9,120 matches
-
operelor propriu-zise (deși se mândrea cu faptul că e ,magister în ironie"), ea este considerată în zilele noastre una din scrierile sale de căpătâi. Primele însemnări ale lui Kierkegaard despre ironie datează din 1837, dar lucrul propriu-zis la Conceptul de ironie l-a început abia în vara lui 1840. Avea să predea teza la 3 iunie 1841, înaintând totodată câte o cerere Facultății de Teologie și regelui pentru a i se îngădui obținerea titlului cu o lucrare în limba daneză (în loc de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
o cerere Facultății de Teologie și regelui pentru a i se îngădui obținerea titlului cu o lucrare în limba daneză (în loc de latină, cum era obiceiul). Teza urma să fie totuși susținută în latină. Motivele invocate erau de ordin stilistic: abordarea ironiei la moderni nu putea fi întreprinsă în mod adecvat în latină. Lucrarea a fost acceptată, nu însă fără anumite rețineri: comisia profesorală considera neacademic tonul ei ironic, nepotrivit pentru un teolog. Conținutul s-a bucurat însă de apreciere, astfel că
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
de apreciere, astfel că a putut vedea lumina tiparului în septembrie 1841. Pe 29 septembrie a avut loc susținerea, în cadrul unui examen care a durat șapte ore... Încă în introducere, Kierkegaard constată ,imposibilitatea" întreprinderii sale: a prinde într-un concept ironia, cea definită, cu un termen hegelian, ca ,negativitate infinită și absolută", e ca și cum ai vrea ,să desenezi un spiriduș cu pălăria care îl face invizibil". Dificultățile au fost însă în parte înlăturate prin personificarea ironiei ca punct de vedere al
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
a prinde într-un concept ironia, cea definită, cu un termen hegelian, ca ,negativitate infinită și absolută", e ca și cum ai vrea ,să desenezi un spiriduș cu pălăria care îl face invizibil". Dificultățile au fost însă în parte înlăturate prin personificarea ironiei ca punct de vedere al lui Socrate și folosirea lui Socrate ca etalon pentru judecarea ironiștilor moderni: romanticii. Acestora, Kierkegaard le reproșează distanțarea de lume prin ironie, indiferența față de normele morale și sociale și închiderea în sine, o formă de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
care îl face invizibil". Dificultățile au fost însă în parte înlăturate prin personificarea ironiei ca punct de vedere al lui Socrate și folosirea lui Socrate ca etalon pentru judecarea ironiștilor moderni: romanticii. Acestora, Kierkegaard le reproșează distanțarea de lume prin ironie, indiferența față de normele morale și sociale și închiderea în sine, o formă de libertate negativă, abstractă. Consideră însă că ironia e calea spre adevăr când reprezintă o clipă în viața omului, un moment controlat, depășit prin deschiderea spre un nou
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
Socrate și folosirea lui Socrate ca etalon pentru judecarea ironiștilor moderni: romanticii. Acestora, Kierkegaard le reproșează distanțarea de lume prin ironie, indiferența față de normele morale și sociale și închiderea în sine, o formă de libertate negativă, abstractă. Consideră însă că ironia e calea spre adevăr când reprezintă o clipă în viața omului, un moment controlat, depășit prin deschiderea spre un nou stadiu (cel etic): ,Așa cum filosofia începe cu îndoiala, o viață care să poată fi numită umană începe cu ironia". Începe
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
că ironia e calea spre adevăr când reprezintă o clipă în viața omului, un moment controlat, depășit prin deschiderea spre un nou stadiu (cel etic): ,Așa cum filosofia începe cu îndoiala, o viață care să poată fi numită umană începe cu ironia". Începe cu ea, dar nu se oprește la ea. Fragmentul de față reprezintă unul din pasajele teoretice cheie ale volumului și anticipează, totodată, unele trăsături din opera ulterioară a lui Kierkegaard : accentul pus pe individ, nu pe comunitate, critica modului
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
de viață burghez, considerat cum nu se poate mai străin de ideea creștină a pătimirii și umilinței. Observațiile despre criticii literari, care ar ,aranja" autorii, anticipează neînțelegerile lui Kierkegaard cu Ludvig Heiberg (1791-1860), arbitrul gustului literar al epocii. Descrierea rolului ironiei în legăturile de dragoste duce cu gândul la Jurnalul seducătorului din Sau-sau (1843), unde seducătorul Johannes trăiește, la fel ca ironiștii romantici, într-o permanentă reflecție a reflecției, analizându-și, cu distanțare calmă, sentimentele. Pasajul ar putea fi considerat
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
ale cărui personaje de comedie îi par lui Kierkegaard tipuri ușor de întâlnit printre contemporani. De altfel, tocmai datorită încercărilor de a-i caracteriza pe contemporani, aceste pasaje din textul lui Kierkegaard nu sunt doar un fragment de teorie a ironiei, ci și un exemplu de ironie practică, pe teme de mare actualitate și astăzi. A.-S. T. A fost o vreme, nu prea demult, când și aici se putea avea succes cu un pic de ironie, care acoperea orice alte
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
par lui Kierkegaard tipuri ușor de întâlnit printre contemporani. De altfel, tocmai datorită încercărilor de a-i caracteriza pe contemporani, aceste pasaje din textul lui Kierkegaard nu sunt doar un fragment de teorie a ironiei, ci și un exemplu de ironie practică, pe teme de mare actualitate și astăzi. A.-S. T. A fost o vreme, nu prea demult, când și aici se putea avea succes cu un pic de ironie, care acoperea orice alte lipsuri și ajuta la o relativ
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
fragment de teorie a ironiei, ci și un exemplu de ironie practică, pe teme de mare actualitate și astăzi. A.-S. T. A fost o vreme, nu prea demult, când și aici se putea avea succes cu un pic de ironie, care acoperea orice alte lipsuri și ajuta la o relativ respectabilă trecere prin lume, dând aparența de persoană cultă, cu perspectivă asupra vieții și înțelegere a lumii - persoană înfățișată inițiaților ca aparținând unei extinse francmasonerii intelectuale. Se mai întâmplă să
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
măcar ca vreun om să aibă disperata idee de a străbate viața singuratec -, în acest timp care, mână-n mână și braț la braț (precum calfele pornite la drum, sau soldații), trăiește doar pentru ideea de comunitate?1 Însă chiar dacă ironia e departe de a fi specifică epocii în care trăim, nu înseamnă defel că ironia ar fi dispărut de tot. ș...ț De exemplu, în retorică apare deseori o figură de stil numită ironie, definită ca spunere a contrariului a
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
timp care, mână-n mână și braț la braț (precum calfele pornite la drum, sau soldații), trăiește doar pentru ideea de comunitate?1 Însă chiar dacă ironia e departe de a fi specifică epocii în care trăim, nu înseamnă defel că ironia ar fi dispărut de tot. ș...ț De exemplu, în retorică apare deseori o figură de stil numită ironie, definită ca spunere a contrariului a ceea ce gândești. Aici avem de-a face o însușire care se întâlnește la orice ironie
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
ideea de comunitate?1 Însă chiar dacă ironia e departe de a fi specifică epocii în care trăim, nu înseamnă defel că ironia ar fi dispărut de tot. ș...ț De exemplu, în retorică apare deseori o figură de stil numită ironie, definită ca spunere a contrariului a ceea ce gândești. Aici avem de-a face o însușire care se întâlnește la orice ironie - anume, că fenomenul nu este esența, ci opusul esenței. Când vorbesc, gândul și sensul reprezintă esența, iar cuvântul, fenomenul
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
ironia ar fi dispărut de tot. ș...ț De exemplu, în retorică apare deseori o figură de stil numită ironie, definită ca spunere a contrariului a ceea ce gândești. Aici avem de-a face o însușire care se întâlnește la orice ironie - anume, că fenomenul nu este esența, ci opusul esenței. Când vorbesc, gândul și sensul reprezintă esența, iar cuvântul, fenomenul. Aceste două elemente sunt absolut necesare și în acest sens a spus Platon că orice gând e rostire. Adevărul cere identitatea
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
avut cuvântul fără gând, n-aș fi avut cuvântul - după cum cineva nu poate spune despre copii sau oameni ieșiți din minți că vorbesc. Dacă observ acum subiectul vorbitor, am aici din nou de-a face cu o trăsătură caracteristică oricărei ironii, anume că subiectul este negativ liber. Atunci când sunt conștient, în timp ce vorbesc, că spun ceea ce vreau să spun și că vorbele pe care le-am rostit exprimă înțelesul potrivit, când presupun că persoana căreia îi vorbesc îmi înțelege pe deplin părerea
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
și nu mă pot elibera în orice clipă aș vrea. Însă dacă spusa mea nu e și ceea ce cred, ba e chiar opusul înțelesului dat de mine, atunci sunt liber și față de alții și față de mine. Figura de stil a ironiei se autoanulează însă prin faptul că vorbitorul presupune că e înțeles de ascultători și astfel, prin negarea fenomenului imediat, esența intră în identitate cu fenomenul. Dacă se întâmplă uneori ca un astfel de discurs ironic să nu fie înțeles, nu
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
cu fenomenul. Dacă se întâmplă uneori ca un astfel de discurs ironic să nu fie înțeles, nu e vina oratorului, decât numai în măsura în care s-a pretat la a avea de-a face cu un ipochimen atât de viclean cum e ironia, căreia îi place să-i ia peste picior atât pe prieteni, cât și pe dușmani. Despre o astfel de întorsătură ironică a discursului se spune deseori: seriozitatea asta nu-i serioasă. Expresia e atât de serioasă, că te sperii, dar
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
cât și pe dușmani. Despre o astfel de întorsătură ironică a discursului se spune deseori: seriozitatea asta nu-i serioasă. Expresia e atât de serioasă, că te sperii, dar ascultătorul știutor împărtășește secretul ascuns aici. însă tocmai datorită acestui fapt, ironia e din nou anulată. A spune ceva serios fără a-l lua în serios reprezintă cea mai obișnuită formă a ironiei. A doua formă, zicerea în glumă, în derâdere, a unui lucru luat de fapt în serios, apare mai rar2
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
e atât de serioasă, că te sperii, dar ascultătorul știutor împărtășește secretul ascuns aici. însă tocmai datorită acestui fapt, ironia e din nou anulată. A spune ceva serios fără a-l lua în serios reprezintă cea mai obișnuită formă a ironiei. A doua formă, zicerea în glumă, în derâdere, a unui lucru luat de fapt în serios, apare mai rar2. Dar cum am spus înainte, figura de stil ironică se autoanulează, e ca o ghicitoare căreia i se dă răspunsul în
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
unui lucru luat de fapt în serios, apare mai rar2. Dar cum am spus înainte, figura de stil ironică se autoanulează, e ca o ghicitoare căreia i se dă răspunsul în aceeași clipă. Procedeul mai are o caracteristică proprie oricărei ironii, un anumit aer de superioritate care decurge din faptul că nu vrea să fie înțeles imediat, chiar dacă vrea să fie înțeles, ceea ce-l face să se uite de sus la vorbirea simplă și directă, pe care oricine o pricepe îndată
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
mărginire, chiar dacă se crede în ea într-o anumită măsură. Aceste cercuri înalte (înțelese astfel, desigur, după ranguri spirituale) vorbesc ironic spre a nu fi înțelese de vulg, așa cum regii și prinții vorbesc franțuzește, și din acest punct de vedere ironia se află în primejdia de a se izola, nedorind a fi înțeleasă de lumea obișnuită. În asemenea caz, ironia nu se autoanulează. Mai mult, e doar o formă secundară de infatuare ironică, doritoare să aibă martori pentru a ieși în
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
vorbesc ironic spre a nu fi înțelese de vulg, așa cum regii și prinții vorbesc franțuzește, și din acest punct de vedere ironia se află în primejdia de a se izola, nedorind a fi înțeleasă de lumea obișnuită. În asemenea caz, ironia nu se autoanulează. Mai mult, e doar o formă secundară de infatuare ironică, doritoare să aibă martori pentru a ieși în evidență și a se asigura și autojustifica, după cum e și o inconsecvență, ironia având în comun cu orice punct
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
de lumea obișnuită. În asemenea caz, ironia nu se autoanulează. Mai mult, e doar o formă secundară de infatuare ironică, doritoare să aibă martori pentru a ieși în evidență și a se asigura și autojustifica, după cum e și o inconsecvență, ironia având în comun cu orice punct de vedere negativ faptul că încearcă să facă din starea sa, izolată conform conceptului său, o societate, iar dacă nu se poate ridica la o idee a comunității, încearcă să se realizeze într-un
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
poate ridica la o idee a comunității, încearcă să se realizeze într-un fel de bisericuțe. De aceea, în coteria ironicilor e tot atâta unitate socială, câtă sinceritate în cinstea unei bande de hoți. Dar să lăsăm acest fel de ironie care se deschide doar către conjurați, și, privind ironia în raport cu neinițiații, cu aceia împotriva cărora polemica e îndreptată, cu existența pe care o interpretează ironic, să observăm că are două moduri de exprimare: Fie că ironistul se identifică în chiar
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]