10,578 matches
-
moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide, se izolează sau este forțat să se izoleze prin abandonarea de către ceilalți. Din acest motiv, singurătatea este un sentiment care mă Închide, dându-mi impresia de prăbușire. În plan sufletesc, Însingurarea este trăită ca tristețe, ca depresie, ca o stare de melancolie. Acestui sentiment i se adaugă impresia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
refuză să mi le dea, dar către care eu aspir. Din acest motiv, singurătatea metafizică este un act premeditat, gândit, de retragere din lume, sau dintr-o realitate inacceptabilă de autoizolare. Prin retragere, eu nu mă Însingurez, ci doar mă izolez. Mai exact, ies din lumea comună, pentru a intra În lumea mea interioară, o lume În care mă regăsesc, cu care mă identific și În care, În mod paradoxal, Încetez de a mai fi singur. A trăi Într-o lume
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
eșec este dată de sentimentul pierderii celuilalt sau al faptului de „a-fi-abandonat”, de a fi respins de către celălalt. Evenimentul va marca Într-o măsură considerabilă persoanele cuplului. Ce devine persoana după despărțire? Ea se va schimba sufletește și moral, se izolează, devine rece, suspicioasă, refuză alte contacte noi sau nu mai are curajul de a le face, comparându-le cu eșecul anterior. Se poate vorbi despre o nevroză de separare care va genera noi atitudini ale individului față de ceilalți, față de viață
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga tipul coartat sau retractat. Acestea au Însă, În primul rând, un pronunțat caracter psihologic și de factură psihanalitică. Fr. Minkowska, utilizând rezultatele obținute În experimentul cu testul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
observă atât În planul sufletesc, cât și În cel moral. Fie că este o constrângere externă, fie că este vorba de o abținere interioară, În ambele situații, persoana suferă. Suferințele morale au caracter de frământare și de sfâșiere interioară. Ele izolează sfârșind prin a Însingura Persoana. În plan colectiv, Însingurarea se manifestă prin starea de Înstrăinare a indivizilor. În această situație, compensarea este dată de deschiderea și refugiul interior al persoanei. Ceea ce-mi este interzis În afara mea poate deveni posibil
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Este o „modelare normativă” a pulsiunilor, a conduitelor individuale. Orice abatere de la aceste norme morale este pedepsită. Nu poți fi și nu poți face ceea ce vrei, ci ceea ce trebuie sau mai precis ceea ce Îți este permis. Altfel, cetatea te va izola, iar tu te vei Înstrăina de cetate. De acest aspect este legată problema - extrem de complexă și cu valențe multiple În psihologia morală - exilului, pe care o vom trata În continuare. Exilul Intrarea omului În cetate marchează Începutul istoriei civilizației sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
duce permanent o luptă cu sine, dar și cu ceilalți. El va fi nemulțumit atât de propria sa persoană, cât și de ceilalți, trăind astfel Într-o permanentă stare de tensiune și neliniște interioară, care va sfârși prin a-l izola și, În final, a-l exclude dintre semenii săi. Ceea ce caracterizează din punct de vedere psihomoral persoana imorală este Înclinația către acțiuni negative, către rău, dar mai cu seamă plăcerea de a face răul celorlalți. Nu trebuie văzut În aceasta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acesta, ca sursă a viciilor și a căderii mele sufletești și morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să le realizez, să mi le satisfac. Dar, astfel sfârșesc prin a mă izola mai mult de ceilalți, a mă Însingura și a mă goli sufletește și spiritual. Condamnarea la singurătate Înseamnă și sfârșitul ființei mele. Soluția ieșirii din singurătatea egoismului o dă Întâlnirea mea cu ceilalți, o Întâlnire care mă deschide și-mi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
felul acesta, eu trăiesc permanent Într-o dublă realitate: realitatea externă, empirică, a lumii celorlalți și realitatea interioară, sufletească, a propriei mele persoane. Dacă refuz să-i văd și să-i gândesc pe ceilalți, o fac detașându-mă sau chiar izolându-mă complet de ei. Există Însă și situația În care ceilalți, apropiați mie, dispar, pleacă, sau Încetează de a mai fi. În cazul acesta, comunicarea mea cu celălalt sau cu ceilalți se rupe, se suspendă, iar eu meu această ruptură
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
afectivă cu un bărbat: „... am fost singură vreo 7 ani, aproape 8 ani...”. In: Singură, fără o relație... I: Da, singură, eu cu copilul meu. Se observă că inculpata, dezamăgită, confuză, deorientată de tot ce i s-a întâmplat, se izolează, se retrage în sine, dedicându-și timpul, energiile pentru a oferi fetiței dragoste, afecțiune, suport, tocmai ceea ce ei nu i s-a oferit niciodată. Astfel, ea creează o nouă dependență - dependența de fetiță, trăind doar prin ea și numai pentru
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
erau preluați de instituții (familiile erau încurajate să îi încredințeze). Copiii cu dizabilități, uneori fără a se ține seama de forme ușoare de dizabilități sau chiar pseudodizabilități, erau preluați de instituțiile pentru copii cu dizabilități sau de școli speciale, fiind izolați de copiii normali și excluși de la o viață decentă, normală. În mod special întârzierea creării unui sistem funcțional de servicii de asistență socială a fost unul dintre factorii principali responsabili de amploarea vulnerabilității societății românești în tranziție. Inexistente în regimul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
rând în mediul rural (în special în satele izolate, sărace etc.) și în comunitățile de rromi, unde problemele legate de educație sunt mult mai grave. Se identifică aici factori de risc specifici mediului rural, cum ar fi: - unele localități mici/izolate nu mai au școală din cauza numărului mic de copii din localitate; - unii părinți nu-și trimit copiii la școală pentru că nu au cu ce să-i îmbrace sau nu au bani pentru manuale și rechizite; - unii copii din mediul rural
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Moldova și Bărăgan; numărul de medici raportat la numărul de locuitori este foarte mic, în general, în zonele rurale comparativ cu orașele; în anul 2002 existau în România 90 de comune cu câteva sute de sate (plus alte multe sate izolate din alte comune) în care nu era disponibil nici un medic de familie, în timp ce în București sau în centrele universitare există 4 medici la 1 000 de locuitori; - numărul mare de persoane care nu lucrează legal sau care aparțin unor grupuri
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
a schimbat foarte mult: „elevii sunt mult mai pragmatici, se orientează spre profesii care permit aplicabilitate imediată și câștiguri rapide” (consilier școlar). Cadrele didactice intervievate au afirmat că abandonul școlar pe durata obligatorie de școlarizare nu este frecvent (câteva cazuri izolate în mediul urban). Participarea școlară nu înseamnă însă și interes pentru învățare, în special în mediul rural: „Cei mai mulți elevi vin la școală pentru alocațiiă 200 000 de lei înseamnă foarte mult pentru ei” (director de școală din rural). Profesorii au
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
acceptarea problemei medicale care nu poate fi vindecată, realizarea unor schimbări în stilul de viață, impuse de noile condiții (McDaniel, Hepworth, Doherty, 1996). Aflarea veștii că suferă de o boală gravă devine pentru pacient o criză existențială ce-l poate izola de cei care-l iubesc (familie, prieteni etc.), calitatea relațiilor sale sociale părând a fi cel mai puternic factor psihosocial în starea de sănătate și boală (McDaniel, Hepworth, Doherty, 1996). În același timp, situația apariției unei boli grave este însoțită
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
obiectivelor din planul terapeutic; să alcătuiască un program corespunzător stadiului de evoluție a bolii, dar și particularităților psihice ale pacientului. MERS CU ELEMENTE/APARATE AJUTĂTOARE - Pierderea funcției locomotoare îl determină pe individ să-și restrângă spațiul de acțiune, să se izoleze. Omul apelează la elemente ajutătoare care să-i permită să suplinească această funcție. Scopul utilizării aparatelor ajutătoare este de a asigura condiții parțiale sau totale, temporale sau definitive pentru deplasarea independentă a unei persoane cu nevoi speciale. Punerea în fapt
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
bolnavul conștientizează anormalitatea, caută să ascundă situația față de cei din jur pentru a evita desconsiderarea. Treptat, ajunge la acte nefirești, manifestate prin tulburări de comportament. Se manifestă la pesoanele închise în sine, timide și care au complexe de inferioritate, sunt izolate, mereu concentrate pe probleme fără nici o importanță, sunt ușor impresionate de tot ce-i înconjoară sau sunt frământate de unele idei obsedante. OLIGOFRENIE (< fr. oligophrénie, cf. gr. oligos - puțin, phren - minte) - Termen psihiatric prin care se descrie o stare de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
echilibrul general în funcție de atitudinea corpului; un alt aspect important este reprezentat de gradul de contracție al mușchilor corpului, adică de tonusul de fond; un element important îl reprezintă selecția mișcărilor utile pentru un anumit gest, adică realizarea unor contracții musculare izolate în funcție de scop. Controlul mișcărilor de către sensibilitatea segmentară permite ajustarea armonioasă a mișcărilor succesive. RECEPTIVITATE (< fr. réceptivité) - Capacitatea unui sistem sensibil de a fi influențat și de a răspunde la stimuli adecvați pentru sistemul respectiv. Se știe că receptivitatea pune în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de repetare a uneia și aceleiași manifestări, cu sau fără voința persoanei în cauză, sub formă de scris, vorbit, atitudine și gesturi. Se manifestă în caz de catatonie și în autismul infantil, dar poate fi remarcată și ca un simptom izolat în retardul mintal. Afecțiunea îl împiedică pe pacient să ducă o viață normală, cauzându-i uneori producerea de leziuni fizice. Ca tratament, sunt utilizate unele medicamente, dar și terapia comportamentală are un rol deosebit. După Larousse (2006), stereotipia constă într-
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
moale (Constantinovici, Adam, 1997). U UITARE (de la uita < lat. oblitare < oblitus) - Proces din sfera memoriei constând în scoaterea din stoc sau pierderea amintirilor în urma stingerii legăturilor temporare sau a destructurării sistemului de cunoștințe acumulate, unele dintre ele ajungând să fie izolate și să nu poată fi recuperate pe cale asociativă. Uitarea poate fi integrală sau parțială, definitivă sau provizorie. Procesul uitării este, în general, util, întrucât elimină informațiile care nu mai sunt necesare, asigurând în acest fel noi disponibilități. În unele cazuri
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fiecăruia, locul unde stau. Dacă am fost invitați, am intrat să cunoaștem familia, dacă nu, am rămas în fața casei sau a blocului și am memorat cartierul, etajul, poarta, florile, că e bine, să știm unul de altul, să nu fim izolați în sentimente, atunci, când la școală trăim într-un grup organizat zi de zi. Simi, un băiat simpatic ținuse neapărat să intrăm în curte la el. Familia lui stătea la casă cu multe alte familii în curte. Ne-a condus
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Wanda zâmbi larg. ― Pastorul Fard și el amestecat. Hai să-ți arăt ce ne trebuie. O conduse pe Desdemona pe un coridor lung, lambrisat, printr-o centrală telefonică și Într-un alt hol, mai Întunecat. În capătul Îndepărtat, draperii lungi izolau vestibulul principal. Doi paznici tineri stăteau În poziție de drepți. ― Dacă vii să lucrezi pentru noi, trebuie să știi câteva lucruri. Niciodată, orice ar fi, să nu treci de perdelele alea. Acolo templul principal, unde pastorul Fard ține predicile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
familia mea induce Întotdeauna mirare și venerație. Dar acum doamna Drexel o cotește pe alei. (La capătul lor locuiesc noile mele colege de școală.) Trecem pe lângă tufe de lemn câinesc și pe sub bolți de gard viu și ajungem la casele izolate de pe malul lacului, unde așteaptă fete cu ghiozdanul În spate, stând drepte. Poartă aceeași uniformă ca și mine, dar pe ele arată cumva altfel - mai Îngrijit, mai la modă. Din când În când mai apare În tablou și câte-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uitarea, felul lor de a muri. Fiecare a ales ce dorea și toți au ales să-mi fie sfetnici. Baronul a ezitat, dar a realizat că o viață ce putea fi trăită în corpul altcuiva e mai bună decât una izolată într-un colț pustiu al minții în care să se descompună încet, devenind, după secole, nimic mai mult decât un nume în amintirile celorlalți. Acum, eu eram nucleul și ei erau sateliții ce orbitau în jurul meu. Puteau să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu se poate. Această "simbioză" avea avantaje pentru ambele părți. Eu mă bucuram de experiența lor, care nu era de neglijat, și îmi trăiam viața, iar ei mă ajutau cu ce știau mai bine. În schimbul serviciilor lor, eu nu-i izolam în pustietate și le acordam o parte mai mult decât satisfăcătoare din experiențele prin care trec. Simțeau și vedeau exact ce simt și văd și eu. Cu toate astea, nu puteau decide în locul meu, dar mă puteau influența cu fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]