3,010 matches
-
-ți spun toate cele... <victor37>: ok, nu-mi spune prostiile <maya>: păi, ce altceva să- ti spun? Cînd îți spun vreo bucurie, spui ‘good for u’ și zimbesti <victor37>: chiar asta simt. Mă bucur pentru tine. <maya>: aici, cei mai multi te invidiază, te iau la mișto, spun: ce-mi spui mie, n-ai părinți?... <victor37>: nu-i mai înțeleg pe români. Am lăsat prieteni - nu i-am mai recunoscut. <maya>: așa e. nici eu nu-mi mai recunosc prietenii. Îmi zic că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
3 zile, 4. nu mă grăbesc. E poate cea mai frumoasă șosea din lume <maya>: nu te plictisești pe drum? <victor37>: cum ți-am zis, e frumos. Printre munți, lacuri, păduri, cascade.. <victor37>: sper să fie timp frumos <maya>: te invidiez <victor37>: mergi și 3-4 ore pînă să dai de vreun motel, sat de 10-15 case <maya>: să nu pățești ceva pe drum <victor37>: Doamne ferește! <maya>: vezi, de aceea e bine să nu fii singur <victor37>: nu o să fiu singur (nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sonia>: și să-l țin lîngă mine <sonia>: și să simt și eu plăcere cînd fac sex! <v45>: mda. Cam multe ai vrea să înveți <v45>: credeam că cea de-aseara e o debusolata <v45>: și iată că tu o invidiezi <sonia>: te rog să mă ierți <sonia>:: și să știi: uneori te urăsc! <sonia>: mai bine plec <v45>: și eu trebuie să fac și bani <v45>: see you next time <sonia>: pa Klick Fundul mării nu coboară brusc. Pe timpul refluxului
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
victor37>: OK, mi-am făcut imaginea <maya32>: ne-a însoțit pînă pe treptele hotelului. Acolo m-a întrebat dacă nu vreau să iau cina cu el, la un restaurant <maya32>: urma să ne intilnim la 9 <maya32>: toate fețele mă invidiau “ai dat lovitura, ăsta-i tip de milioane!” <maya32>: m-au ajutat să mă îmbrac, să mă aranjez.. <maya32>: eu eram parcă beata de fericire! <victor37>: îmi dau seama <maya32>: mă aștepta cu mașina, străină <maya32>: mi-a zis că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să nu mă doboare căldura. Inchid caietul de însemnări, îl pun înapoi în rucsac, cu multă grijă, ca pe o relicvă, și la drum. Ultreya! Ieșind din localitate, văd un lac de agrement pe care mulți practică ski acvatic. Ii invidiez pentru curajul și abilitatea lor. Imi vine să mă așez undeva la umbră și să-i privesc îndelung, dar gândul că mai am cale lungă mă ajută să înving tentațiile și să merg mai departe pe câmpul plan pe care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că sunt calitățile bărbatului matur, și, de fapt, chiar așa era. Dar tu, tu poți Într-adevăr să ai prieteni? Te uiți cu strângere de inimă la brațul lui bronzat care izbește mingea albă de tenis de podeaua Întunecată, Îl invidiezi? Îl admiri? N-ai ști ce să spui, dar ți-ai dori să râzi atât de lipsit de griji ca el, dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Cel mai recent, cel mai ambițios. Viitorul șef de laborator. Viitorul director. Dorința lui dintotdeauna să iasă În față. Să se afirme mai repede decât colegii lui. —...Să vă reproșez? Ei, Doamne, Dumnezeule, nici gând! Nu vă reproșez, dimpotrivă, vă invidiez pentru că nu aveți cum și nici unde să vă Întâlniți cu trecutul! Am spus că vă invidiez, deși, dacă ar trebui să o iau de la capăt, dacă mi s-ar oferi să mă Întorc la Început, nu știu dacă... Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În față. Să se afirme mai repede decât colegii lui. —...Să vă reproșez? Ei, Doamne, Dumnezeule, nici gând! Nu vă reproșez, dimpotrivă, vă invidiez pentru că nu aveți cum și nici unde să vă Întâlniți cu trecutul! Am spus că vă invidiez, deși, dacă ar trebui să o iau de la capăt, dacă mi s-ar oferi să mă Întorc la Început, nu știu dacă... Prea obositor... și atât de mare plictiseala câteodată! —V-ați plictisit și În această călătorie, domnule profesor? —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
știe pe toate! Acum ai devenit și specialistă În gerontologie! De când?! — Observ pe mine, bineînțeles! Dar, Înainte de asta, a trebuit să văd cum s-a degradat, treptat, sănătatea bunicilor mei. Și ei au fost longevivi, au avut o bătrânețe de invidiat, bine ar fi să le semăn. Mult timp au fost vitali, tonici, iar pe mine ei m-au salvat. Eram cu ei În adăpost când s-a zguduit pământul, Întuneric, țipete, miros oribil, adăpostul era prost aerisit și unii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atât articolele devin mai lungi. Nu am putere să le închei. La primăvară, am zis, voi fi gata cu cartea despre Biblia lui Doré. Am s-o închei brusc, cu un final puternic. Deocamdată mai fac doar unele completări. Te invidiez, a spus Manfred. Dar dacă o să devin suficient de obosit, poate că atunci voi face și eu cărți întregi. Și tu stai tot timpul apăsându-ți pumnii în stomac, i-am mai zis. Ca și cum te-ar durea. Da, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să ne cerem iertare, Monsieur Chavel. Vă asigur că ne-am comportat cu maximă corectitudine. Am fost totdeauna atent să servesc mai întâi un francez... da, da, chiar și dacă printre clienți era un general neamț. Chavel simți că-l invidiază pe Jules pentru că reușise să dea dovadă de „maximă corectitudine“, să-și salveze respectul de sine prin mici doze de neglijență sau de impolitețe. Numai că, pentru el însuși, o asemenea corectitudine ar fi însemnat moarte. Știi cumva dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
grijă, cu un suspin plictisit. Vedeți voi, mama ei crede că își dorește ce e mai bun pentru Jemima. De fapt, mama ei vrea ce e mai bun pentru ea însăși. Vrea o fiică slabă și frumoasă, care să fie invidia tuturor vecinilor ei. Mama ei vrea s-o ia pe Jemima la cumpărături și să se mândrească cu ea, pentru că poartă niște pantaloni mărimea 8. Mama ei vrea să se întoarcă spre vânzători și să le spună cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Dumitru, cu o alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină. Priveau spre foștii lor comandanți ca la niște părinți. După ce au trecut prin fața ofițerilor, Dumitru a comandat: ― Plutooon, stai!!! Oprirea a fost fără cusur. Cu zâmbetul pe buze, ofițerii s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ăla terifiant încă nu fusese citit. Dar, la fel ca oamenii care reușesc să ducă vieți împlinite și fericite, deși locuiesc lângă un vulcan, și eu izbuteam ca din când în când să mă detașez de situația mea deloc de invidiat. Trebuia. Altfel aș fi înnebunit. Misty nu era acolo. Ceea ce m-a ajutat. Prezența ei mă făcea întotdeauna să fiu nervoasă și furioasă. Am supt capătul pixului și l-am privit pe Chris. I-am privit mai ales coapsele. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ca pe primul lucru înfricoșător pe care ai reușit să-l faci fără să apelezi la droguri. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! am bolborosit eu printre dinți. Chiar dacă Margot, una dintre asistente, a mers cu mine, toți pacienții m-au invidiat. —O să încerci SĂ EVADEZI? a vrut să știe Don. Sigur că da, am mormăit eu cu mâna la falca umflată. —O să trimită leoparzii să te caute, mi-a amintit Mike. Da, dar dacă se ascunde în râu, leoparzii o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atunci când eram respinsă era să ies imediat în lume și să caut pe cineva care să mă consoleze. De obicei, asta însemna să mă culc cu alt mascul. Sau cel puțin să încerc. Desigur, nu reușeam întotdeauna. Mereu le-am invidiat pe femeile alea care ziceau: „După ce m-a părăsit Alex, m-am închis în mine. Aproape un an de zile n-am putut să simt nimic pentru vreun alt bărbat“. Ce mi-ar fi plăcut să n-am nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sui pe pereți. Iar asta numai la prima strigare, pentru că după aceea iar trebuie să merg la control și medicul va decide dacă pot reveni în activitate sau nu. Doctorul ăsta mă scoate din minți. Frate, într-un fel te invidiez! îi răspunsese Traian. Mi-aș dori și eu un concediu așa de lung ca al tău. Stai, nu te uita chiorâș la mine! se apără el, văzând cum îl privește Cristi. Nu mă înțelege greșit! Vreau să spun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și pectoralii în față, crăcindu-și picioarele. Părul încă blond, rărit bine în creștet, se revarsă la spate peste gulerul hainei negre, de om al dosarelor. La șaizeci de ani nu poartă ochelari și se laudă cu o vedere de invidiat, „de trăgător de elită“. Când se simte în largul lui, și totdeauna în preajma mamei se simte așa, îi cade bine un pahar de vinișor și ca să-i facă o plăcere gazdei, nu lasă niciodată băutură într-o sticlă începută. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
erau oameni adevărați, În care aveai Încredere, care te ajutau când aveai nevoie, nu să te jefuiască, să te Înșele. Păcat, mare păcat! În loc sa avansăm, regresăm. Îmi plac oamenii frumoși la suflet. Pentru că ei nu știu să urască, să invidieze, să facă rău cuiva. Frumusețea și bunătatea li se oglindesc pe chipurile lor luminoase, cu intenții bune, fără riduri și rictusuri. Ei sunt răbdători, blânzi, calzi, sinceri, tandri, romantici, știu să discearnă, să fie exigenți când trebuie, decenți, onești și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
picior, fața de masă mirosea tot a rânced ca și celelalte, dar de acolo puteam să văd toată încăperea și pe fereastră afară. La masa aceea aveam impresia că toată lumea mă știe, că sunt în centrul atenției și că sunt invidiat. Dintr-o dată nu mai erau lupte de dus ca în locul de unde veneam și mi-era o frică nebună că n-o să știu cum să mă port. Era mai bine decât acasă chiar dacă în jur erau numai străini. O aveam pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sărit pe podea, cei doi au rămas încremeniți. Ce cauți pe-aici, măi, figură? întrebă Petruș enervat. Nu vezi că e ocupat? Îmbrăcarea! am strigat ca-n armată. Pedagoga vine spre voi și o să vă prindă. În lumina lunii le invidiam trupurile goale ce arătau ca două statui antice. Erau doi adulți în comparație cu mine. „Tu trebuie să mai crești” îmi răsunau în urechi vorbele Sorinei... și atunci am auzit prima oară suspinele Creței care ieșise de sub pătura ei. Bravo Petruș. Ușa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
seama că era o prostie și m-am așezat la loc. Transpirasem și nu mă puteam opri din tremurat. Obrajii și fruntea Îmi ardeau ca la o febră puternică În timp ce mi dădeam seama. Eu eram acea fată pe care o invidiasem. Acea fată pe care nu putuse să și-o scoată din minte. Acea fată pe care o desenase.... Iar el era acel băiat de care mă Îndrăgostisem pe loc și după care suspinasem atâta timp. Telefonul Îmi sună și am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tentația evaziunii într-un erotism egalitar, sănătos. Sunt ultimul embrion al mamei. Din cei douăzeci și trei concepuți, numai trei au avut de crescut și de văzut lumina zilei, ceilalți douăzeci s-au întors în mațele de beton ale pământului. Invidiez uneori încercarea ghilotinată de a prinde formă a fraților și surorilor mele. Eu însămi aș fi fost un astfel de avorton, dacă maică-mea s-ar fi lăsat convinsă de medici să pună capăt sarcinii. Un avorton rămas în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
murdărească de noroi. Uneori, o lăsa taxiul la poarta noastră, drumul fiind prea prost până la ea. Era blondă, cu părul gros și lung, ochi albaștri și un trup destul de dolofan, alb. Stratul adipos era, bineînțeles, un semn de bunăstare de invidiat. Când vecinii comentau că Anca era prea grasă, știam cu toții că de fapt li se făcea gura apă, încercând numai să-și închipuie forma și gustul mâncărurilor cu care își hrănea greutatea. Efectul ei asupra mea sporea fascinația neputincioasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vieți intense și brutale, sălbatică, multicoloră și vivace. Marsilia pe care o cunoșteam, insolită și plină de oameni care gesticulează, cu hotelurile confortabile și restaurantele pline de oameni din lumea bună, cuminți și banali, renăștea acum dinaintea ochilor mei. Îi invidiam pe cei care au putut vedea cu ochii lor priveliștile și scenele descrise de căpitanul Nichols. Când li s-au închis porțile azilului de noapte, Strickland și căpitanul Nichols au căutat ospitalitatea lui Bill Ghioagă. Acesta era stăpânul unei pensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]