6,102 matches
-
la gradul de general de divizie și la 2 februarie 1943 a primit cea mai înaltă decorație românească pentru ofițeri. A murit pe front la Cotul Donului, fiind înaintat post-mortem la gradul de general de divizie. A comandat Divizia 15 Infanterie în al Doilea Război Mondial. Pentru faptele sale a fost înaintat în grad post-mortem și a primit cea mai înaltă decorație românească pentru ofițeri. <nowiki> În mijlocul trupelor, generalul Sion își îmbărbăta soldații, trecând de nenumărate ori la numai câțiva zeci
Ioan Sion () [Corola-website/Science/307422_a_308751]
-
(n. 27 martie 1889, comuna Siminicea, județul Suceava - d. 15 aprilie 1979, Brașov) a fost un general român. Și-a început cariera militară în 1910 la Școala de Ofițeri de Infanterie pe care o termină în 1912 că sublocotenent, Participa la campania României din Războiul Balcanic (1913). La începutul Primului Război Mondial, era Comandantul Companiei a 10-a din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi. Remarcându-se în luptele de la Oituz și Soveja, a fost
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]
-
a început cariera militară în 1910 la Școala de Ofițeri de Infanterie pe care o termină în 1912 că sublocotenent, Participa la campania României din Războiul Balcanic (1913). La începutul Primului Război Mondial, era Comandantul Companiei a 10-a din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi. Remarcându-se în luptele de la Oituz și Soveja, a fost decorat de Regele Ferdinand și de generalul Berthelot. După război este avansat maior. Apreciat la superlativ de comandantului Corpului Vânătorilor de Munte, Principele Carol, care-l caracteriza în anul
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]
-
fost singurul copil al familiei de plugari Gheorghe și Ioana Dumitrache. Tânărul Ion Dumitrache a urmat cursurile gimnaziului din Râmnicu-Sărat și ale liceului „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani. În anul 1909 a fost admis la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie din București, pe care a absolvit-o, la data de 15 iunie 1911, cu rezultate bune, fiind avansat la gradul de sublocotenent. Și-a început cariera militară la 1 iulie 1911, în Regimentul 38 Infanterie „Neagoe Basarab” Brăila. A participat
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
Școala Militară de Ofițeri de Infanterie din București, pe care a absolvit-o, la data de 15 iunie 1911, cu rezultate bune, fiind avansat la gradul de sublocotenent. Și-a început cariera militară la 1 iulie 1911, în Regimentul 38 Infanterie „Neagoe Basarab” Brăila. A participat la cel de al doilea război balcanic (1913), fiind apreciat de șefii direcți ca un ofițer inteligent, disciplinat, tenace și perseverent. Avansat la gradul de locotenent în anul 1916 a luat parte la manevra de la
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
autoritățile militare sovietice și există suspiciunea că ar fi fost executat de NKVD. s-a născut la data de 26 ianuarie 1884 în județul Botoșani, într-o familie modestă de țărani. În anul 1906 a fost admis la Școala de infanterie din București, pe care a absolvit-o doi ani mai târziu. S-a căsătorit în 1913 cu Adela Gologan. A participat la luptele celui de-al doilea război balcanic, după terminarea căruia a urmat cursurile Școlii Superioare de Război. La
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
nu le-a permis să respingă toate atacurile. Divizia I blindată, comandată de generalul de brigadă Radu Korne, a rezistat cu dârzenie, fiind, însă, nevoită să lupte în defensivă, datorită superiorității ca număr a blindatelor sovietice și a lipsei sprijinului infanteriei (complet decimată în sectorul de luptă în care acționa divizia blindată română). În prima zi de luptă, divizia I blindată română a pierdut jumătate din tancurile de care dispunea, deși numărul tancurilor sovietice distruse a fost de două ori mai
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
cursurile Școlii Normale din Craiova (azi Colegiul Național „Ștefan Velovan”), unde va absolvi în anul 1914. Se întoarce în satul natal unde se va dedica carierei de învățător, însă odată cu intrarea României în război a fost mobilizat la Regimentul 31 infanterie Calafat în compania condusă de plutonierul Nicolae Ciupitu. Pe câmpul de luptă al Ardealului, tânărul sublocotenent a dovedit curaj și destoinicie. Soarta schimbătoare a războiului îl duce pe Jienescu în vara lui 1917 în zona bătăliilor de Mărăști și Mărășești
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
Ciupitu. Pe câmpul de luptă al Ardealului, tânărul sublocotenent a dovedit curaj și destoinicie. Soarta schimbătoare a războiului îl duce pe Jienescu în vara lui 1917 în zona bătăliilor de Mărăști și Mărășești. Făcea parte din Divizia a II-a Infanterie. Pentru meritele sale Jienescu este decorat cu Coroana și Steaua României cu spade. După încheierea armistițiului, un lot de tineri ofițeri din care făcea parte și Jienescu va fi trimis în Franța pentru a urma pilotajul, în vederea completării nevoilor de
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
cu generalul Traian Doda (1822-1895). Cena a urmat mai întâi Școala Militară Grănicerească din Caransebeș și apoi Școala Specială de Pionieri de la Tulln, pe care a absolvit-o cu mare succes. În 1863 a devenit locotenent în Regimentul 64 de infanterie românesc. S-a remarcat în timpul Războiuuil Austro-Prusac împotriva Prusiei, luând parte la celebra bătălie de la Königgrätz din 1866. Cu gradul de locotenent major (1873), între anii 1874 și 1879, a fost profesor la Liceul Militar din Timișoara. În anul 1879
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
cele mai mari piese de artilerie (calibrul (200 - 800 mm) pe care le avea armata germană la acea vreme. Armata a 11-a germană (Erich von Manstein) care a asediat Sevastopolul, avea în 1942, la asaltul final, 9 divizii de infanterie germană, 2 divizii de vânători de munte și una de infanterie română, care se bucurau de sprijinul unor unități de tancuri (150 de tancuri), aviație, și artilerie (cele mai mari piese de artilerie concentrate pe un sigur câmp de luptă
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
care le avea armata germană la acea vreme. Armata a 11-a germană (Erich von Manstein) care a asediat Sevastopolul, avea în 1942, la asaltul final, 9 divizii de infanterie germană, 2 divizii de vânători de munte și una de infanterie română, care se bucurau de sprijinul unor unități de tancuri (150 de tancuri), aviație, și artilerie (cele mai mari piese de artilerie concentrate pe un sigur câmp de luptă de germani). Apărarea Sevastopolului era asigurată în principal de marinarii Flotei
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
vânători de munte al 49-lea au fost trimise pe Nipru în ajutorul Grupului I Panzer, iar cea mai mare parte a trupelor române a fost de asemenea retrasă. În chimb, von Manstein a primit ca întăriri două divizii de infanterie. A doua fază a cuceririi Crimeii a fost reprezentată de atacul spre Perikop pe 18 octombrie 1941. Această nouă operațiune s-a desfășurat de-a lungul a 10 zile de lupte grele. Cele șase divizii germane lutptau acum îpotriva a
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
a cuceririi Crimeii a fost reprezentată de atacul spre Perikop pe 18 octombrie 1941. Această nouă operațiune s-a desfășurat de-a lungul a 10 zile de lupte grele. Cele șase divizii germane lutptau acum îpotriva a opt divizii de infanterie și a patru divizii de cavalerie sovietică, din care unele fuseseră aduse pe calea apelor din Odessa pe 16 octombrie 1941. Trebuie subliniat faptul că o divizie sovietică, chiar cu efectivul complet, număra doar jumătate din efectivul unei divizii germane
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
Până pe 16 noiembrie 1941, întreaga Crimee, cu excepția Sevastopolului, era în mâinile germanilor. Toti rusii din Crimeea au fost capturati cu exceptia Sevastopolului. Germanii au lansat un atac rapid împotriva Sevastopolului pe 30 octombrie 1941, fiind aruncate în luptă două divizii de infanterie și o brigadă motorizată. Germanii au încercat să intre în oraș dinspre nord, nord-est și est, dar au fost respinși. După aceasta, germanii au încercuit orașul. În acest timp, apărătorii orașului au primit ajutoare pe mare, primind un mare număr
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
pentru a treia oară, în ciuda condițiilor climaterice foarte grele. Succesele inițiale ale atacurilor sovieticilor i-a făcut să-și planifice în continuare un atac împotriva Istmului Perekop. Singurele forțe ale Axei din zona Kerci erau Divizia a 46-a de infanterie germană (Hans Graf von Sponeck) și un regiment român de vânători de munte. Deși Manstein a interzis retragerea, von Sponeck și-a condus divizia într-o retragere prin luptă spre poziții mai ușor de apărat (Sponeck a fost ulterior condamnat
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
Armata a 11-a germană a lansat o operațiune cu numele de cod "Unternehmen Trappenjagd", care avea ca obiectiv alungarea trupelor sovietice din zona Kerci și reluarea atacurilor împotriva Sevastopolului. Sovieticii avau în acel moment în Crimee 17 divizii de infanterie și mai multe brigăzi independente. Forțele Axei erau compuse din 7 divizii de infanterie (inferiorietate fata de rusi) și o divizie Panzer O treime din forțele Axei era formată din români. După o serie de manevre de simulare a unui
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
Trappenjagd", care avea ca obiectiv alungarea trupelor sovietice din zona Kerci și reluarea atacurilor împotriva Sevastopolului. Sovieticii avau în acel moment în Crimee 17 divizii de infanterie și mai multe brigăzi independente. Forțele Axei erau compuse din 7 divizii de infanterie (inferiorietate fata de rusi) și o divizie Panzer O treime din forțele Axei era formată din români. După o serie de manevre de simulare a unui atac spre nord, Armata a 11-a a străpuns liniile sovietice în sud si
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
mai bune, a fost primit pe ziua de 29 octombrie 1836 la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt, pe care a absolvit-o cu rezultate excelente. După absolvirea cursului superior ca sublocotenent, a fost încadrat ca locotenent în regimentul de infanterie "Erzherzog Franz Ferdinand d’Este" nr. 32 la 30 septembrie 1844. La 20 august 1848 a fost avansat la gradul de locotenent-major, în care calitate s-a distins în luptele din 1848 și 1849 în Italia la Governolo, Montanara, Curtatone
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
al departamentului nr.5 din Ministerul de Război austro-ungar la 3 ianuarie 1869. El a deținut acest post până la 31 octombrie 1872. La 1 noiembrie 1872 a devenit pentru aproape patru ani comandant al Brigăzii I din divizia VI de infanterie și director al Secției de Topografie din Croația și Slavonia. A fost ridicat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) la 23 aprilie 1873 (rang de la 1 mai al anului). În anul 1876 generalul Guran a fost numit de împăratul
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
se înființează Brigada 27 Fluvial Maritimă • 1995 - se reînființează Flotila de Dunăre "Mihail Kogălniceanu" care avea în subordine două comandamente de brigăzi, unități de vedete blindate de diferite generații, vedete dragoare, nave purtătoare de artilerie, unități logistice, de transmisiuni, de infanterie marină și scafandri de luptă. • 1998 - Flotila de Dunăre intră într-un amplu și profund proces de reorganizare structurală cu finalizare în anii 2005 - 2007. • 2000 - Flotila de Dunăre de nivel divizie se restructurează la nivel brigadă, și își schimbă
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
căpitan de rangul 1 (1951), contraamiral (2 oct. 1952), în rezervă la 6 mai 1968, viceamiral (r) - 8 mai 1971. Funcții: funcționar de bancă (sept. 1936 - mai 1941), internat politic (mai 1941 - martie 1943), militar în termen la Regimentul de Infanterie marină (apr. - iun. 1943), furier și artilerist pe Monitorul "Brătianu" (iul. 1943 - sept. 1944), prizonier de război în U.R.S.S. (sept. 1944 - apr. 1945), militar în Secția tehnică din cadrul Diviziei 2 Infanterie voluntari "Horia, Cloșca și Crișan" (apr. - iul. 1945
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
martie 1943), militar în termen la Regimentul de Infanterie marină (apr. - iun. 1943), furier și artilerist pe Monitorul "Brătianu" (iul. 1943 - sept. 1944), prizonier de război în U.R.S.S. (sept. 1944 - apr. 1945), militar în Secția tehnică din cadrul Diviziei 2 Infanterie voluntari "Horia, Cloșca și Crișan" (apr. - iul. 1945), locțiitor politic de baterie în Divizionul de Artilerie de coastă (sept. - oct. 1945) și pe Canoniera "Stihi" (oct. 1945 - mart. 1946). Responsabil al Secției Militare Regionale Constanța (apr. - dec. 1946), instructor al C
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
al Comandamentul Forțelor Fluviale (C.F.N.Fl.), având în subordine detașamentele fluviale Dunărea de Sus, Dunărea de Mijloc, Dunărea de Jos (în total 37 de nave între care se aflau 7 monitoare, precum și un număr de baterii de artilerie, batalioane de infanterie marină, grăniceri). La 26 august 1944, contraamiralul Al. Stoianovici, comandantul Forțelor Fluviale s-a deplasat la Ismail și a s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
născut la data de 9 ianuarie 1848 în orașul București, într-o familie modestă. A studiat la Liceul „Sf. Sava” din București, după absolvirea căruia, în anul 1866, s-a dedicat artei navale. A absolvit Școala militară de ofițeri de infanterie din București în anul 1868 cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat în Corpul Flotilei. A fost îmbarcat în anii următori pe navele existente în dotarea acestui Corp în perioada respectivă, fiind ofițer secund pe nava "România" (1869-1870) și apoi pe
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]