5,812 matches
-
așa de bogat și de luminos. O să le spună povestea lui Mark Schluter. O să le povestească și ce i se întâmplase lui după întâlnirea cu bărbatul-copil. O să facă o mișcare pe care neuronii lor oglindă vor fi siliți s-o imite. O să-i piardă într-un labirint de empatie. Obișnuiții rătăciți se adunară ciorchine în jurul catedrei. Încercă să asculte fiecare întrebare, să acorde fiecărei observații toată atenția de care era capabil. Patru studenți, cu anxietăți de sfârșit de semestru. Chiar în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
neuroni conectați care modelau și memorau lumina schimbătoare erau modelați, la rândul lor, în alte grupuri de neuroni. Sectoare întregi de circuite rezervate îngrădirii altor circuite, ochiul minții care demontează ochiul creierului, inteligența socială care fură circuitele orientării spațiale. „Parcă“ imitându-l pe „este“; simulări care simulează simulări. Când micuța lui Jess nu împlinise încă nici măcar o lună, o putea face să scoată limba la el pur și simplu scoțând el limba la ea. Fără să se gândească la miracolele implicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
opera neuronilor-oglindă, a circuitelor empatiei, selectate și conservate cale de atâtea specii datorită valorii lor obscure pentru supraviețuire. Girusul supramarginal al micuței Jess evoca o ficțiune, un model imaginar al modului în care ar arăta corpul ei dacă l-ar imita pe el. Weber văzuse oameni cu leziuni în zona asta - apraxie ideomotorie. Reușeau să agațe un tablou, dacă li se cerea. Dar dacă li se cerea să mimeze că agață un tablou, băteau neajutorați în perete, fără ciocan sau cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber, din rolul lui de spectator: emoțiile puneau în mișcare mușchii, dar simplul fapt că mușchii se mișcau crea emoții. Cei cu leziuni la nivelul insulei nu mai aveau reprezentările mimetice, integrate, ale stărilor corporale necesare pentru a descifra sau imita mușchii altora. Atunci, comunitatea sinelui se restrângea la o unitate. Pasărea își continua imitațiile de pe o creangă de lângă fereastra dormitorului lor, fragmente de fraze muzicale furate de la alte specii și înghesuite în cântecul tot mai amplu. Folosindu-și aceleași regiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că eram cu toții și cântam. Tu și cu mine, Mark și Karin, așa cred. Eu cântam la violoncel. Nici măcar n-am pus vreodată mâna pe un violoncel. Dar se auzea o muzică... incredibilă! Cum poate face creierul așa ceva? Adică, să imite cântatul la un instrument, mai înțeleg. Dar cine compunea muzica aia? În timp real? Eu nu pot nici măcar să citesc o partitură. Cele mai minunate armonii pe care le-am auzit vreodată. Și sigur eu le-am compus. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreme de chindie, unde istoria și-a scris cu sânge trecutul, coboară peste munți umbra lui Ștefan cel Mare pentru a întări trăinicia neamului românesc. Aici poți asculta cu respirația oprită glasul curat al clopotelor pe care nu-l poate imita nici o orchestră simfonică din lume. Aici popasul de odihnă te relaxează total, te face mai puternic, mai sigur și prezent în tot ce este uman pentru a asigura viitorului un cer senin și pașnic. Obiectele muzeului sunt importante mărturii ale
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
senzație doar posibilă, nu neapărat reală. De când s-a născut copilul am tendința de a depista tot felul de idiosincrasii provocatoare de melodramă. Toma își înfige gura mitralierei într-o halcă de carne de vită și face puh ! din gură, imitând zgomotul de glonț. Apoi râde ca prostul dezvelindu-și dinții ăia mari și îngălbeniți de tutun. — Ce te ții după mine... Vreau să mă faci pompier. Trei cârnați din ăștia de care-i plac lui H., scoici pentru mine. Într-
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
arate Înspăimîntător, din pricina acelei ciudate irealități reale care ascunde o cumplită ironie, căci, pe măsură ce le privești, fața și trupul mortului par că-și pierd consistența de carne omenească, asemeni figurilor de ceară dintr-un muzeu, și zîmbesc, privesc, batjocoresc și imită viața, Într-un fel groaznic și ireal, Întocmai ca acele figuri de ceară. Barele de lemn se Învîrteau neîncetat cu tocănitul lor specific, oamenii treceau neîncetat grăbiți, pășind pe pardoseala cenușie de ciment, trenurile vuiau neîncetat În stația de dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
perioade în care va avea nevoie de răspunsuri evazive pentru a supraviețui. După ce vorbi el, urmă o perioadă de tăcere. Observă că Vocea Unu și Vocea Doi stăteau cât se poate de nemișcați. Și i se păru indicat să-i imite câtă vreme "excelența sa" cugeta la vorbăria care constituise răspunsul "prizonierului". Nu era prea greu de ghicit ce se întâmplase. Se părea că instrumentele lor reacționaseră întrucâtva la procesele mintale cu ajutorul cărora realizase cele două acțiuni de fotografiere mentală, cu acuratețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Îi tratez la fel cum făcea tatăl meu. Și presupun că acesta s-ar fi putut să fie - cum le-ai zis tu? - presupuneri. - Vrei să spui că nu te-ai întrebat care erau presupunerile lui? Nu făceai decât să imiți ca o maimuță? - Păi - Pauză. Apoi. pe ton schimbat: Poate, spuse Enin, ar trebui să te fac să guști puțin din puterea mea. Ceva din vocea băiatului, când rosti aceste ultime cuvinte îl făcu pe Gosseyn să decidă că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
copil-Împărat, care vedea că trebuia să facă ce făcuse tatăl său la vârsta aceea, și căruia nu-i trecea prin cap posibilitatea ca tatăl său să fi fost ucis tocmai pentru comportamentul pe care fiul se străduia acum să-l imite... ...Mersese la bordul navei Troog, unde găsise acea situație încordată, în legătură cu preluarea comenzii. ...Și acum, aici pe Pământ, două aspecte: pe de o parte, oamenii de afaceri, furioși, împotrivindu-se unei filozofii care le ridicase cheltuielile, lipsindu-i de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
puse în confruntare, într-o comparație din punct de vedere uman imposibil de susținut, dar în stare să dea preotului duioșia de a contempla persoana lui Cristos, care nu-l sfidează cu perfecțiunea fidelității sale, ci îl invită să-l imite, pentru a-l face să devină și mai mult preotul său, pentru a-i umple viața de sens și inima de bucurie, pentru a-l face credibil și acceptat în fața oamenilor, precum și rodnic în acțiunea sa pastorală. De aceea, preotul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
măgarul, capul plecat pentru a scormoni, pentru a mirosi pă-mântul creației și al exodului, pentru a descoperi îndeaproape bucuriile și durerile oamenilor? Ar fi oare prea mult, și nelalocul lui? Nu tocmai. A-l privi pe măgar, înseamnă a-l imita... Mai întâi, au fost folosite pisicile ca animale de companie pentru persoanele singure sau având boli de nervi; apoi câinii, a căror acțiune te-rapeutică este cunoscută de multă vreme; apoi s-a recurs la pă-sări. A venit oare momentul măgarilor
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Eu cred că pot spune: Dumnezeu este umil. Atunci când eu mă rog, mă adresez unuia mai umil decât mine. Când eu îmi mărturisesc păcatul, eu îi cer iertare unuia mai umil decât mine». 2. Concretețea măgarului, concretețea preotului. Preotul îl imită pe măgar prin adoptarea întotdeauna a stilurilor de comportament blând, tolerant, convivial, făcându-se tovarăș de viață, de bucurie, de durere pentru toți. I se aseamănă mai ales prin realism. Prin asemănarea cu animalul, el este un om cu picioarele
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Partea de foc” a vieții unui preot. Preotul poet Clemente Rèbora (1885-1957), admirând foarte mult pe mare-le preot Antonio Rosmini (1797-1855), care a fost maestrul său spiritual ideal, a început să caute „secretul” lui de viață, pentru a-l imita. După ce a cercetat mult viața acelui om atât de ingenios, de o cultură uriașă și de o rafinată diplomație, don Rèbora conclude spunând că a găsit „partea de foc” nu în acele calități vizibile ale lui, ci în cea mai
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
început ca o dorință puternică de convertire și de reînnoire personală, preotul trebuie să aspire la perspective înalte, nu la obiective mediocre: sfințenia trebuie să fie urmărită până pe cele mai înalte culmi spirituale ale sale. Într-adevăr, suntem chemați să imităm sfințenia Tatălui „cu adevărat sfânt și izvorul oricărei sfințenii” (Liturgia). „Par-tea de foc” a vieții preotului este sfințenia care, în lumina și în puterea Sfântului Duh, ia forma carității lui Cristos Păstorul, și aceea a Tatălui care are grijă de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
slujitorii nedreptății și ai păcatului, care ne privează de «glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu» (Rom 8,21). Vrem, în sfârșit, să fim «liberi de toate» cu scopul de a ne face «slujitorii tu-turor»” din iubire (cfr. Gal 5,13), imitându-l pe Isus, slujitorul lui JHWH și pe Maria, Slujitoarea Domnului”. 3. Slujirea Cuvântului, prima datorie a preotului 1. O slujire mai mare decât slujitorii. Cuvântul lui Dumnezeu îl face mare în mai multe sensuri pe acela care îl vestește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
păgână. Această eterogenitate a fost depășită pe baza asumării principiului ordinii cosmice, care pentru creștini consta în manifestarea frumuseții și a bunătății creației lui Dumnezeu, în timp ce cunoștințele muzicale-matematice antice erau un mod pentru a o descrie și de a o imita în muzică. 2.4 Augustin de Hipona (354-430 d. Cr.) Cu episcopul de Hipona, schema artelor liberale și-a găsit definitiva bipartiție în trivium (din care făceau parte gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium (care cuprindea aritmetica, geometria, muzica și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a inimilor, cu mare fervoare ... Din acel moment, au început să se cânte imnuri și psalmi după obiceiul regiunilor orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate comunitățile de credincioși din lume”. Dincolo de lupta interioară, care are loc între naturala și instinctiva înclinație față de fascinația sunetelor și remușcările morale care exercită o puternică cenzură față de orice plăcere sensibilă, Augustin își dă seama că
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
al Gradualului, încât ignoră notele asupra cărora construiesc. Datorită acestei mulțimi de note, scările ascendente și descendente ale melodiei fixe [cantus firmus], din care rezultă distincția modurilor, sunt confundate. Se grăbesc fără a se opri; fascinează urechile, dar nu alină; imită prin mișcările corpului ceea ce cântă, disprețuind tocmai acea devoțiune ce trebuie căutată și, astfel, răspândesc senzualitatea în loc să o evite. Exact cum a afirmat Boezio, în zadar, din păcate: la auzul acestora, sufletul lasciv ori se complace în moduri și mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
interzicem ca, uneori, în special în zilele de sărbătoare sau solemnități, în cadrul liturghiilor și a oficiilor mai sus prezentate, să se realizeze deasupra cântului ecleziastic anumite consonanțe care să aibă același etos cu melodia gregoriană și pe care să o imite, cum ar fi octava, cvinta, cvarta și altele asemănătoare. Dar acest lucru trebuie să se realizeze în așa fel, încât integritatea cântului gregorian să nu sufere, iar muzica mensurală să nu modifice nimic din el. De fapt, aceste consonanțe mângâie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
titlul provenea de la denumirea notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv luat dintr-un motet sau dintr-un alt cântec, pe care îl imită în toate celelalte voci. Atunci când, pe lângă cele cinci fragmente din Ordinarium, autorul compunea în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult succes în istoria muzicii a fost Missa pro defunctis
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
voci. Frazele melodice se identificau cu cele textuale și se întrepătrundeau una cu cealaltă. Arta polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia. Același lucru a avut loc și pentru psalmodia solemnă, în special pentru Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis. Arta polifonică s-a extins și la alte texte, precum secvența Stabat mater, cele patru antifone mariane „majore” (Salve Regina, Alma
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
că lucrările sacre ale lui Palestrina trăiesc „în afara timpului și a spațiului și sunt o revelație pur spirituală care propune conștiințelor imaginea esenței intime a religiei”. Așadar, opera palestriniană a fost recunoscută drept cea mai potrivită pentru cultul catolic, fiind imitată de numeroși compozitori care s-au regăsit în stilul său, ceea ce a dus la nașterea Școlii Romane. Este unicul muzician din istorie pe care biserica romană l-a indicat vreodată drept model al compozitorilor din toate timpurile, meritându-și astfel
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
arta romantică. Acest curent găsește în trecutul îndepărtat un mare număr de modele prețioase pe care le privește cu respect și din care se inspiră. În ceea ce privește muzica sacră, Palestrina rămâne modelul, pentru a nu spune mitul, de contemplat și de imitat. Nu numai Palestrina și muzica a cappella, dar însuși cântul gregorian este privit ca un ideal. Acum începe și momentul restaurării marelui patrimoniu gregorian, încep studiile comparative, analitice și critice ale acestuia și, de asemenea, publicarea primelor manuscrise gregoriene, datorită
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]