5,195 matches
-
famece haine Sau o simplă rătăcire, Pe nisipuri mișcătoare Și străine de iubire! Beau cafeaua amăruie; E fierbinte-așa c-o las. Liniștea spre ceruri suie Sfâșiată de-al meu glas. Și ecoul din privirea-mi Tristă, goală,’nsingurată, Se izbește de-al meau suflet Și mă doare înc-o dată. Suflet rătăcit în ceața Vobelor înșelătoare, Pustiită-ți este viața, De-nfloriri triste, amare! Pe-o tristă piatră de hotar ... Pe-argintul unui colț de stea, într-un balans cam... inegal
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Cu ne-mplintu-i ideal. într-un pariu fără de minte Și-o miză ce-i din start pierdută, Destinul râde într-un dinte Pe o ruină de redută. Sub maluri ce se prăbușesc, Ca în păgâne ritualuri, Se sparg și iarăși se izbesc De stânca vieții, alte valuri. Ferești deschise către cer Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr-un ungher, Au obosit în dor de piscuri. Te naști în văluri de mister Cu adiere de speranță, Și crezi că viață-i giuvaer, Să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
părăsește încăperea. Din patru părți, apar gărzi care își pun mâinile pe mine. Mă împotrivesc. — Port copilul împăratului Hsien Feng! Eunucul-șef Shim se întoarce și îmi răsucește brațele la spate. Mi se împleticesc genunchii și cad. Pântecul meu se izbește de podea. Mă târăsc în genunchi la Nuharoo și o implor: — Îmi pare foarte rău pentru ce i s-a întâmplat lui Norișor, Majestatea Voastră, dar a fost un accident. Dacă trebuie să mă pedepsiți, vă rog să faceți asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu nu se sparge. Nu am lovit o coloană, ci un bărbat în uniformă cu armură. În timp ce mă prăbușesc la pământ, îl văd pe fiul meu alergând către tatăl său. Când privesc în sus să văd de cine m-am izbit, chipul care mă întâmpină este cel al comandantului Gărzii Imperiale, Yung Lu. — Tati, tati! Fiul își scutură tatăl. Împăratul Hsien Feng e pe jumătate ridicat, fixând tavanul. Nuharoo vine și își pune brațele în jurul lui Tung Chih. Mă ridic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
își dă seama că a făcut o greșeală. — Ce ai spus? Tung Chih bate din picior: L-ai insultat pe Fiul Cerului și Zhen poruncește decapitarea ta! Gărzi! Gărzi! La cuvintele lui Tung Chih, prințul Yee se aruncă la pământ, izbindu-se cu capul de pardoseală: — Implor iertarea Majestății Voastre, căci sunt vărul tatălui Vostru și rudă de sânge. Privind la bărbatul cu fruntea însângerată de pe jos, Tung Chih se întoarce spre mine și Nuharoo. — Ridică-te, prinț Yee. De parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
membrii Curții, guvernului și familiilor imperiale conduse de prințul Kung. Prințul arăta chipeș și tînăr pe lângă oficialii cu părul cărunt și barbă albă. Tocmai împlinise douăzeci și opt de ani. Am aruncat o privire furișă spre Nuharoo și am fost încă o dată izbită de profilul ei frumos. Era în noua ei robă phoenix aurie, cu podoabe pentru păr și cercei asortați. Ea dădea din cap și își înclina bărbia cu grație, zâmbind tuturor celor care veneau la ea. Buzele ei senzuale formau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să le poată reciti. Chiar din primele ore a luat cuvântul un critic literar, cunoscut sub numele, dacă nu mă înșel, de doctorul Mayer. A vorbit și a intervenit de nenumărate ori în discuții, ca un ciocan, cuvintele lui te izbeau parca în cap, forțîndu-ți atenția și sco-țîndu-te literalmente din sărite prin voința pe care o avea să-ți acapareze atenția cu ideile lui. În pauză i-am luat textul tradus în franțuzește și l-am recitit; era intitulat decis și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
romanului, am gândit cu silă: iată ce ne lipsește nouă, scriitorilor români, un doctor Mayer, încăpățînat, îndîrjit, agresiv și entuziast, care să pună pe unde se duce, și să se ducă, astfel de întrebări-ciocan, cu care să nu înceteze să izbească în capetele indiferente ale opiniei europene până ce efectul nu se va fi produs chiar și pe această cale strîmbă: nu, nu cunoaștem literatura romînă! Și să sfârșească prin a o cunoaște. Dar să nu mă îndepărtez de subiect și să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
singurătate și fericire, care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e fără întoarcere. Am continuat apoi lunga călătorie. Stăteam la geam, roțile păcăneau, orașe și sate, și văi adinei sau brazi înalți îmi ieșeau gonind înainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspaimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des și mergea foarte încet. Era
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nevoia firească de cruzime. Nu eram un luptător. Războaiele mele rămîneau imaginare. Așa cum spunea și Toader Știr, eram un degenerat. - Ești un c...r, îmi strigase el. La vîrsta ta omul simte că e buricul lumii și vrea să se izbească cu umerii de toți pereții. Pe mine mă cheamă ca pe bunicul meu, dar eu iscălesc cu„th” și multe vocale. Nu mai sînt un oarecare Toader Știr, ci un Theodor Stiria. Reprezint latinitatea nației, nu buruiana de pe băligar. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cînd în cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am simțit o arsură. Patricia stîrnea în mine obscurități asemenea acelora care, pe taur, îl fac să se izbească cu coarnele într-o cîrpă roșie. Ațîțător, jocul îmi jignea însă dorința de a fi manierat. La curs m-am așezat alături de ea, fără să scot o vorbă. Țîșnind din pupitru, Patricia se opri lîngă colegele din față cu care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Fărocoastă care, avînd doar studii de patru clase primare, încasa cinci salarii. Într-o sală cu igrasie în pereții trasați cu un sinistru brîu negru, viermuiau, în numai cincisprezece bănci, copiii celor două clase comasate de el. De la ușă te izbea duhoare de viermină. Neobișnuiți să se spele, unii cu rufe urinate, alții cu capetele tunse în scări dînd la iveală coptura unor bube dulci, plozii ședeau lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lingușire și fără a renunța la expresia sa autoritară, șeful se interesă de reparațiile școlii (neterminate). Privind prin cataloage, o întrebă pe directoare cum stă cu școlarizarea. Evident vizita o făcea în urma unui denunț căci, descoperind o neregulă în catalog, izbi cu latul palmei în copertă. Toate filele documentului zburară pe jos. Singură între patru bărbați, dar fără ca expresia plină de rîvnă să-i dispară, directoarea se ghemui să le culeagă. Curajul mi se spulberă. Sclipea iar steaua lui Costică, unicul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
flacăra orbitoare oasele ei se înnegriră apoi albiră, crăpînd răsunător. Doar cenușa și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-am întors acasă. În vagonul restaurant un individ cu părul scurt mînca. M-a izbit expresia lui absorbită de actul pe care îl săvîrșea. - Beți un coniac? Mă privi cu ezitare. - Cred că da. N-am mai băut de treisprezece ani. - Vin de la... „studii”. Am dat telefon acasă, să nu moară soacră-mea. - Și doamna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
peste picior cuvântul moarte - oamenii, ca și cum sar fi Înțeles Între ei, Își lepădară Încălțările și porniră desculți pe ulițe și prin curți. Băgaseră de seamă că bocancii, pantofii, cizmele ori chiar papucii și gumarii lor făceau un zgomot Înspăimântător când izbeau pământul Întărit al potecilor ori pietrele cenușii și colțuroase ale șoselei. Pe când așa, talpa goală scotea numai un bubuit Înfundat, care nu rănea chiar tare auzul. Se Întâmplase că unora le sângeraseră urechile atunci când vreo unealtă de fier se izbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izbeau pământul Întărit al potecilor ori pietrele cenușii și colțuroase ale șoselei. Pe când așa, talpa goală scotea numai un bubuit Înfundat, care nu rănea chiar tare auzul. Se Întâmplase că unora le sângeraseră urechile atunci când vreo unealtă de fier se izbise de pământ. Acum erau grijulii cu tot ce țineau În mână și vorbeau numai În șoaptă. Erau tulburați, dar nu din cale-afară; aveau În suflete un soi de frică, Însă amestecată cu nedumerire și cu dorința de a iscodi lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care urmă, nea Mitu a descornăcit blana iedului, murmurând numai el știa ce. Iară vorbele sale nu fură de nimeni auzite. * * * Chiar nu mă așteptam să Îmi vină așa de repede cheful să-ți scriu. Mă gândesc că m-am izbit prea din scurt de melancoliile mele plângăcioase și de singurătate. Și spunându-ți, dar mai ales scriindu-ți despre slăbiciunile mele de june chinuit de romantisme feciorelnice, Îți voi da prilej, atunci când ne vom Îmbăta prima oară după revedere, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cât durase tabăra. Întorși acasă, aflaseră că mama lui Lică murise. Deși nu vorbiseră niciodată despre asta, verii se gândiseră multă vreme cum femeia, cu dureri de moarte În pântece, izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să frământe și să izbească aluatul În copaie. Acuma, când stăteau cam Încurcați În fața lui Lică, Încă se simțeau vinovați că, În urmă cu un an, Înghițiseră pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care rudăreasa Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu-se și chinuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i Îndulcească pe soldați și să-i facă să-și vadă de drum. Scurtul trase cu ochiul la sticla lor, care mai avea câteva degete de vin. Se ridică și, fără să zică nimic, i-o Întinse Sergentului. Acesta o izbi cu dosul palmei și o azvârli În iarbă. Vinul hâltâcâi de câteva ori și Începu să se scurgă. Se răspândi un miros de iarbă strivită, de țărână Înmuiată și de venin de albine. Militarilor le puțeau bocancii a seu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În urmă cu un deceniu și jumătate. Atunci turlele acoperite cu tablă mi se vădeau enorme, mă temeam chiar că, Într-o zi, piloții avionului care stropea culturile n-ar mai fi putut să le ocolească și s-ar fi izbit de ele. Mai ales că piloții erau tot timpul beți - această stare făcând parte din meseria lor. Era un băiat, unul Icu, ceva mai mărișor decât mine și căruia i se Înfipsese În minte, Încă de când văzuse primul avion În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu găleata, ne turna cu o cană, ne curăța nițeluș, ne alinia frumușel unul câte unul și folosea din nou argumentul pedagogic al nuielei pe palma udă. Îmi așteptam neînchipuit de curajos rândul: Îmi proptisem ochii În sânii Cosânzenei. De câte ori izbea cu nuiaua, se clătinau de două-trei ori și mișcarea lor Îmi dădea amețeli. Nu aveam nici un gând porcos În cap, numai mă treceau vertijuri plăcute și nelămurite. Fără să vreau, Îmi mușcam limba și buzele. Înainte ca usturimea pricinuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lor după muntele umblător de carne. În cele din urmă, monstrul cu dinți enormi și Încovoiați se prăbuși. Vreo doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]