3,033 matches
-
semnificațiile majore, au fost abandonate de aceștia și preluate de copii (numesc feno- menul „preluare prin degradare”). 3. Create de maturi pentru uzul copiilor și preluate de aceștia din urmă la îndemnul primilor („preluare prin îndemnare”). Adultul a crezut că inocența și candoarea copilului sunt calități esențiale, în măsură să amplifice forța și eficiența unui demers magico- ritual. Observând asemănarea (câteodată identitatea) dintre descân- tecele adulților și recitativele copiilor, Ovidiu Papadima credea că explicația acestui fenomen „nu poate fi redusă la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și din ecourile care vin din poeți evident ne(mai)citiți. Un stagiu de bibliotecă pe poeții interbelici "din raftul doi" ar diminua mult sentimentul inovației de azi. Dar în bună măsură avântul creativ s-a bazat, întotdeauna, pe o inocență entuziastă, nu pe o erudiție blazată. "Duhul" din limba română există exact atât cât îl înfățișează poeții. Fără ei, "duhul limbii" ar fi o frumoasă invențiune fictivă romantică. Câtă vreme omul va mai beneficia de suflet va simți mereu (chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să vadă deopotrivă metamorfozele reale din timpul vieții concrete a evenimentelor, dar și perspectivele ulterioare. Două istorii, în paralel. Sau mai multe. În fond, Nicolae Manolescu are dreptate. Noi nu-l mai citim de mult pe Creangă, de exemplu, cu inocență. E la mijloc o istorie a receptării care, devenită bun comun, generează anumite coordonate ale interpretării. Or, cum anume facem în mod real înscrierea receptării în propria-ne viziune? De fapt, lucrurile ar trebui să stea mult mai simplu: dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unitatea organică ca pe un scop dezirabil. Cu alte cuvinte, societatea organică devine atrăgătoare cea mai atractivă atunci când dispar condițiile necesare existenței sale. Nu este deloc suprinzător faptul că, de-a lungul istoriei, omenirea a tânjit după reîntoarcerea la stadiul inocenței și beatitudinii originare. Izgonirea din Grădina Raiului este o temă frecventă. însă, odată pierdută, inocența nu poate fi recuperată - decât poate uitând întreaga experiență. în orice încercare de a recrea artificial condițiile unei societăți organice, cel mai dificil de obținut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
mai atractivă atunci când dispar condițiile necesare existenței sale. Nu este deloc suprinzător faptul că, de-a lungul istoriei, omenirea a tânjit după reîntoarcerea la stadiul inocenței și beatitudinii originare. Izgonirea din Grădina Raiului este o temă frecventă. însă, odată pierdută, inocența nu poate fi recuperată - decât poate uitând întreaga experiență. în orice încercare de a recrea artificial condițiile unei societăți organice, cel mai dificil de obținut este tocmai identificarea necondiționată și incontestabilă a tuturor membrilor cu societatea căreia îi aparțin. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
acel Labiș în termeni mitici, mistici sau de Mitici, în termeni disprețuitori, cu un „curaj” secant la lașitate. Există primejdia de a ne visa Iisuși, martiri, creștini persecutați aruncați la lei și, simultan, a ne dramatiza în inocenți - și din inocență să cădem din nou în martiraj, în prunci căutați noaptea. Niciodată nu ne vom imagina Iude, Ane sau Caiafe - deși Pilați din Pont, în „cazul Labiș”, am întâlnit, și încă fericiți, cu numele pe frontispiciul revistei. Labiș ispitește la nevinovăție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
climatul socio-familial În care ele s-au dezvoltat. III. ANALIZA DATELOR DIN POVESTIREA VIEȚII În acest univers unde domnește secretul, unde minciuna și disimularea sunt monedă curentă, ar fi naiv să ne imaginăm că putem ajunge la adevăr și, mimând inocența, să ne dedicăm unei reconstituiri a vieții prostituatelor, prin definiție una ascunsă. Demersul investigativ a fost inițial unul destul de dificil de realizat, fetele chestionate manifestând rețineri majore În a-și Împărtăși poveștile de viață. A fost nevoie de mult tact
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
al existenței "ne așează deasupra animalelor, progres care ne distinge de ele altfel decât numai pe verticală și este un semn al verticalității noastre infinite, sau ,al sublimului spiritualității noastre..." Eroii lui Tolstoi și Dostoievski porneau deci zadarnic în căutarea inocenței pierdute. Nu voiau să accepte maladia mortală, turmentați de bănuiala că dacă renunțăm la divinitate atunci vom ajunge să gândim că totul ne este permis. Nu s-ar putea spune că omul secolului nostru n-a gîndiit și astfel, dovadă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
citit demult această nuvelă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Cum e posibil, îmi ziceam, că conceapă cineva o asemenea mistificare a sufletului unui biet preot, care trăia destul de pașnic în Gladova lui și nu era cine știe ce căutător al inocenței pierdute, care să lupte, asemeni unui părinte Sergiu, cu însăși Ispita, apărută fără veste în chilia lui și dorind să-l piardă? Biata Borivoica îl iubea pe dunăreanul nostru din tot sufletul, îl dorea ca bărbat, dar nu-l ispitea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
descriind într-un mod naiv psihologii naive, deși ele erau expresia unei credințe și a unei speranțe ca într-o nuveilă pe care am publicat-o în acei ani și care s-a bucurat pe atunci de un mare succes. Inocența trebuie să aparțină numai eroilor, nu și scriitorului. Din această trufie nu m-a scos decât întîmplarea și, desigur, instinctul. O carte netipărită la timp rătăcește apoi multă vreme până își găsește locul potrivit în conștiința publicului și a istoriei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mie îmi place să stau la mine acasă și să mă uit în casele altora; să le văd satisfacția de pe chipuri în timp ce își mestecă afurisitele de fripturi și își înghit legumele congelate și plăcerea ghiftuită când se întind la televizor, inocența emoționantă cu care își îmbrățișează și își sărută copiii înainte de culcare, siguri că vor fi tot acolo și a doua zi. În timp ce mă uitam pe fereastra bucătăriei, Jane Wiener apăru la fereastra ei. Avea capul ușor aplecat, umerii înguști mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care, dacă stau să mă gândesc, semăna destul de mult cu cel al lui Gabor, mare și ergonomic, dar asemănarea se oprea aici. Tunsoarea scurtă, marinărească a lui Miller, rară și blondă ca părul unui bebeluș, îi dădea un aer de inocență neverosimilă. Nici un om matur nu poate fi atât de inocent. Halatul său alb, apretat părea sterilizat. Ochii lui, în spatele unor ochelari cu ramă de baga, priveau țintă undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de inocență neverosimilă. Nici un om matur nu poate fi atât de inocent. Halatul său alb, apretat părea sterilizat. Ochii lui, în spatele unor ochelari cu ramă de baga, priveau țintă undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale. Nu se uita prea atent la semenii lui. Uitați ce o să facem, domnule van Pels, o să extirpăm numărul, așa cum am face cu o tumoare sau cu o aluniță. Apoi apropiem marginile pielii slăbite. Dacă suprafața e prea întinsă, grefăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de la tribunal. Nervii mi se zbăteau. Mintea mă durea. Ar fi așa de ușor să renunț. Simțeam cuvintele cum mi se ridicau în piept. Am ceva să îți zic... despre anii petrecuți în Amsterdam... despre Auschwitz... despre penisul meu circumcis. Inocența va dispărea din ochii pe care era hotărâtă să nu îi închidă. O cataractă de teamă îi va întuneca privirea. Îmi amintesc rușinea pe care am văzut-o pe chipul lui Abigail când am prins-o că se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
uitau la mine, apoi repede în altă parte, rușinați, dar nu surprinși. Suntem la o aruncătură de băț de casa Annei Frank. Turiștii care plâng nu sunt o raritate. Dar eu nu plângeam pentru ceva din casa aceea. Plângeam pentru inocența acelui tată care mergea spre casă în seara roșiatică a Amsterdamului, pentru speranța unei noi vieți a acelei femei care deretică un apartament, pentru băiatul care credea că e în siguranță. Plângeam pentru o lume care vedea că se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după ce el a comis marea ruptură cu normalitatea. Un perpetuu sentiment de culpă împânzește rândurile romanului. Dar nu doar atât. Rudy este portretul-robot al unui anumit tip de erou american, cel care revine după o vină și o răscumpără prin inocență. Nu e un antierou european. Ci un antisupererou american. Vonnegut este obsedat de imaginea tare, percutantă, de fraza haiku. Vei găsi întotdeauna rânduri tulburătoare, aproape poetice, aruncate cu dispreț „prozaismului“ poveștii. „Viscolele sunt niște bătăi cu perne“, râde la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și concluzia că din familia lor nu putea ieși un artist. El însuși încercase în tinerețe pictura la Viena, fusese coleg de cameră cu Hitler și chiar arborase între războaie steagul cu svastică pe conacul său american. Totul, dintr-o inocență înduioșătoare care atrăgea parcă persecuția celorlalți. În luna de miere își cumpără o colecție de arme vechi de diverse calibre și dimensiuni, colecție pe care avea s-o distrugă imediat după ce Rudy comite crima. Personajele lui Vonnegut sunt victimele aforismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Eu cred c-a meritat, a spus Mary pe un ton scăzut. Irene și-a băut sakele și s-a uitat în ochii Jinei. Și eu cred. Jina a pocnit-o pe Irene pe sub masă. Prietena ei a zâmbit cu inocență. Era limpede că Irene s-ar fi dispensat fără bătăi de cap și de Alice și de Mary, dar, din fericire, nimic nu fusese spus niciodată pe această temă. Jina adora prietenia lor în patru, adora întâlnirile lor lunare, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
riscului de a nu se plia pe structura internă a unui individ. Însă acest spectacol este persuasiv și chiar convinge; alternează ritmul alert cu momente de liniște mortuară, reușind să transmită emoție; de asemenea, textul, plin de semnificație, sensibilizează prin inocența și prin simplitatea sa. Sunt confruntate situații autentice, de multe ori ignorate pentru daunele morale pe care le aduc. Deși tema adulterului este tratată adeseori, această viziune propune o deculpabilizare a defunctului, axânduse pe haosul produs de femeie sieși, sau
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
din chiar sânul acestei ambiguități, cu implicații thanatice, sanatoriul se găsește undeva izolat, pe un vârf de munte, acolo unde timpul fracturat operează în conștiințele oamenilor falii ale unor drame care au, drept cauză și scop, cuplul paradisiac și regăsirea inocenței primordiale. În întunecimea vederii, Platon se întoarce în timp la momentul învăluit de lumina iubirii ce i-a unit cândva, nu se știe când, la «ora de evadare din paradis, ora cunoașterii biblice».“ Cuvinte mari și fără acoperire! Ca să nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scenă emoții, metafore, sentimente catifelate, un muzical monolog despre a fi sau a nu fi.“ Ce bine ar fi ca lucrurile să stea așa! În realitate poemele sunt exterior-teatrale și au o redusă capacitate de-a emoționa: „Ea - Jocul nostru - inocența // El - victoria noastră - neîmplinirea // Ea - Cunună de flori de șofran / pe fruntea ta voi pune / cu mâna mea dreaptă // poetul se pregătește de nuntă // Poetul - au cântat păsări în pomi / tobe au bătut adunarea // discret o privighetoare / cu un psalm
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atâta ceață, ca aceea revărsată pe scenă la concertele de muzică rock, n-o să aflăm niciodată. Sancta simplicitas Vechiul dicton latin O, sancta simplicitas! este folosit pentru a exprima o admirație sinceră sau ironică față de simplitatea gândirii cuiva, asemănătoare cu inocența. Dar, în realitate, simplitatea, departe de a fi sfântă, are ceva drăcesc. Ea duce la reprezentări hilar-grotești ale lumii. Un exemplu, dintre miile posibile: versurile lui Alex Vâlcu, din volumul Pași (Tiparg, Pitești, 2008). Autorul, deși nu este la prima
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asigurări sau ar fi măcar Wallace. Ar fi Angela. Temperându-și marea sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte pentru ea ca să poată trăi frumos din venit. Milioane de doamne corupte, vedea Sammler, aveau averi din care să trăiască. Creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Wallace Își turnă puțin. De unde avea ignorantul nespecialist puterea să facă față acestor miracole ale tehnologiei care Îl făceau să pară un fel de sălbatic din junglă lipsit de orice capacitate de Înțelegere? Cum putea fi prin viziune, printr-o inocență arhaică, lăuntrică, premergătoare științei de carte, prin forță naturală, un Întreg nobil? Copiii dădeau foc la biblioteci. Și se Îmbrăcau În șalvari, lăsându-și favoriții să crească. Aceasta era deplinătatea lor simbolică. O oligarhie de tehnicieni, ingineri, oamenii care manevrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
portocale. Lucrările Lorettei Lux sunt, de fapt, „portrete imaginare care ilustrează ideea Copilărie. Copilăria a fost deseori idealizată drept Grădina pierdută a Raiului în care nu ne mai putem nicicând întoarce. Suntem veșnic excluși din această lumea a nepăsării, a inocenței. Dar tărâmul imaginar nu este altceva decât o proiecție a ideilor și preocupărilor adulte în imagine, o expresie a propriilor noastre doruri. Fotografiind copiii singuri, desprinși de orice context social, le permit să existe independent... Explorez, astfel, legătura indisolubilă dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]