăsare și energie, precizează și Miguel Abensour [p.45-46], care, cum arată Baudelaire, nu mai are nimic din eroismul "de sânge și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cărui trăsături individuale sunt nesemnificative, a fost treptat înlocuit cu un caracter mediocru și prozaic. Reprezentanții grupului de la Medan aleg cu predilecție personaje care nu se deosebesc cu nimic, caracterizarea operându-se prin selecția "trăsăturilor neesențiale". În mod paradoxal, constată Henri Mittérand [1994, p.5] în cartea sugestiv intitulată L'Illusion réaliste, operele realiste cele mai mari nu au eroi anonimi, în ciuda originilor lor sociale, ci un protagonist excepțional (Julien Sorel, Vautrin) sau, cel putin, individualizat prin destinul său. Odată cu dramă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prestigiul subiectului Parizienei a fost exploatat de o literatura de circulație largă (istorii moralizatoare, exerciții practice de naturalism etc.) cu denumiri care intrigă: Leș Parisiennes fatales (Edouard Cavailhon, 1889), Celles qui osent (René Maizeroy, 1883), Une femme fin du siècle (Henri Datin,1893) și altele. Ca personaj artistic, Pariziana nu a devenit subiect de cercetare. Bineînțeles, vom găsi diferite aspecte ale Parizienei abordate tangențial în cercetările despre femeie ca personaj literar, dar nu atestam nici un studiu și nici un articol care ar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine ale actrițelor. Henri Mitterand [Zola, 1990, p.36-37], exeget consacrat al operei lui Zola, îl compară pe scriitor cu un regizor, constatând că unitatea de decupare la Zola nu este evenimentul, ci gestul, vorbirea; spațiul global este înlocuit prin aspectele sale succesive, localizării
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de decupare la Zola nu este evenimentul, ci gestul, vorbirea; spațiul global este înlocuit prin aspectele sale succesive, localizării abstracte a acțiunii autorul substituindu-i o serie de vederi diferențiate, cu mișcare panoramica, cu variații ale profunzimii câmpului etc. Tot Henri Mitterand vorbește și despre punerea în scenă cvasifilmică a spațiilor complexe [1987, p.154, 156]. Criticul Denis Bertrand folosește pentru creația zolista formulă sintetică "vaste scénographie du visible" [1992, p.187]. În naturalism, textul are o poziție "spectaculara", un caracter
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al lui Zola, legătura cu cotidianul. Teatrul sau este lipsit de efecte de teatru și, conform esteticii naturaliste, este o "felie de viață", realitatea socială nefiind decorul, ci chiar subiectul. În acest context am dori să menționam și comedia lui Henri Becques La Parisienne, pentru că este reprezentativă pentru subiectul cercetat și pentru că piesa este considerată și astăzi una din cele trei sau patru mari opere dramatice ale secolului [v.Roger, 1970, ț.2, p.863]. Comedia La Parisienne reprezintă o situatie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
universul artistic femeia pariziana este calificată că tip distinct. Dramaturgia a dat și alte tipuri ale femeii franceze moderne. Din această perioadă vom menționa L'Aventurière, 1848 de Augier, La veuve și Leș Honnêtes femmes, 1880, La Dupe, 1891 de Henri Becques. Românul și dramaturgia perioadei cercetate posedă o vizibilă organizare dramatică, oferind imaginea dinamică a unei societăți întruchipate în figuri reprezentative, printre care femeia pariziana este una centrală. Putem conchide că la sfârșitul secolului al XIX-lea teatrul determina înțelegerea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Paris, 1970 LOTMAN, Yuri, Pușkin, Sankt-Petersburg, 1995 LUKÁCS, Georg, Balzac et le réalisme français, La Découverte / Poche, Paris, 1999 LYOTARD, Jean-François, Postmodernul pe înțelesul copiilor, Apostrof, Cluj, 1997 MAJAULT, L.; MORIN, Violette, Un mythe moderne. L'Érotisme, Paris, 1964 MALET, Henri, Le Baron Haussmann et la rénovation de Paris, Editions Municipales, 1973 MANOLESCU, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele românului, Polirom, Iași, 1999 MANOLI Ion, Cuvantul poetic francez, Știința, Chișinău, 1979 MANOLI Ion, Lexica potențială a limbii franceze contemporane. Teoria. Dinamicul. Specificul, Știința
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]