2,729 matches
-
fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu ochea prin lunetele arzând ciuta de elan, ciuta se împiedica în hățișurile iubirii țipate din vârfurile picioarelor până în chakrele sufletului, inima se deschidea ca un uriaș iris, devenind portal către dimensiuni de care nici Dumnezeu nu știa, prilej ca să fie blamat de Satana, știam eu că ești imperfect și porneau incantațiile woodoo, vrăjitoare și draci țeseau portative, le multiplicau până deveneau opus multimuzical cu multipăianjeni, ouă, pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ușor conturați și o frunte lată, să întregească, pentru mine, tabloul unei Fete Morgana. Cea din dreapta era mai specială decât partenera ei. De origine asiatică, avea un nume specific, Maritsu Horotashi. Avea un nas mic, ochi migdalați și un magnific iris negru. Dar nu era un negru cum se întâlnește de obicei la rasa ariană, unul corcit cu cea mai închisă nuanță de maro. Nici acel negru ce se întâlnește câteodată la cei mai colorați dintre oameni, acela ce împrumută caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
controlezi pe ei și pe tine așa cum trebuie. Am coborât și noi lăsând în urmă cerul ce începea să se întunece din ce în ce mai mult la orizont, căci norii începeau să se îndrepte amenințător spre soare. Se apropiau de el ca un iris, în cercuri, din ce în mai strâmte, din ce în ce mai sufocante, ca un cerc de rechini ce se strâng precum lațul în jurul victimei lor. Intrând în sala de clasă, am putut observa că băncile nu mai erau la locul lor. O parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nor era, iar eu eram subțire de-ntuneric dungă, nici gând același drum, vreodată, pe amândoi să ne ajungă. un cearcăn dens băltește sub ochiul lui aprins a noapte-n așteptare, lacrima lui mă înhață sidefată și neagră. e ca și cum irisul lui mă soarbe cu sete nemăsurată. lumi nenumite din lumea aceasta nu ești cum nu ești din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce, clinchetiră ca apa clătinată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc în mine chiar de pasul lor domol. hrană dulce-amară ce frumos cu privirea mă alini, cât senin e în înaltul din iris, ce soare lichid îți curge prin gândul ce-l trimiți către mine, fiule drag. mângâietor ca o melodie, printre gânduri îmi scapi, ești locul din vis la care revin obstinat, tot sperând să iau totul de la capăt, să fac timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la redactorul Marklund. Nu mai pot servi nimic. Tata se așezase în fața ușii. O studia, necontenit, cu ochii mijiți. Avea cei mai eficienți ochi pe care i-am văzut vreodată. Când cerceta un pin marcat, puteai să vezi imediat în irisul și în pupila lui cât valora copacul, nu numai în coroane, ci chiar în öre. Și i s-a adresat, spunându-i: Acesta (a arătat cu mâna sub masă) este singurul meu fiu. Peste o lună începe școala la dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
până la urmă și autobuzul. Rucsacul pe care-l cumpărasem la Steinwalls cuprindea mâncare pentru vreo două săptămâni, baterii pentru aparatul meu de radio, câteva pâini de secară, tutun de pipă, chibrituri și o foarfecă pentru barba și părul meu. Plantasem iriși și floarea miresei pe mormântul bunicului. Era o aluzie la Cehov. DESENUL Ceea ce urmează acum este doar un episod. Merită foarte puțin spațiu. De fapt nici un pic de spațiu. Dar trebuie amintit, altfel povestirea despre Biblia lui Doré ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu o lentilă biconvexă (convergentă). În funcție de contracția mușchilor, cristalinul își poate schimba curbura, deci și indicele de convergență, dând astfel ochiului posibilitatea de a se acomoda cu (de a focaliza) subiectul aflat la o anumită depărtare. În fața cristalinului se găsește irisul, alcătuit dintr-un mușchi circular cu deschidere variabilă, care permite luminii să treacă prin cristalin prin fante de dimensiuni variabile, în funcție de luminanța obiectelor privite (de exemplu, dacă privim o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
anumită depărtare. În fața cristalinului se găsește irisul, alcătuit dintr-un mușchi circular cu deschidere variabilă, care permite luminii să treacă prin cristalin prin fante de dimensiuni variabile, în funcție de luminanța obiectelor privite (de exemplu, dacă privim o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar dacă suntem într-o cameră întunecată, irisul va fi deschis cât mai mult). Diafragma obiectivelor funcționează după aceleași principii ca și cele ale irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
deschidere variabilă, care permite luminii să treacă prin cristalin prin fante de dimensiuni variabile, în funcție de luminanța obiectelor privite (de exemplu, dacă privim o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar dacă suntem într-o cameră întunecată, irisul va fi deschis cât mai mult). Diafragma obiectivelor funcționează după aceleași principii ca și cele ale irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită coroidă, care formează camera obscură a ochiului. Coroida este acoperită cu retina, alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
privite (de exemplu, dacă privim o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar dacă suntem într-o cameră întunecată, irisul va fi deschis cât mai mult). Diafragma obiectivelor funcționează după aceleași principii ca și cele ale irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită coroidă, care formează camera obscură a ochiului. Coroida este acoperită cu retina, alcătuită din ramificațiile nervului optic, sub formă de conuri (pentru vederea de zi) și bastonașe (pentru vederea nocturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pentru vederea nocturnă). Imaginea se formează pe pata galbenă, cu un maximum de claritate în centru, numit centru foveal (figura 2.9). Fig. 2.9. Secțiune orizontală prin ochi 1 - sclerotică; 2 - cornee transparentă; 3 - cristalin; 4 - mușchii ciliari; 5 - irisul; 6 - coroida; 7 - retina; 8 - canalul nervului optic; 9 - centrul foveal; A - axa geometrică; B - axa vizării directe. 2.2.3. Unghiul de câmp al obiectivelortc "2.2.3. Unghiul de câmp al obiectivelor" Unghiul de câmp este mărimea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
degete lungi și ele, foarte bine delimitate, picioare care nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi strălucesc ochii negri, tot rotunzi, cu pupilele și irisul care nu mai lasă aproape nici un pic de alb la vedere. Gura croită pe zâmbet nu i se-nchide bine peste dinții cu strungăreață. Avea obiceiul cumva nenatural să-și muște tot timpul buzele cu dinții din față, ceea ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
jongla cu măiestrie. Instinctiv, am dat un pas înapoi și-am rămas aliniat cu Sorina.Și ea îl sorbea din ochi admirativ. Se simți studiată de mine și imediat acea undă de visare din ochi îi dispăru lăsând în loc doar iriși de gheață. Era felul ei prin care îmi arăta că nu-i pasă de nimeni și că are controlul asupra a tot ce simțea. La masă am fost tăcut. Se auzeau doar cei doi. Cumva, doreau să-și trâmbițeze relația
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Sigur, sigur, răspunse ea stingherită. Poate din cauza băuturii sau poate de la parfumul ei care mă învăluia, vedeam cum i schimbă culoarea ochilor. Punctele verzi ca de iarbă se micșorau și altele gri ieșite din spatele celorlalte se tot măreau până ce întregi irișii au căpătat o altă nuanță. -Ce faaaașinan... ce fașșștinant... ce... fasssscinanți sunt ochii tăi, măi Sini... Poți tu să-i vezi? mă întreba și mie mi se tot părea că altceva voia să mă întrebe. Îi pot vedea chiar și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
la ea. Nu o cunoșteam foarte bine. Abia dacă ne vedeam În afara orelor de antrenament. Părul scurt și blond Îi era făcut țepi si purta o rochiță neagră aproape indecentă. N-aș fi putut să spun ce ochi avea, culoarea irisului era imperceptibilă din pricina tonei de dermatograf cu care fusese machiată. ― Ai emoții? mă Întrebă. ― Da, am răspuns cu voce slabă. Tu nu? ― Nu prea, spuse ea, aruncându-și guma de mestecat și Începând să se rujeze pentru a zecea oară
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
refaci în memorie ciclul creației tale, meditezi dacă ai făcut undeva vreo greșeală, cât de mică. șase în al patrulea loc: ochii tăi sunt în dreptul ochilor regelui hanuman, pupilele tale îl fixează, pupilele lui sunt dilatate, semn de activare simpatică, irișii tăi sunt căprui, irișii lui sunt albaștri, tu îți ții respirația, cu o bucată bună de paradis în tine, el respiră des și profund, îl vezi bine, are blană roșie pe gât și argintie pe față și corp, tu ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
creației tale, meditezi dacă ai făcut undeva vreo greșeală, cât de mică. șase în al patrulea loc: ochii tăi sunt în dreptul ochilor regelui hanuman, pupilele tale îl fixează, pupilele lui sunt dilatate, semn de activare simpatică, irișii tăi sunt căprui, irișii lui sunt albaștri, tu îți ții respirația, cu o bucată bună de paradis în tine, el respiră des și profund, îl vezi bine, are blană roșie pe gât și argintie pe față și corp, tu ai costumașul tău roșu de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Am cățărat-o cu de-a sila. Până la mine s-au suit niște oițe bune și cuminți. Picioarele lor sunt țepene și ne-terminate parcă. De fug, pocnesc pământul ca niște bastoane de lemn. Pupilele și le țin în vârful irisului: persoane încrezute. Le privesc cumințenia și-mi dau lacrimile. Irina nu pricepe prostia mea, și eu a trebuit s-o liniștesc și a trebuit să-i explic ce simțeam. La urmă face și ea: "Cum ai dreptate!" și le privește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toată viteza. * * * În dimineața aceleiași zile, șase sau șapte corăbii de război pluteau spre miazănoapte peste Lacul Biwa ca un stol de păsări de apă. Pe pânza care acoperea puntea uneia dintre nave, flutura în vânt un blazon mare cu iris. Niwa Nagahide stătea pe puntea corăbiei, când, deodată, văzu fum negru înălțându-se de pe un munte din partea de miazănoapte a lacului și strigă la oamenii din jurul său: — E lângă Oiwa sau lângă Shizugatake? — Trebuie să fie Shizugatake, răspunse un membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Intră și ia loc. Însoțit de fiul său, Inuchiyo îl conduse pe Hideyoshi spre cetatea principală. Evitând anume intrarea oficială, deschiseră poarta dinspre zona grădinii și își îndrumară oaspetele direct spre apartamentele interioare, oprindu-se din drum pentru a privi irișii violeți și azaleele albe care creșteau în grădină. Era tratat ca și cum ar fi fost un prieten apropiat de familie, iar Inuchiyo se comporta la fel ca pe vremea când el și Hideyoshi locuiseră în case despărțite doar printr-un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
permitea domnului Postolache să-și întoarcă mai ușor capul spre fereastră și să se inspire din furtuna de afară. Se vedea clar cum se inspiră. Apoi își întorcea oarecum iluminat fața spre clasă. Din banca întâi puteai să-i vezi irisurile verzi-căprui mărite în chip monstruos pe fragmente din lentilele ochelarilor cu multe dioptrii. "Tot așa, călătorii dintr-un tramvai nu sunt un colectiv. Tot ce-i leagă este că întâmplător au de făcut o bucată de drum împreună. Pentru a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
om din imperiu. Tiberius a lăsat Roma în mâinile lui... Antonia surâse. — Asta e problema pe care va trebui s-o înfrunte Tiberius. Nimeni n-o va face mai bine decât el. Pleoapele lui se deschiseră larg, dând la iveală irisurile verzi-cenușii, ca ale lui Germanicus. Antonia văzu ce sentimente se dezlănțuiau în sufletul lui și-l mângâie. — Acum du-te, șopti. Toți or să se întrebe de ce te-am chemat aici. În legătură cu acea scrisoare, care avea să schimbe viitorul imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
face ca grupul lui să-ți rămână fidel chiar dacă sărmana de ea e moartă, care se simte răspunzător să te îndrume, și dacă-i spun că tu vrei să distrugi majoritatea cu ideea asta... Ochii tânărului Împărat se deschiseseră larg, irisurile limpezi îl fixau pe prefectul cohortelor sale. Sertorius Macro ezită, îi trecu prin minte gândul că era distrus, însă privirea Împăratului se îmblânzi. Scutură din cap, ca pentru a-și face un reproș sieși, și zâmbi: S-o lăsăm moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul se întoarse să-l privească și se gândi că ignorantul Sertorius Macro avea o părere prea bună despre sine, dacă îndrăznea să-i vorbească astfel, fără să se controleze. Nu-i răspunse, singurul indiciu al gândurilor sale fu privirea, irisurile verzi-cenușii între pleoapele larg deschise. Dar senatorul Asiaticus - după ce colegii săi, cu o copleșitoare majoritate oficială și murmure de rebeliune tainică, aprobaseră respectivele proiecte imperiale - spusese: „Nu poate continua așa. Fărâmițăm imperiul ca pe un miel care trebuie prăjit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]