74,681 matches
-
sugerat. —Vă aduc comanda imediat, spuse chelnerița, Întorcându-se scurt pe călcâie. — Nu știu dacă sunt În stare să nu-i spun nimic lui Hunter legat de Sophia, am Început eu. Nici să nu pomenești. O să creadă că ești paranoică, interveni Tinsley, care nu stătea o clipă locului, se agita ca o nebună. Dumnezeule, materialul ăsta de tweed zgârie rău. Poți muri de mâncărime? — Și chiar sunt paranoică? am Întrebat. Dacă eram pur și simplu paranoică, era un lucru bun, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nebunește Îndrăgostită de el, zâmbi Lauren. Cred că sunt pe urmele lui. Prenumele lui este Giles. Nu că e un nume sexy? Luna viitoare se va afla la meciul de polo pe zăpadă, sunt sigură de asta. — Cine e moscovitul? interveni Tinsley, atentă dintr-o dată. — Nimeni, zise Lauren, Începând să-și deschidă cutia cu pudră compactă și schițând din buze spre mine: Să nu spui nimic. Ia ascultați, am niște vești nasoale rău despre Marci, spuse Tinsley. —Eu știu deja, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și am simțit din nou familiarele spasme de paranoia. Deodată, Hunter mă luă În brațe și mă strânse lung, cu multă căldură. —Doamne, ce dor o să-mi fie de tine, spunea el. Și mie, am șoptit. — Ce faci la Moscova? interveni Sophia. E o groapă, nimic mai mult. Cu mâinile Încă În jurul lui Hunter - foarte posesiv, recunosc - am spus: —Mă Întâlnesc cu Lauren acolo, pentru un meci de polo pe zăpadă. E pe cale să se amorezeze de un tip acolo. —Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
auzit murmurând, ca și cum ar fi conspirat. În mod evident, vreun telefon legat de serviciu. Într-un târziu, la ora 7, reapăruse În salon, unde tocmai legam ultima fundă În brad; ținând În mână o jachetă, Îmi spuse: Știi, Sylvie, a intervenit ceva. Trebuie să ies În oraș În seara asta. — Și emisiunea Barbarei Walters? am răspuns dezamăgită, căci noi plănuiserăm să petrecem o seară plăcută, liniștită, uitându-ne la televizor și mâncând ceva cu specific japonez luat la pachet. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Valerie și Alixe sporovăiau Împreună. Ce se petrecea? Și unde era Lauren? Nu trebuia să fie și ea aici? M-am Îndreptat către Alixe și i-am șoptit: — Ce are de gând Salome? — Îmi place foarte mult colierul tău, Alixe! interveni Valerie, Înainte ca ea să poată răspunde. —Lanvin. Ceva cât se poate de banal. Deja toată lumea are, zise Alixe, pipăind cu mâna șirul lung de perle negre Înfășurat Într-o plasă delicată. Chestia e că, dacă Îmi cumpăr un colier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așa cum ar vrea. Își aranjează paltonul, ia din mașină poșeta, apoi se întoarce spre șofer, care i-a sărit în întîmpinare, s-o ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în nici un caz! îi aruncă un surîs superior femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu știe exact de ce, dar simte usturîndu-l o rană iscată acum, aici; "Să fie numai gîndul că nea Toader nu vede în mine un viitor ginere?" Poftim?! tresare Săteanu, lipindu-și strîns receptorul de ureche. Fii mai explicită! Așa, așa intervine el rar în discuție. Ei, ca orice..., o fi făcut o glumă... Cum să vină după tine, ce, erai moartă?!... Mihai se preocupă intens de magnetofon, cercetîndu-l doar cu privirea, fără să-l atingă. Interfonul de pe bar, un aparat "I.T.T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce-au construit-o s-au grăbit. Și ce mă doare pe mine asta?! se miră chelnerul. S-ar putea să te doară dacă se prăbușește acoperișul sub greutatea zăpezii. Lasă-mă să mă uit peste tot. Lasă-l, tovarășe, intervine profesorul asta ne mai lipsește, să se rupă acoperișul. Ți-ar plăcea să stăm afară, în viscol? surîde profesorul spre Lazăr, care s-a apropiat de telefon. Dacă ar fi vorba numai de dumneavoastră, da răspunde sec Lazăr, bătînd apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lumea. Și mai e și ăla cu blană, cred că-i adjunct la direcție. Mi l-am amintit: a fost în septembrie cu directorul general pe aici, i-am servit colo, pe mal, sub sălcii. Ai niște gogonele în cămară intervine Mihaela, apropiindu-se cu șorțul pe mîini, să-și șteargă transpirația frunții. Spune-i Sultanei încuviințează Ovidiu, trecînd în camera alăturată, să caute într-un ungher al dulapului de vase jumătatea de pui pusă deoparte la indicația Letiției, transmisă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că e de ajuns să spună cuvîntul partid că-i și sînt deschise toate porțile face femeia un gest deznădăjduit. Vreți să-l dau eu afară? s-a oferit tînărul asistent, gata să-și etaleze condiția fizică. A, nu! a intervenit femeia, temîndu-se de scandal. Vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare a șoptit spre cei doi -, apoi îl dau singură de urechi afară și vin la Operă. Sper să ajung la timp. O rafală puternică de vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se confrunte cu cineva; ea a citit mult, a..., dar poți, dacă n-ai putere de pătrundere, dacă n-ai chemare, poți să tot citești că nu lucește în tine nici o rază de cultură. Dacă-i vorba de cultură, intervine Mihai, hotărît să atace direct, ca să împingă discuția unde vrea el cea mai bună confruntare o putea face cu doamna Săteanu; trebuie să recunosc că este... sfîrșește el afirmația într-un gest cu palma prin aer, vrînd să pară natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să dau răspunsul, că ieri am fost liber și am plecat acasă, ast' noapte am lucrat... Dar... parcă am spus că accept să trec la Cooperări; ce bine că m-ați sunat!, tocmai m-am hotărît să... Nu la Cooperări! intervine prompt femeia de la telefon, întrerupîndu-l. De ce? Cine sînteți? Lasă asta! La prima refacere a schemei de personal, Cooperările trec la minister și vei fi dat disponibil cu preaviz. De unde știți? Ei asta-i! Vrei poate să știi și cine sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
armată am făcut cinci zile așa ceva... Pooftim?! Ai dumitale încearcă de ieri... Las' că dau un telefon tovarășului Săteanu dacă nu vrei: am intrat deja în ziua a treia de cînd stau ăia acolo; ar trebui să se știe, să intervină armata... Alo, alo, îl strigă șeful autogării tocmai a întrebat cineva de la primărie din dispoziția tovarășului Săteanu, că s-a aflat de Sălcii. Ce-i spun? în cît timp vii cu echipa? Maxim o oră! spune Vlad și închide, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o lua în nume de rău, mă bucur mult că m-ai sunat, abia aștept să te revăd. Vii deseară la spectacol, cred. Eu tocmai îmi făceam bagajele, soțul meu s-a dus la autogară, pentru bilete, iar Sorina... Știți... intervine Vlad emoționat din nou de aceea v-am și dat telefon, să vă spun că plec acum înaintea ei. Ești în Iași ?! se miră femeia. Și de ce n-ai telefonat pînă acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine, din proprie inițiativă, fără să fi știut că ți-i pietena acolo, și să-mi ceri să te sprijin în acțiunea asta: e vorba de o cursă plină cu oameni! Ce să mai venim noi, c-ați venit dumneavoastră intervine Cornea. Vorbiți cu tovu Stanciu și noi plecăm, altfel am fi plecat fără să știe el, riscam pentru prietena lu' tov inginer... Plecați! Urgent! face Brîndușa un gest cu brațul. Aduceți cursa cît mai repede și uit de raportarea falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i s-a infectat burta, mijlocul... O soție bună i-ar fi spus, l-ar fi îndemnat să se trateze. De ce? Să umple orașul cu copii? Și-așa am impresia c-a mai fost fraierit de una pentru care a intervenit la un coleg al meu. Mihai se învîrte pe lîngă fereastră, aruncînd uneori privirea afară, peste zăpada albă, curată, întristat la gîndul că ultimele zile au adus în sufletul lui zbuciumat îndoială și pete de murdărie. Dacă știam că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
temps. Eu sunt o veritabilă mină de informații falice, un puț foarte adânc, poate că vrei să-ți dau și mai multe detalii ezoterice, nu? Dommage. Profesorul își pierduse din prestanță. Tonul îi scăzuse, devenind mai relaxat și mai amical. Intervenise și o notă bizară de compasiune, care aproape că mă convinsese că ieșirile de mai devreme fuseseră simple prefăcătorii, găselnițe iscusite ale istorioarei sale. — E ceva și cu desfășurarea poveștilor, nu ți se pare, băiete? Autorii spun mereu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dar observă doar anxietatea lui Bull și plictiseala recepționerei. — Nu erai programat la mine la 9:30, nu? îi spusese Margoulies lui Bull, pe care îl știa destul de bine ca să poată renunța la politețuri. — Cineva a anulat programarea, domnule doctor..., intervenise recepționera. Domnul Gaston a spus că are dureri prea mari ca să vină la cabinet. Îi faceți o vizită la domiciliu? — Of, bine, bine. Spune-i că dacă nu reușește Helen Meyer să-l vadă, mă duc eu diseară. Margoulies își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
explicațiile lui, suveranul a zis: Trebuie să recunosc că ai dreptate. Dar de vreme ce m-ai înzestrat cu celebra scară a norului, fără îndoială că am să înving statul Song. Nu cred că Măria Ta poate fi atât de sigur, a intervenit Mo Zi. Ai arme pentru a ataca o cetate, dar eu am metode de apărare. Mai bine să facem chiar aici o demonstrație de atac și apărare. Recurgând la scara norului, Gongshu Ban a atacat de nouă ori și tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yezi, spuse: Noi trei am jurat să trăim împreună și să murim împreună. Cum aș putea să trăiesc doar eu singur? Și imediat, își puse la rândul său capăt zilelor. Totul se petrecu mult prea repede, ca să mai poată cineva interveni. Așa i-a eliminat Yan Ying pe cei trei luptători doar cu două piersici și, în același timp, a alungat o primejdie ascunsă ce plutea deasupra țării. 6. Povestiri militare Sun Bin, marele strateg militar Sun Bin a fost un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
simplului cetățean? Dacă un ziarist poate fi bătut fără probleme, pe mine, un amărât, mă mai apără guvernul ăsta în vreun fel? Dl președinte a ascultat toate acestea bâțâind din picior. După ce „și-a luat angajamentul”, ușor plictisit, că va interveni în apărarea presei, dl Iliescu a explodat: dar ce, voi, presa, nu denigrați? Aruncați cu noroi, faceți rău cu cuvântul, care poate fi mai periculos decât glonțul - și a dat ca exemplu campania Iliescu-KGB. Au și politicienii dreptate să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tocăniță, șnițele, drob, plăcinte, doar dulceață de ciuperci n-a făcut, a înțeles ce noroc a picat pe capul ei, a demisionat dintr-un teatru, unde era secretar-literar, și s-a îmbogățit în Piața Moghioroș, vânzând la tarabă până să intervină miliția). Revenind la discuția dinaintea parantezei, am să mărturisesc că versiunea mea e alta: de caftit, frati-miu a caftit insecta aia cu față de copil, Cristos, Cristi, cum vreți să-i spuneți, numai că eu știu că-n altă împrejurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
explic cum vine treaba, dar vă asigur, pe ce am eu mai scump, că poate. Acum nu prea are rost să intru în detalii de ordin tehnic (Filip păstrează în linii mari atmosfera desenelor din revistă), dar simt nevoia să intervin cu o rectificare, știți, acolo unde scrie el că ploaia cu stropii ei deși, mari și pătrunzători și mai apoi o brunetă amețitoare (în fine, aici chiar nu mă bag, fiecare cu gusturile lui, plus că eram prea mic ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am văzut prima dată Într-o oglindă. Pe ușa de sub tăblița cu TOALETĂ scria, cu litere de mînă, VĂ ROG ȚINEȚI ACEASTĂ UȘĂ ÎNCHISĂ. Și lumea se conforma. După zgomotul apei trase și Înainte ca pașii să urce iar treptele, intervenea mereu barajul unui clic de zăvor tras. În ziua În care s-a pogorît brusc liniștea, mai asurzitoare decît orice clic, dintre apa trasă și pași, mă aflam În colțul din spatele boilerului. Am știut imediat ce s-a Întîmplat și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rînduri, din nenumărate coloane de cifre, dintr-o nevastă care juca hochei, fără toate aceste elemente devenise insignifiant, nu mai avea nici cap, nici coadă. — Du-te, mamă, du-te singură! bîigui el. — Bine, Henry, dar... — Eu Îl Înțeleg, doamnă, interveni grăsanul. Durerea Îl face să vorbească așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]