5,599 matches
-
și condiții, ci faptul că apar în mod dependent de cauze și condiții ca iluziile unui magician. Dacă înțelegeți corect înțelesul vacuității și alapariției dependente, puteți înțelege atât inevitabila și corecta aparență a unui obiect, cât și lipsa de existență inerentă a acestuia; aceste două aspecte nu sunt câtuși de puțin contradictorii.“ Vacuitatea, ca lipsă a faptului de a fi inerent al formei, nu este lipsă de formă, ci substratul ultim al tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
înțelesul vacuității și alapariției dependente, puteți înțelege atât inevitabila și corecta aparență a unui obiect, cât și lipsa de existență inerentă a acestuia; aceste două aspecte nu sunt câtuși de puțin contradictorii.“ Vacuitatea, ca lipsă a faptului de a fi inerent al formei, nu este lipsă de formă, ci substratul ultim al tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc în co-dependență, natura lor ultimă fiind vacuitatea. în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de puțin contradictorii.“ Vacuitatea, ca lipsă a faptului de a fi inerent al formei, nu este lipsă de formă, ci substratul ultim al tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc în co-dependență, natura lor ultimă fiind vacuitatea. în consecință, privirea adecvată va surprinde vacuitatea ca formă și forma ca vacuitate (a se vedea, în acest sens, Sutra Inimii), în același mod în care, prin dogma Sfintei Treimi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în acel moment [practicantul] reflectează asupra modului în care această nonexistență a fenomenelor este doar o simplă aserțiune, fără să fie cu adevărat instituită, sau asupra modului în care apar lucrurile în același timp fiind primordial goale/lipsite de existență inerentă [empty], va dezvolta o certitudine extraordinară cu privire la faptul că fenomenele sunt goale [empty] și în același timp aparente [apparent], respectiv aparente [apparent] și în același timp goale [empty], precum reflexia lunii într-un ochi de apă. în acel moment, absența
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
uns“, „cel chemat“, „celales“, utilizându-se forme gramaticale și expresii din registrul paradigmelor pasive. Aș face în acest punct o precizare cu privire la sintagma „popor ales“, așa cum apare în iudaism. „A fi ales“ nu înseamnă „a fi diferit printr-o superioritate inerentă“, ci a avea parte de legătura Unului prin legământ ca formă instituționalizată a relației cu Unul. Prin urmare, poporul nu este „ales“ prin comparație cu celelalte popoare (în manieră „adjectivală“), ci este „ales de către Domnul“ (în manieră „verbală“), făcându-se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu-ți fie frică! Orice existență fenomenală [de natura fenomenului/apariției/aparenței] se înfățișează acum în forme de lumină [luminosities] și trupuri de buddha. Recunoscând toate aceste apariții vizionare ca fiind lu mina/luminozitatea [luminosity] naturală a propriei tale stări, inerente, de conștiență, manifestându-se ca lumini și trupuri de buddha, te vei dizolva inseparabil în lumini și trupuri de buddha, și starea de buddha [buddhahood] va fi atinsă. O, Odor al Naturii de Buddha, oricât de înfricoșătoare și terifiante ar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
despre Unu și multiplu, prin pervertirea în reprezen tări a sinelui, a lumii și a legăturii cu Unul. Tot prin inter mediul memoriei se vor instaura și continuitatea aparentă la nivelul multiplului, respectiv continuitatea prin atribuirea unei identități separate (și inerente) lucrurilor și ființelor. Astfel, până și Unul va fi trecut în registrul „mnemotehnic“ al reprezentărilor, întoarcerea către el nemaifiind posibilă decât prin dislocarea și resemnificarea tuturor legăturilor multiplului în orizontul deschis de spontaneitatea și imprevizibilitatea reluării legăturii cu Unul. Prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
unei mandala. Mandala te ajută „să intri pe cale“ și să parcurgi în armonie toate treptele; ea indică și restituie drumul; odată parcursă, este precum scara de care nu mai ai nevoie; legăturile din registrul spațio temporal nu au identitate proprie, inerentă; dizolvarea lor înseamnă re nunțarea la orice întruchipare a Unului și a drumului către acesta: „Cele patru continente menționate mai sus în aranjarea movilelor de substanțe ofrandă, cu Muntele Meru în centru și tărâmurile cerurilor lui Brahmă deasupra sa, alcătuiesc
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
multiplicarea (unor „cópii“) la nesfârșit. Prin urmare, apelul la ilustrări similare ori corespondente din alte tradiții sau din alte sisteme de gândire și teoretizare (filozofică sau științifică) este relevant prin exercițiul critic de transgresare a propriului domeniu și a limitelor inerente acestuia. Devine rodnică, în acest sens, compararea a două sisteme sau tradiții pornind nu doar de la criteriul asemănării, al similarității, ci, în egală măsură, de la celal discontinuității și diferenței. Deschiderea către alte domenii sau alte tradiții reprezintă un gest de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
că nimic nu e nou sub soare (adică sistemul în care trăim este just, iar aspectele negative sunt consecințe momentan neprevăzute, fiindcă o reformă ici, un ban dincolo pot rezolva problemele); alții cred că trăim o mutație profundă (inegalitățile sunt inerente unui sistem axat pe profit; săracii, șomerii etc. nu sunt consecințe momentan neprevăzute, ci rezultatul funcționării sistemului, deci sistemul e problema); nostalgicii sunt aceia care oftează după modelul societății agrare, cu organizare stabilă, "de monolit", cu convingeri religioase tari, cu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
unii autori patristici afirmă în mod limpede că credința și dragostea constituie cei doi poli ai vieții spirituale: începutul este credința, iar sfârșitul este dragostea, rodul credinței. Precum am subliniat și mai sus, credința are un caracter activ, un sens inerent de iubire și slujire. În literatura patristică, se subliniază raportul dintre credință și mărturisirea învățăturii propovăduită de Biserică, vorbind despre credința dogmatică, prin care se înțelege acceptarea personală de către credincioși, a Evangheliei lui Hristos, păstrată și învățată de Biserică. Aceasta
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
incursiunea referitoare la rolurile performate de termenul în discuție, așa cum rezultă acestea din multiplele încercări de definire implicate în dezbaterea contemporană din cadrul teoriei sociale și politice. După cum am subliniat deja, ideologia nu este un concept static, evoluția sa semantică fiind inerentă dezvoltării științelor sociale, mai ales în posteritatea celui de al Doilea Război Mondial. Această dezvoltare s-a clădit, desigur, pe o moștenire ce deține, deopotrivă, reverberații ale înțelegerii marxiste a termenului, dar și ale analizelor venite din zona sociologiei cunoașterii
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Huntington 498), postmodernitatea pare să impună, mai curând, o perspectivă non-centrică. Dar ceea ce este interesant cu privire la cadrul delimitat de teoria socială a globalizării nu este atât eludarea principiilor unipolarității sau multipolarității lumii, ci mai cu seamă logica marcată de contradicții inerent subsumată acestui proces. Bazându-se pe reliefarea acestei logici, teoreticienii sociali contemporani încearcă să descopere care sunt "forțele" ce "conduc" procesul globalizării. Punctul de plecare al unor astfel de cercetări poate fi localizat în concepțiile unor autori precum Immanuel Wallerstein
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
inclusiv rolul de a-și extinde investigațiile cu privire la cunoașterea proprie științelor naturii. Astfel, Helen Longino urmărește să arate "ce ar putea fi o știință eliberată de valori, de ce nu poate exista o asemenea știință și cum anume putem evita paradoxurile inerente în abordările tradiționale care tratau cunoașterea științifică în sensul de cunoaștere socială" (Helen E. Longino, Science and Social Knowledge: Values and Objectivity in Scientific Inquiry, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1990, p. 15). Cu alte cuvinte, sociologia cunoașterii nu se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
au murit în timpul crâncenei ofensive troiene. Iar după moartea lui Patrocles, când reintră în luptă, tocmai la timp ca să-i salveze pe ahei, dar nu în primul rând din pricina asta, actele lui de pe câmpul de bătălie întrec cu mult combativitatea inerentă unui războinic și se transformă într-o nebunească sete de sânge, într un delir năprasnic și nimicitor, ca acela al elementelor dezlănțuite. Așadar, înlăuntrul Iliadei, întreaga comportare a lui Ahile este controlată de reacția lui față de oameni: față de Agamemnon din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai puțin întors asupra sa decât iubirile sale: pentru Miranda, pentru Ariel, cel care, slujindu-i câțiva ani spre împlinirea planurilor sale, aparținea din veșnicie unei alte ordini și trebuia să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
când se însuflețesc de bucurie și de caritate, și le cresc bucuria și lumina pe măsură ce urcă spre Soarele divin. Numai că toate aceste jubilații depind de iradierea supremă și sunt închise în ea, pe când a lui Ariel nu. Ea este inerentă unui univers el însuși liber. Poate pentru ființe ca el definiția cea mai apropiată de adevărul esenței sale se află tot în Paradisul (30, 38- 42): „ieșit-am din Cerul cel mai mare, Făcut doar din lumina cea mai pură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cel mai mare, Făcut doar din lumina cea mai pură, Lumina Minții plină de iubire, Iubirea pentru bine, bucurie, o bucurie mai înaltă ca oricare“. Dar orice libertate, chiar aceasta, are riscurile ei, intermitențele ei, poate fi ademenită, printr-o inerentă ei nesăbuință, imprudență, fragilitate, într-un câmp de forțe magice care să aibă, pentru o vreme cu măsură pământească, puterea de a dezorândui universul și de a-i prăda libertatea. Așa și-o pierde Ariel pe a lui ajungând în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
desfată enorm executându-i poruncile. Și mai punând și de la el. Nu fără ceva ludic, ca în comportamentul unui tânăr animal foarte inteligent care se complace, cu evidentă voioșie, în executarea comenzilor unei dresuri deopotrivă de inteligente. Dar și cu inerenta frică de pedepse: mustrat, amenințat, el spune: „Stăpâne, să mă ierți“, apoi: „Îți mulțumesc, stăpâne!“ Iar într-un caz transpare, ceva mai delicat, solicitudinea de a nu-l sâcâi pe Prospero într-un moment nepotrivit: „Mă tot gândeam să-ți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
au murit în timpul crâncenei ofensive troiene. Iar după moartea lui Patrocles, când reintră în luptă, tocmai la timp ca să-i salveze pe ahei, dar nu în primul rând din pricina asta, actele lui de pe câmpul de bătălie întrec cu mult combativitatea inerentă unui războinic și se transformă într-o nebunească sete de sânge, într un delir năprasnic și nimicitor, ca acela al elementelor dezlănțuite. Așadar, înlăuntrul Iliadei, întreaga comportare a lui Ahile este controlată de reacția lui față de oameni: față de Agamemnon din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai puțin întors asupra sa decât iubirile sale: pentru Miranda, pentru Ariel, cel care, slujindu-i câțiva ani spre împlinirea planurilor sale, aparținea din veșnicie unei alte ordini și trebuia să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
când se însuflețesc de bucurie și de caritate, și le cresc bucuria și lumina pe măsură ce urcă spre Soarele divin. Numai că toate aceste jubilații depind de iradierea supremă și sunt închise în ea, pe când a lui Ariel nu. Ea este inerentă unui univers el însuși liber. Poate pentru ființe ca el definiția cea mai apropiată de adevărul esenței sale se află tot în Paradisul (30, 38- 42): „ieșit-am din Cerul cel mai mare, Făcut doar din lumina cea mai pură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cel mai mare, Făcut doar din lumina cea mai pură, Lumina Minții plină de iubire, Iubirea pentru bine, bucurie, o bucurie mai înaltă ca oricare“. Dar orice libertate, chiar aceasta, are riscurile ei, intermitențele ei, poate fi ademenită, printr-o inerentă ei nesăbuință, imprudență, fragilitate, într-un câmp de forțe magice care să aibă, pentru o vreme cu măsură pământească, puterea de a dezorândui universul și de a-i prăda libertatea. Așa și-o pierde Ariel pe a lui ajungând în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]