2,882 matches
-
doliu pentru a nu-i tulbura șederea. Uneori, opera antică și cea modernă se suprapun chiar în detaliu și se servesc de imagini și procedee identice : comune sunt, de pildă, lamen tația corului cu privire la inutilitatea oricărei tentative de a-i implora pe zei în favoarea lui Alkestis prin rugi la templul lui Apollon din Lycia ori la acela al lui Zeus Ammon sau termenul luat ca unitate de măsură a puterii manifestate de Ananke, fierul lucrat cu măiestrie de făurarii Chalibi, metal
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
desăvârșită se împlinește în eternitate, adică în moartea văzută ca o trecere în lumea de dincolo a esențelor și arhetipurilor. În pofida reticențelor corului înspăimântat de ideea că ar putea primi drept stăpână un spectru infernal (III, p. 248), Admetos o imploră la început pe Persephoneea să îi înapoieze făptura iubită, chiar și sub formă de umbră : Dă-mi măcar tiparul/ Uman al ei, dă-mi trupul/ Ei drag, săpat în ceața/ Umbrelor (III, p. 249). Devenită umbră, Alkestis nu se mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nedumerit de faptul că fata refuză fericirea terestră cu cât își dă seama că ea îi împărtășește iubirea (De ce-mi tulburi bucuria vorbind în neștire despre o lume care nu e a noastră ?... Nerostite fericiri ne așteaptă aici) și imploră zeii să-i dăruiască puterea de a o smulge din visarea ei primejdioasă (Cărui zeu să mă rog, Iphigenia, să ți lumineze altfel mintea ? - II 2). În preajma locului jertfirii, Ahile încearcă să-i amintească cât de prețioasă este viața (Ia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lor : mi-e teamă de prețul pe care mi-l vor cere zeii pentru a răspunde la întrebarea mea (I 1). El nădăjduiește să întâlnească un trecător în stare să-i arate drumul pentru a nu mai fi silit să implore ajutorul de sus ce s-ar putea dovedi mai cumplit ca pribegia (Decât să le cer lor, lor care m-au năpăstuit și alungat mai bine rătăcesc veșnic - I 1). Oedip este tentat să respingă orice târg cu zeii și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
plată a îndrumării la Kolonos, iar clauzele pactului stârnesc revolta lui Oedip : Nu le-au fost de ajuns zeilor crimele pe care le-am înfăptuit până acum ? [...] Din nou mă încarcă cu sânge nevinovat ? (I 2). Pentru o clipă, el imploră îndurarea celor de sus și caută să-i înduplece să nu-i mai împovăreze cu fantoma încă unei crime sufletul urmărit de nălucirile celor ce-au suferit din pricina lui (I 2). Bătrânul renunță apoi la ultima nădejde de salvare, de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
e prețul neprihănirii ei (scena 12). Analogia dintre afecțiunea fraternă care îi leagă pe zeii Artemis și Apolo și cea resimțită de muritorii Ifigenia și Oreste este invocată de tragediograful antic ca și de scriitorul modern. La Euripide, tânăra preoteasă imploră ajutorul protectoarei ei cerești cu argumentul Oare tu nu-ți iubești fratele, zeiță ? Am dreptul să-l iubesc și eu pe al meu. La Everac, Doris și Ifigenia discută despre singura slăbiciune sentimentală a zeiței fecioare : Arthemis are pe cineva
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de Dionis I să-l ducă pe Platon la Egina, și-l transformă din lacedemonian în atenian. Modificarea nu este întâmplătoare, ci sporește dramatismul relațiilor dintre filosof și fostul său concetățean ajuns în slujba tiranilor Siracuzei, ins care-l va implora la un moment dat să-i înlesnească înapoierea în orașul de baștină. Preluat ca atare sau cu anumite variații, materialul documentar furnizat de textele antice stă la baza reconstrucției livrești imaginate de dramaturgul modern. Prima călătorie siciliană a lui Platon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de față ca să-l noteze. Petronius enunță solemn ideea că bărbații de stat trebuie să prefere morții orice, sărăcia, dezonoarea sau exilul și solicită ca cei care au pierdut disputa politică să plece în exil : în numele posterității care ascultă, vă implor : nu-i refuzați acest precedent consolator !... Mesagerul se declară convins că predicând străbunilor virtuți cu care nepoții lor se vor mândri nu a greșit nici argumentele, nici rasa. Patricianul Vitellius, susținător al tradițiilor, care va prefera să moară pentru a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să înfrângă Sfinxul : Sunt pedepsit de Zeus în măsura/ puterii mele de-a fi drept și pur ! (scena 9). Înțelegând cine este cu adevărat Oedip din relatarea servitorului căruia i-a încredințat cândva copilul spre a-l ucide, Iocasta îl imploră să nu mai cerceteze taina întunecată a originii lui, însă regele nu se lasă înduplecat : Zeii din cer/ de m ar ruga, și nu dau îndărăt ! (scena 10). După ce află în sfârșit ce s-a întâmplat cu el și cum
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vrea tija spiralată care începe să oscileze, iar bătrâna doamnă semnalizează îndelung din cap STOP. La prânz, i se servește o supă de legume, dar nu apucă să ducă lingura la gură. Îi dă să mănânce fiul ei. Seara, le imploră pe infirmiere să n-o mai lege de brațe, să se prefacă doar sau să-i slăbească măcar un pic legăturile. Zadarnic. După plecarea lor, se pune pe treabă și, cu eforturi care o scaldă în transpirație, reușește să-și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
E foarte înalt, mai înalt ca de obicei, și poartă un coif. Ciudat acoperământ de cap pentru un istoric literar. Nu se apropie, rămâne încrustat în perete. "Geo, strigă ea, sunt înlănțuită de pat ca Prometeu de stânca lui!" Îl imploră să-i deslege încheieturile, măcar una: "E simplu, o să vezi." O privește zâmbind, dar nu pare s-o înțeleagă. Nici măcar nu o aude, e la kilometri depărtare, îi semnalizează simplu că se gândește la ea și speră să se însănătoșească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
s-a înecat..." Deși parcă îl lovise cineva cu o măciucă în cap, locotenentul își aduse aminte că tânăra femeie evita să se îndepărteze de mal, temându-se de cârcei. Se aventurase totuși prea departe? "Faceți ceva, domnule locotenent", îl imploră cu glas stins madam Segal. Ardea să facă ceva, dar ce? Și, deodată, părăsi camera, ieși spre plajă și se îndreptă ca un somnambul spre duna teșită, unde el și Nastia făceau odinioară dragoste sub pătură. Trecuse un veac de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pagini întregi în descrierea ultimei întâlniri cu mama. Pasajele sunt de un lirism pronunțat, verbele folosite pentru acțiunile mamei fiind toate din sfera unei sensibilități crunt lovite și ajunse la limita suportabilității: mama plânge, se tânguie, se zbuciumă, se roagă, imploră, iar în final își binecuvântează fiul și se întoarce acasă, cu presentimentul rupturii definitive în suflet. Este momentul despărțirii a două lumi: cea laică în care rămâne mama și cea monahală, care îl va absorbi fără putință de întoarcere pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
soarta și viitorul combinației Wintermute/Neuromancer. Dixie, care prinde viață cînd este atașat la un alt computer, iar programul său avînd capacitatea de a vorbi, interacționa și a se mișca prin ciberspațiu, devine plictisit de viața aceasta virtuală și îl imploră pe Case să îl distrugă, ca și cum această formă de imortalitate (fără trup) este nesatisfăcătoare, ba chiar insuportabilă. (Pînă la urmă, Wintermute îi satisface dorința lui Dixie, distrugîndu-l). Această scenă pare să sugereze că imortalitatea "electronică" nu este de fapt nemurire
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și legea Sa, iar acum trebuie să mărturisim cu umilință neputința noastră înnăscută în a rezolva problemele cele mai elementare ale vieții; am păcătuit de rebeliune și de mândrie, iar acum trebuie să ne plecăm înaintea lui Dumnezeu pentru a implora intervenția Sa miraculoasă și salvatoare. Ceasul intervenției divine, în cele omenești, nu poate fi prea departe. Pentru că în aceste timpuri, multe suflete de gânditori s-au maturizat; vechea certitudine și înfumurare a căzut pentru a da loc unui sentiment de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mântuirii? Isus ne aduce neîncetat la cunoștință, chiar și prin intermediul atâtor suflete sfinte, că ne iubește, că este înfometat și însetat de iubirea noastră, dar noi îl iubim?! Ne dăm seama că tocmai nouă, preoților, ni se adresează bunul Isus, implorându-ne credința în iubirea Lui și colaborarea iubitoare pentru mântuirea lumii aflate în ruină? Era iunie 1902, când un suflet sfânt adora în tăcere Sacramentul iubirii (Sf. Euharistie). Glasul lui Isus i-a șoptit la ureche: „Maria Margareta a făcut
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
situațiile precedente; de aceea, trebuie să fim vigilenți și statornici în permanență. Așadar, acesta este ora rugăciunii asidue și sfâșietoare. Nu ar fi bine oare ca, fiecare dintre noi, într-o zi anume, să celebrăm o Sfântă Liturghie, pentru a implora asistența divină pentru destinul patriei noastre? „Sfânta Liturghie este opera lui Dumnezeu. O Sfântă Liturghie e la fel de valabilă ca Jertfa lui Cristos de pe Cruce. O singură Sfântă Liturghie îi dă mai multă onoare lui Dumnezeu, decât i-au adus și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
iubirii Sale va fi mântuirea noastră? Și, deoarece momentul nu este lipsit de îngrijorări legitime, iar satana depune ultimele sale puteri pentru a distruge oamenii, să îndrăznim să pătrundem în sanctuarul Inimii Mântuitorului, din care a izvorât Sângele răscumpărării noastre, implorând ca, așa cum odinioară acel Sânge a fost transfuzat în venele vlăguite ale lumii, tot așa și acum, prin meritele Sale infinite, să revină cu harul Său pentru a da viață acestei lumi de suflete care au ieșit, din încercarea acestor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mod solemn. Fără această lașitate, Germania hitleristă ar fi fost învinsă încă din anul 1939 și omenirea n-ar mai fi fost zdruncinată din țîțîni, zdruncinare care ar putea să aducă sfîrșitul unei civilizații. Statul major francez mersese pînă acolo, implorînd pe englezi să nu bombardeze obiectivele militare în Germania, de frica posibilelor represalii împotriva centrelor industriale franceze. Această degradantă postură, abandonul garanțiilor și, în special, într-un cuvînt, refuzul de a face cu adevărat războiul, nu putea decît să încurajeze
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lîngă altul, toți cu picioarele în apa acumulată de ploi. Lîngă mine aveam pe Mihai, care era mic, avea numai șase ani și se speriase de zgomotul infernal al bombelor care explodau prin împrejurimi. Mă strîngea de mînă și mă implora să plecăm din București. De a doua zi, am plecat cu toții la Sinaia. În tot timpul verii lui 1944, bombele anglo-americane au continuat să cadă asupra Bucureștiului și, în special, în regiunea petroliferă. Efectele erau devastatoare. Avioanele americane veneau ziua
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
partea politică din scrisoare lui, Adlai Stevenson: "Credința că este de domeniul posibilului a salva lumea de la dominația sovietică prin "gentlemen's settlements" venind de la o personalitate cu așa de mare răspundere ca a voastră, nu-mi permite decît să implor pe Atotputernicul ca această politică să fie cea dreaptă și să nu ducă la război cînd va fi prea tîrziu." Acest schimb de scrisori nu făcea decît să arate, o dată mai mult, cît de fără speranță era soarta țării mele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe care o port În pântece și care are sânge regal În vine n-a făcut nimănui nici un rău. De ce să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oile sale. (Ioan 10:11) Ești iubitor și plin de compasiune pentru noi, "oile" Tale? Oare chiar așa să fie? Cu lacrimi fierbinți m-am rugat Ție. O noapte întreagă am stat în genunchi în fața icoanei Tale, făcând mătănii și implorându-Te să nu o iei la Tine pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Tea impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil al demersul meu disperat. Zici: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea. (Matei 12:30) Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori. În timp ce noi eram prinși în procesul muncii, vecinii noștri, precum și rarii trecători de pe drum, se uitau cu simpatie și apreciere la cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori". Cartea este împânzită de citate din Biblie și din mari poeți români, astfel că textul cade, pe porțiuni însemnate, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]