19,025 matches
-
Jurnal. Traducere de Costache Popa și Ileana Vulpescu, cu o prefață de Zoe Dumitrescu Bușulenga, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965, p. 205. (24) Jacques Neefs, loc. cit., p. 63. (25) Liviu Rebreanu, Jurnal, I, text ales și stabilit, studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu, addenda, note și comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, București, 1985, p. 18. (26) Jean Rousset, Le lecteur intime. De Balzac au Journal, Librairie José Corti, Paris, 1986, p. 157. (27) Condiție discutată atât de către Maurice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
demografie, trebuie totuși evidențiat faptul că acesta a fost folosit pentru prima dată în lucrarea Eléments de statistique humaine ou démographie comparée (Paris, 1855) de către demograful și statisticianul Achille Guillard, după care „demografia descrie masele cu ajutorul numerelor...” În această parte introductivă a capitolului, rezervăm câteva rânduri unor noțiuni de bază utilizate în demografie: a) Populația<footnote Originea cuvântului populație trebuie căutată în latinescul populatio (devastare) sau de la depopulo (a depopula). În Franța, termenul population a fost folosit până la mijlocul secolului al
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
Răchieru, Silvana (ed.), Copilăria și adolescența altădată. Tinerii de azi cercetează istoria de ieri. Concursul istoria mea Eustory, ediția I, 2000, Editura Dominor, București, 2003. Neculce, Ion, Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, text stabilit, glosar și studiu introductiv de Iorgu Iordan, Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, București, 1959. Netea, Vasile, Marinescu, C. Gh., Liga Culturală și Unirea Transilvaniei cu România, Editura Junimea, Iași, 1978. Nuțu, Constantin, Tomescu, Mircea (coord.), Contribuții bibliografice privind unirea Transilvaniei cu România
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din popor"; vezi, pentru identificarea personajelor Daniil Sihastru și Burcel ostașul sărman căruia i s-a dăruit "movila" pe care o ara varianta lui Ion Neculce, în Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, text stabilit, glosar și studiu introductiv de Iorgu Iordan, Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, București, 1959, p. 10, 11. 44 Despre acest portret, Nicolae Iorga scria: "d. Costin Petrescu a zugrăvit, după Evanghelia de la Humor, un Ștefan cel Mare în veșminte scumpe, drept, cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s-a păstrat și în republicarea sa din 2003 (art.12, alineat 2). 2 Prin proclamarea zilei de 1 decembrie ("în unanimitatea adeziunii") ca zi națională "s-a făcut dreptate însuși poporului român", după cum scria istoricul Cristian Popișteanu, în cuvântul introductiv al "Magazinului istoric" din decembrie 1990 (serie nouă), p. 3. 3 În liceu și nu numai, corespondență trimisă de elevul Dragoș Radu-Bucurenci (clasa a XII-a, Colegiul "Sf. Sava", București) și publicată în revista "Dilema", nr. 351 din 29 octombrie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu am jertfit»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, în PSB, vol. 11, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1997, p. 188. footnote>. Unii dintre cei din piață care erau de față la martirajul lui Pioniu îl rugau și ziceau: „«Crede
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
prin El», înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia «spre viață» (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 8, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 371. footnote>. Interesantă este și mărturia Sfântului Ioan Gură de Aur care subliniază ca de multe ori cu impetuozitatea unui temperament vulcanic
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Charles Morris, Thomas Sebeok, Umberto Eco. Avînd în vedere aceste distincții, am optat pentru termenul integrator semiotică, neuitînd să elucidăm și semiologia saussuriană (de sorginte lingvistică, dedicată cu precădere fenomenului literar). Introducerea noastră va cuprinde două axe: semiotica generală (capitolele introductive: "Semiotica în contemporaneitate", "Structuralism și semiotică", "Ferdinand de Saussure și modelul dia-dic al semnului", "Charles Sanders Peirce și modelul triadic al semnului") și semiotici regionale (semiotica narațiunii, semiotica publicității, semiotica spațiului, gestualitatea, proxemica, semiotica mass-media,semiotica glumei). Chiar dacă primele capitole
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unicității. Modelul salvării propune ca incipit o aserțiune banală urmată de evocarea unei situații concrete dificile la care intervine agentul salvator printr-o anumită prestație; această "épreuve glorifiante" este urmată de o concluzie care generalizează rolul benefic al agentului. Aserțiunea introductivă Situația dificilă Prezentarea agentului salvator Concretizarea intervenției, a rolului benefic Solidaritatea există E greu să învingi singur dificultățile Atunci am ales o bancă a cooperării: am ales Banque Populaire În asociații profesionale, sindicale am învățat că sîntem puternici doar împreună
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de typologie narrative: le point de vue, Paris, Corti (trad.rom. Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, 1994, București, Univers) Marcus, Solomon (ed), 1978 La sémiotique formelle du folklore, Paris, Klincksieck Miclău, Paul, 1975 "Poetica, structuralismul și semiotica" studiu introductiv la Poetica. Gramatica Decameronului de T. Todorov, București, Univers Pavel, Thomas, 1986 L'univers de la fiction, Paris, Seuil Prince, Gerald, 1973 Grammar of Stories, Mouton, La Haye Propp, V.I., 1970 Morfologia basmului, București, Univers Rastier, François, 1973 Essais de sémiotique
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe măsură ce citea în ziare despre atrocitățile zilnice de peste ocean, numărul cu poemele grecești trebuie să-i fi oferit momentan consolare. Cavafis avea să rămână poetul ei favorit. Va publica ediția ei cu operele lui Cavafis cu un amplu aparat teoretic introductiv abia peste 18 ani. Dar între timp a continuat să se identifice cu el, considerându-se și ea un outsider: din punct de vedere național, intelectual și sexual. De multe ori avea să susțină cât de mult ar fi dat
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
generoasă a lui Schlumberger; curând crema din înaltele cercuri academice și literare de la Paris a decis să fie invitată să participe și să colaboreze. La începutul lui 1954, Schlumberger, conștient de interesul lui Yourcenar față de Mann, i-a oferit eseul introductiv și deci cel mai prestigios iar Marguerite s-a pus pe lucru imediat. Eseurile au fost strânse în toamna lui 1954, cartea fiind publicată în martie anul următor. Pentru a-l scrie, Yourcenar a recitit operele lui Mann și și-
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
construcții, se pot observa tehnici și semnificații fundamentale. Tălmăcirile acestea în limba noastră sunt croite pe aceeași măsură, la fel de prețioase precum cele din textele antice ale aceluiași Petru Creția, de care aceste versiuni sunt mai puțin îndepărtate decât par: studiul introductiv al cărții de eseuri, de pildă, conține o infirmare explicită a opiniei scriitoarei că Tacit și Suetoniu ar fi fost ultimii mari istorici latini, o interpretare mai nuanțată a unității eseului critic despre Thomas Mann, ca și o descoperire a
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
comentariile alăturate versiunilor românești ale marilor texte. Nu e mai puțin adevărat că postfața lui Nicolae Balotă la Piatra filozofală, prefața lui Mihai Gramatopol la Memoriile lui Hadrian, postața Angelei Cismaș la primele două volume din Labirintul lumii și studiul introductiv al lui Petru Creția la Creierul negru al lui Piranesi trimit fiecare, în subsidiar, și la alte cărți ale scriitoarei. Ulterior, parcurgerea unor texte izolate unele netraduse încă a produs articole independente, privitoare la proza de ficțiune, dar și la
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
roman. Romanul ca gen proteic, autarhic, dominator, parodia ca gen al secundului, imitație a imitației, două subiecte intersectabile, cum s-a văzut, în operele literare de primă scenă ce aveau să schimbe pentru totdeauna configurația canonului literar universal. În secțiunea introductivă, "Parodie romanescă vs. roman parodic? Pentru o reconsiderare a parodiei, azi", sunt atent precizate și delimitate anumite moduri de înțelegere a parodiei în diferite perioade istorice. Trimiterea la noțiunile de teorie literară, la anumiți pași din istoria literaturii care s-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
chiar contextele ideologice (e cazul postmodernismului). În fața lui, parodia însăși, deși operează prin anumiți indici care ne permit catalogarea sa drept un gen de sine stătător, tinde să-și piardă, în secolul XXI și din pricina prea complexelor hibridări, individualitatea. Secțiunea introductivă a lucrării, "Parodie romanescă vs. roman parodic?", explică preferința noastră pentru anumite moduri de înțelegere a parodiei și ne motivează opțiunea pentru praxisul romanului. Cele trei capitole care urmează ("Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului", "Renașterea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
excurs desfășurat mai ales în spațiul literaturii franceze, dar și al literaturii de specialitate, cuprinzând referiri la tratate precum Poetica lui Aristotel sau Discurs asupra originii și caracterului parodiei a abatelui Scaligero. Trăsăturile parodiei sunt atribuite, cel puțin în capitolul introductiv, poemului eroi-comic, reprezentat în Franța prin scrierea lui Boileau, Le Chapelain décoiffé, operă în care "Boileau, Racine și încă vreo doi s-au amuzat, prin 1664, încercând să adapteze patru scene din primul act al Cidului pe tema unei dispute
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
iradiat, cu siguranța modului unic de cunoaștere lingvistică, în întreaga lume romanică, deci își avea adepți și în Spania păturilor largi de populație, nu numai în cler. Ea se va îmbina, cum se întâmplă demonstrativ și în acest scurt episod introductiv, cu limbajul neintelectualizant al vulgului (fapt evident în verbalizarea agresivă din citatul de mai sus). Parodia devine situaționare și semn lingvistic, prin punerea stilului grav, nobil în situația de a fi folosit de către vulg, într-o circumstanță neilustrativă moral, cum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Don Quijote de La Mancha" pe care o face, în introducere, Urganda cea Neștiută, protectoarea lui Amadís de Gaula, se alătură unor sonete care vizează explicit modele livrești. Surprinzând esența personajului Don Quijote " Care tot citind bucoavne/ Și-a scrântit amarnic capul", versurile introductive îi alătură și comparația cu lumea ficțională a lui Ariosto ("Arme, cavaleri și dragosti/ L-au înnebunit cu totul/ Ca pe-Orlando furiosul/ Ca și-Orlando-namoratul/ Și-a-nchinat pe viață brațul/ Dulcineii din Toboso"), care va fi reluată pentru a dezvolta semnificații suplimentare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
R.-M., Istoria romanului modern, traducere de Leonid Dimov, prefață de Nicolae Balotă, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968. Anghelescu-Irimia, Mihaela, Dialoguri posmoderne, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999. Aristotel, Poetica, ediția a III-a, îngrijită de Stella Petecel, studiu introductiv, traducere și comentarii de D.M. Pippidi, Editura IRI, București, 1998. Auerbach, Erich, Mimesis. Reprezentarea realității în literatura occidentală, traducere de I. Negoițescu, Editura Polirom, Iași, 2000. Bahtin, Mihail, François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și în Renaștere, traducere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Iași, 1996. Corniș-Pop, Marcel, Anatomia balenei albe. Poetica romanului american epopeic-simbolic, Editura Univers, București, 1982. Curtius, Ernst Robert, Literatura și Evul Mediu latin (Excursuri), traducere de Adolf Armbruster, Editura Paideia, București, 2000. De Sanctis, Francesco, Istoria literaturii italiene, traducere, studiu introductiv și note de Nina Façon, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965. Duda, Gabriela, Introducere în teoria literaturii, Editura ALL, București, 1998. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Renașterea, umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Editura Univers, București, 2000. Șklovski, Viktor, Despre proză. Meditații și analize, vol. I, traducere de Inna Cristea, Editura Univers, București, 1975. Tatarkiewicz, Wladyslaw, Istoria esteticii, vol. III, Editura Meridiane, București, 1978. Wellek, René, Conceptele criticii, traducere de Rodica Tiniș, studiu introductiv de Sorin Alexandrescu, Editura Univers, București, 1970. Dicționare Dicționar de termeni literari, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1976. Ducrot, Oswald; Shaeffer, Jean-Marie, Noul Dicționar Enciclopedic al Științelor Limbajului, traducere de Anca Măgureanu, Viorel Vișan, Marina Păunescu, Editura Babel, București
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
monde tout simplement livresque, ne pouvait être expliquée, décodée en absence d'aucune des deux coordonnées ci-dessus présentées. Les quatre grands chapitres de ce livre présentent, en effet, l'évolution diachronique d'un concept soumis encore aux controverses. Dans la partie introductive du présent livre intitulée "Parodie romanesque versus roman parodique. Pour une réconsidération de la parodie, aujourd'hui", Livia Iacob expose certaines modalités de comprendre la parodie dans différentes périodes historiques, en militant pour la suprématie du premier terme choisi. Dans le
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Păunescu, Editura Babel, București, 1996, p. 422. 80 Marian Popa, "Modul parodic", în Comicologia, Editura Univers, București, 1975, pp. 147-173. 81 "Modul parodic", în Ironia, Editura Institutul European, Iași, 1999, pp. 136-137. 82 Aristotel, Poetica, ediția a III-a, studiu introductiv, traducere și comentarii de D.M. Pippidi, îngrijită de Stella Petecel, Editura IRI, București, 1998, p. 80. 83 Fred W. Householder Jr., "Paroidia", în Journal of Classical Philology, XXXIX/1944. 84 F.J. Lelievre, "The Basis of Ancient Parody", în Greece and
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
verbales ramène l'esprit à des objets comiques"). 111 Marian Popa, "Modul parodic", în Comicologia, Editura Univers, București, 1975, p. 147. 112 Cf. G.Genette, op. cit., p. 22. 113 Quintilianus, M. Fabius, Arta oratorică, volumul al III-lea, traducere, studiu introductiv, tabel cronologic, note, indici de Maria Hetco, Editura Minerva, București, 1974, p. 31. 114 M. Fabius Quintilianus, op. cit., volumul al doilea, p. 185. 115 Daniela Petroșel, op. cit., p. 27. 116 Cf. Daniel Sangsue, La parodie, Hachette, 1999, p. 15. 117
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]