2,948 matches
-
era ațintită pe fiecare mișcare a ei. La început a părut supărată, dar apoi m-a privit într-un fel din care am înțeles că reușisem. Puteam s-o urmez. Ne-am dus la bamah, unde Zilpa stătea cu fața la altar, implorând zeii și zeițele pe care urma să le abandonăm. Și-a ridicat privirea înspre copacul cel mare sub care stăteam, dar nu sunt sigură că m-a văzut și pe mine printre picioarele Rahelei. Cum stăteam acolo și așteptam, mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de îngeri care îl învingeau pe monstrul ce ieșea din apele lui. Zilpa murmura incantații pentru Gula, iar Inna cânta ceva cu niște zei străvechi, de care nu auzisem niciodată, Nintinugga, Ninisinna, Baba. L-am auzit pe tata plângând și implorând iertarea de la fratele lui. L-am auzit pe Iacob, tată a unsprezece fii, plângând după mama lui, „Ema, Ema”, ca un copil părăsit. Am auzit-o pe Inna mângâindu-l și îndemnându-l să bea, ca pe un bebeluș capricios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-am împiedicat, am căzut și mi-am julit barba. M-am gândit cu groază că aveam să mă întâlnesc cu Bunica arătând ca un copil cu zgaibe. În fiecare zi apoi mi-am examinat barba în oglinda Rahelei, am implorat-o pe Inna să găsească un leac și mi-am tot zgândărit crusta roșie și enormă. În ziua în care chiar am plecat spre Mamre, eram atât de emoționată, încât nu ascultam și nu făceam nimic din ce trebuia. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care-l văzusem vreodată și nu semăna în nici un fel cu adăposturile urâte din piele de capră. Era ca un curcubeu coborât pe pământ - roșu, albastru și galben - și plutea desupra colinei, sub un pâlc de copaci ale căror crengi implorau un paradis fără nori. Când ne-am apropiat, a devenit clar că era mai mult un baldachin decât o locuință, pentru că era deschis pe toate laturile, ca să poate primi călători din toate direcțiile. Înăuntru, am întrezărit draperii cu modele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primea pelerini înăuntru frumosului ei cort. Stătea cu fiecare - zdrențăros sau strălucitor - și nu se grăbea cu săracii. Stăteam cu femeile ei în timp ce își primea oaspeții. Mai întâi, o femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o sfoară roșie pe care s-o lege în jurul unui copac din Mamre, a șoptit o binecuvântare în urechea femeii sterpe și a trimis-o să se consulte cu o Debora specialistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început să urle cu ochii la cer. Și-a implorat moartea și a scuipat pe memoria mamei care o părăsise. S-a întins pe jos și și-a băgat pumni de țărână în gură. Trei bărbați a trebuit s-o lege ca să nu-și facă rău singură. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am fost acolo când Lea nu și-a mai putut folosi mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-a trezit în propria mizerie, fără să se mai poată ridica. M-ar fi implorat, așa cum o implorase pe nesimțitoarea ei noră, să-i dau otravă, iar eu i-aș fi dat. Mi-ar fi fost milă, aș fi pregătit băutura mortală și aș fi omorât-o, apoi aș fi îngropat-o. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când Lea nu și-a mai putut folosi mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-a trezit în propria mizerie, fără să se mai poată ridica. M-ar fi implorat, așa cum o implorase pe nesimțitoarea ei noră, să-i dau otravă, iar eu i-aș fi dat. Mi-ar fi fost milă, aș fi pregătit băutura mortală și aș fi omorât-o, apoi aș fi îngropat-o. E mai bine așa decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mame pricepute. Îmi imaginam că nu aveam de ce să mă tem. Dar când prima durere serioasă mi-a trecut prin burtă și mi-a tăiat respirația, mi-am amintit de femeile care leșinau, de femeile care țipau și plângeau și implorau moartea. Mi-am amintit de o femeie care murise cu ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin mi-a ieșit din gură când mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu striga să împing, dar când umbra din colț a dat din cap că da, am refuzat să mă supun. - O s-o faci tu, i-am spus lui Meryt. Ia un cuțit și deschide ușa pentru el. Te rog, am implorat-o, dar ea se uita la mine cu o milă neînțelegătoare. - Un cuțit! Mamă! am țipat, disperată. Rahela, unde ești? Inna, ce să fac? Re-nefer a chemat pe cineva și a fost adus un cuțit. Meryt l-a luat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici nu-și imagina că ar putea să plece fără mine, dar nu știa cum să-i ceară nurorii ei să primească două femei în casa ei. Prietena mea îi prezentase această dilemă și bunei ei stăpâne, iar Ruddedit o implorase să rămână și-i trimisese vorbă că și eu îmi puteam oricând găsi un loc sub acoperișul ei. Dar soțul doamnei nu era deloc ca Nakht-re. Era un tiran îngust la minte și nervos, care câteodată se răcorea pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acum bunica, vocea înțelepciunii. Cinste ție, a zis ea și s-a aplecat în fața mea până a atins pământul cu fruntea, cerându-mi iertare. Am ridicat-o și s-a transformat într-un copil înfășat. Legănând-o în brațe, am implorat-o să mă ierte că mă îndoisem de dragostea ei și i-am simțit iertarea cu toată inima mea. M-am dus la mormântul lui Meryt a doua zi după visul cu Lea și am turnat vin și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus lui Iacob numele nepoților săi, dar nu m-a auzit. Stătea cu ochii holbați, fără privire, înspre acoperișul cortului și vorbea cu Rahela cerându-i iertare că-i abandonase oasele la marginea drumului. Plângea pentru iubita lui și o implora să-l lase să moară în pace. Nici n-a simțit când am plecat cu fiii mei. Cu cât Iosif vorbea, cu atât simțeam o greutate veche cum mi se întoarce în inimă și am recunoscut povara pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
presimțiri de moarte. Când intram la ea în cameră, se ridica încet, cu greutate și zâmbea ca să-și ascundă lacrimile. Câteodată avea lungi discuții cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. Îi vorbea despre mine, implorându-l să fie mai îngăduitor. „Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e nebun. A început să se zbată. Să strige. Să țipe. Nu mai murmura ca la început. I-am dat o doză și mai mare de hipnotice. Acum e ca un om zdrobit. Privește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercând să fugă în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar am avut impresia că mi-a aruncat o privire, implorându-mă să-l ajut, să-l salvez, dar buldogul l-a ajuns, i-a sărit în gât și, după câteva zvârcoliri, spuma valurilor era roșie în jur. Portarul a fost primul care s-a desmeticit. A ieșit din gheretă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
departe. Ca orice criminal ambițios am abuzat de naivitatea ta, ți-am ascuns adevăratele mele intenții ca să mă pot folosi de tine fără scrupule. Cunoști stilul. — Nu glumi, Daniel, te avertizez că situația e serioasă. Vorbise aproape rugător. Parcă mă implora să-l scot dintr-o primejdie în care nimerise numai din vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. — Și ce, eu n-am vorbit serios? Îți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu mine, mă condamni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne disperate, ruga, implora, plângea să fie scos, se zbătea, dar zbătându-se nu făcea decât să se afunde și mai rău în vreme ce pescarii stăteau la fel de tăcuți, în același loc, fără să schițeze nici un gest. În cele din urmă noroiul l-a înghițit. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Între timp, Constance colinda fără odihnă Italia, Germania și Elveția, scriind un nou roman și Îmbibându-se de moștenirea artistică a Europei. Nu se Întâlniră, dar continuară să corespondeze. Reținut În America de Îndatoriri familiale, Henry Îi scria lui Constance, implorând-o să Îi trimită vești. Îi era, după cum constată ea cu Înțelepciune, dor de Europa. Îi făcu pe plac, scriindu-i epistole lungi, compuse cu stil, În care Îl tachina blând, dar care erau pline de laude și de Încurajări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și permanentă, care rămânea nclintită, netulburată de tot acest divertisment, ca un iaz Într-o peșteră Întunecată, subterană. Nu Îi păru entuziasmată de vestea că noul roman era bine primit În America. Revizuia textul pentru publicarea În volum și Îl imploră pe Henry să aștepte să Îl citească În această formă. Afirmă că avea să fie ultimul ei roman, că nu se mai putea gândi la efortul de a scrie altul și că, oricum, nu mai avea idei. — Veneția o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aflat În trecere, s-ar putea opri să facă investigații, Îi porunci lui Tito să folosească vâsla pentru a Împinge obiectele de Îmbrăcăminte În adâncurile mării, sarcină destul de grea, căci catifelele și mătăsurile se agățau de lamă ca și cum ar fi implorat pe mutește să fie salvate, și se văzu nevoit să pună și el mâna pe o cange, să Îi sară În ajutor. Ceea ce se născuse ca un adio tandru și poetic spus unei prietene se transformă Într-o mascaradă grotescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cine știe, poate e cineva care consideră că ar fi trebuit să primească un rol și nu l-a primit. Sau cineva care a solicitat un interviu și nu i s-a acordat - primesc mereu scrisori de la actrițe care mă imploră să le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai receptivi, făcuse În așa fel Încât fiecare incident mai neobișnuit să aibă două explicații posibile, una naturală și una supranaturală, și tocmai faptul că narațiunea rămânea nedecisă până la final Întreținea mai mult decât orice altceva suspansul. Câțiva Îi scriseseră implorând să fie iertați de chin printr-o explicație auctorială asupra naturii „reale“ a cazului, cereri pe care le eludase În mod politicos. Anticipa alte asemenea pledoarii odată cu publicarea În volum, luna viitoare, Împreună cu altă povestire amplă, Covering End, pentru completarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]