3,194 matches
-
a încheiat, în mari zvârcolituri, sesiunea studenților din anii mici la lit. comp. Împreună cu Gabi am corectat zi-lumină peste 700 de lucrări. Eu - anul I. Ce să zic? Că uneori am râs, dar cel mai des am rămas mută de jale. Căci rareori mi-a fost dat să citesc atâtea gogomănii ieșite din pixurile fătuțelor și flăcăilor de la, totuși!, Litere. De ce oare s-a întâmplat așa o grozăvenie? Știu, dar încă nu spun. Parcă cel mai crunt încercat a fost bietul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
scrie în Istoria literaturii române... : „izbește cu acea notă care-i dă originalitate, punându-l de altfel într-un grup de poeți pentru care „îngerul” e un instrument mitologic elementar. Acum poetul este ortodoxist, tradiționalist și continuă alături de Blaga, cântarea jalei metafizice”. Tudor Vianu, raportându-se la Poeme cu îngeri, sublinia că „în timp ce Eminescu și Cerna filosofează direct, nedisprețuind pe alocuri exprimarea concepută a gândirii, Voiculescu cugetă prin alegorii, prin parabole și apologuri, cu care el sporește vechiul tezaur al cărților
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și un iubitor al teatrului, a muzicii, manifestări organizate în casa unui anume ospătar Apostol Apostolide, strada Clinciu din Dealul Spirii, unde întâlnea producții sau oameni de talia lui Enescu, Weingart-Richter, Haciaturian, Iesr, Palady, Caragea, Lipatti, Menuhin, Kreisler, Gisekung, Han, Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își „avea locul lui, știut de toți, pe divanul de lângă patefon, unde ședea tolănit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
când simte mâna clientei strecurată în buzunar. Femeia pleacă, iese pe trotuar, ce bine se simte, cât de sigur pășește. Bărbat, dacă are, apoi acela poate să facă orice numai să nu-i clintească vreun firișor de păr, că-i jale, face o adevărată criză. Pieptănătura ei bogat fixată a devenit o psihoză pentru toată familia. M-am făcut rea, observă Carmina. Se simțea în continuare ca un balon. Se așeză la birou, dădu drumul la mașina de calcul, o închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă perdeaua de la bucătărie e înnecată în fum, fie, eu rămân tot doamna avocat Sidonia Trofin, indiferent cât ar țâțâi prietenele mele și ar clătina din cap a jale. În ziua următoare însă, Sidonia se afla deja la saturație. Totul se repeta identic, ca și în ziua precedentă și asta însemna prea mult pentru nervii săi. Bărbatul ei a plecat la serviciu la ora obișnuită, avea mult de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu, să-i dea o altă coloratură. Poate el o aștepta în mașină bătând nervos cu degetele darabana pe ebonita neagră a volanului. Sidonia s-ar așeza în fotoliu oftând cu o mimică amară, chinuită, își va legăna capul a jale și va repeta: Cum de-a fost posibil, măi copii, cu de-a fost posibil? N-am să înțeleg și pace ce s-a petrecut cu voi de-a lungul anilor, uite, sunt o femeie bătrână, am văzut și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pare că un ciclon din Pacific se Îndreaptă spre noi și va fi aici În douăzeci și patru de ore. — Va fi furtună aici? Întrebă Beth. Nu aici, răspunse Barnes. Aici, În adânc, nu vom simți nimic, dar la suprafață va fi jale. S-ar putea ca toate navele de la suprafață să fie nevoite să se deplaseze În porturi adăpostite din Tonga. — Adică, vom rămâne izolați aici? — Pentru 24-48 de ore. Asta n-ar fi o problemă - avem autonomie deplină - dar pe Spaulding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cale de întors nu este. Ne-am făcut iluzii, în noiembrie 2004, că regimul pesedist, cu tot ce a sădit el adânc, rău și ticăloșit, va fi înlăturat dintr-o lovitură. Nu-i nimic, va cădea din două. CORBII Din jale s-a reîntrupat PSD-ul, din jale și mâl. Așa cum există victime ale inundațiilor, așa există și profitori. Blestemul unora s-a dovedit mană cerească pentru Geoană și ai săi. Cu fiecare casă năruită, cu fiecare destin frânt sau animal
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
făcut iluzii, în noiembrie 2004, că regimul pesedist, cu tot ce a sădit el adânc, rău și ticăloșit, va fi înlăturat dintr-o lovitură. Nu-i nimic, va cădea din două. CORBII Din jale s-a reîntrupat PSD-ul, din jale și mâl. Așa cum există victime ale inundațiilor, așa există și profitori. Blestemul unora s-a dovedit mană cerească pentru Geoană și ai săi. Cu fiecare casă năruită, cu fiecare destin frânt sau animal înecat, PSD a mai urcat puțin în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
bucurii și supărări. Un conglomerat de victorii și înfrângeri. Un joc de lumini și umbre, rostuindu-se tainic. Un câmp de flori împânzit cu spini. Un codru intrat în toamnă peste coroanele căruia se revarsă melodii ancestrale, de dor, de jale, de durere, care mă învăluie în adieri de nostalgie după timpul ce mi-a fost dat să-l trăiesc și pe care de atâtea ori, neștiind să-l prețuiesc cum se cuvine, l-am risipit fără rost în atâtea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
unul dintre acei americani statornici. Mă vei găsi în magazinele de antichități din SoHo, Chinatown, Little Italy, New York, Boston, San Francisco. Sunt tot aici, merg înainte, și nu plec. Traducere: Olimpia IACOB CALISTRAT COSTIN UN RĂSPUNS N-AR STRICA! Sună jale mai multă buciumul decât altădată, turmele nici nu urcă, nici coboară, turmele nu mai sunt, păstorul își cântă pierzania, nimic de-nțeles, lipsa acesta de taine se va-ntoarce odată împotriva Atoatenăscătorului... Mi-e frig, un patefon hăcăie, strigoi bătrân
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
face pe mulți să creadă că persoanele care se pricep să învârtă vorbe la televizor sau la tribună chiar își merită salariile plătite de masa contribuabililor. Gândul neputinței, descurajarea și resemnarea macină fibra națiunii și o transformă în doine de jale, „zise” în public sau între cei apropiați. Din păcate, „românul s-a născut poet” (V. Alecsandri) și mai are de parcurs o bună bucată de drum până va deveni cetățean, conștient de puterea lui de a interveni activ pentru eradicarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
citi cât de curând pentru că le am găsit, acest profesor este „om”, nu de aceia întâlniți pe coridoarele liceului din Târg.[...] Ieri fulgii de zăpadă cădeau ca niște note din coarde obosite. Pe vremea asta fără soare am oftat cu jale căci am văzut mulți sărmani scrâșnind amar din dinți ... Și eu am scrâșnit din dinți cu ură și am zis în sinea mea: Aceasta este fericirea oamenilor adusă de conducătorii „iubiți” și „dragi”. Mi se 186 rupe inima când văd
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
face pe mulți să creadă că persoanele care se pricep să învârtă vorbe la televizor sau la tribună chiar își merită salariile plătite de masa contribuabililor. Gândul neputinței, descurajarea și resemnarea macină fibra națiunii și o transformă în doine de jale, „zise” în public sau între cei apropiați. Din păcate, „românul s-a născut poet” (V. Alecsandri) și mai are de parcurs o bună bucată de drum până va deveni cetățean, conștient de puterea lui de a interveni activ pentru eradicarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
citi cât de curând pentru că le am găsit, acest profesor este „om”, nu de aceia întâlniți pe coridoarele liceului din Târg.[...] Ieri fulgii de zăpadă cădeau ca niște note din coarde obosite. Pe vremea asta fără soare am oftat cu jale căci am văzut mulți sărmani scrâșnind amar din dinți ... Și eu am scrâșnit din dinți cu ură și am zis în sinea mea: Aceasta este fericirea oamenilor adusă de conducătorii „iubiți” și „dragi”. Mi se 186 rupe inima când văd
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri, crugul pământului românesc a fost sfârtecat. Puterea celor veniți a preluat soarta meleagului basarabean stăpânind În jale și revoltă. Avuțiile localnicilor au fost adesea răpite, multe din obiceiurile pământului au fost oprite, iar pentru a slăbi vlaga oamenilor, mulți dintre localnici au fost deportați În regiuni inospitaliere, pentru mulți ani sau pentru toată viața. Reintegrarea Basarabiei În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Îl țin În loc Meșterul Manole, Șarpele Timp, Pajura-mamă, Luceafărul, Mama Pădurii, Marele Tartor și Steaua Magilor; Îl solicită, alteori, Cronos, Venus și Crucea Sudului. Frecvent Învocații „munți” sunt permanțele etniei. Se departajează tranșant de „poeții noi” care Însingurați „plâng parcă jalea nimănui”, eșuând În „mărturisiri fără de culoare” (Lămurireă - atitudine ce amintește de sfârșitul de veac al nouăsprecezelea. Vizionarismul rapsodului Își asumă o instrumentație tradițională, În vreme ce Arghezi, Blaga, Barbu și ceilalți ridicaseră poezia la nivelul valorilor europene. La 28 iunie 1940, C.
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Giant, Caravan, Gong, Hawkwind, Camel, U2 (când vreau să mă dau cult & elitist); Motley Crue, Kiss, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest (la un fel de bar cu fete); Blackmore’s Night (să vă spun de ce?); iar când mi-e jale ascult Janis... Și blues, blues, blues... Că nimic nu-i mai frumos pe lumea asta decât bluesul, băutura & nevasta! (Uite, dom’le, m-am prostit sau îndrăgostit - fac rime!) VERBA WOLANd Mașinuțele și băieții Ruxandra CESEREANU Spuneam în episodul trecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra. Mortul zăcea pe lăvicerul înflorit al patului; în odaie se lăsase o liniște grea și o taină necunoscută întindea un văl de jale peste mort și peste cei vii. Alăturea, în crâșmă, vuietele conteniseră; rar dacă tresărea câte-un glas domol, ca de departe. Popa făcu semn primarelui, cu capul, spre ușă. Ieșiră amândoi, în vârful picioarelor. În crâșmă, Petrache sta după tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era pustiu. Mă așezasem în odăița îmbrăcată din fund; mă gândeam în tăcerea adâncă; îmi făceam sute de închipuiri care de care mai stranii, mă tulburasem de-a binelea și n-ajungeam la nici un capăt. Tăcerea și pâcla întunericului măreau jalea clădirii mute. După un răstimp, mi s-a părut că negura nopții de toamnă se luminează puțin. Aceeași tainică lumină ca și ziua, însă foarte slabă, umplea singurătatea și noaptea de-afară, intra pe geam și punea o pată slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu mi-am dat sama cum am întrebat: —Și cum? nu s-a găsit cine l-a omorât? —Cum să se găsească? zise Voinea. A murit așa, de moarte năprasnică... Eu tăcui. Pădurea era foarte tristă și foarte pustie în jalea ei de toamnă. Și eu simțeam, poate din pricina asta, o greutate mare în suflet, o amărăciune nedeslușită, ca în fața morții. Și când ieșeam din desișuri, se dezvăluiră deodată negurile depărtării, și rămase codrul uriaș în urmă, cu adâncurile și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în dosul hanului... Poposiseră cu ele ciobanii: i le aduceau de la munte. Și cum stam, dintrodată auzim clopotele sunând, și prind a se frământa oile... Stau o leacă, iar sună un clopot, altă frământare... ș-aud ș-un behăit de jale... Văd pe baci trecând pe lângă focuri, suie pragul, împinge ușa și zice așa cătră ungur, acolo înăuntru: Măi stăpâne, tare se frământă oile... Și ungurul nu zice nimica, iese, ascultă plângerea oii și bătaia clopotului, ș-odată își dă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sumanul, își îndesă în cap o căciulă veche și ieși în ogradă făcând pași mari și lunecând cu opincile prin hleiul desfundat. Capauca Moța, lângă cotlonul ei din colțul casei, începu să se zbată în lanț și să schiaune cu jale. Gavril se opri, în cumpănă, cu capu-ntors spreea: Las-o acasă! zise stăpânul. Omul își strânse sumanul la piept și ieși în drum cu baltagul și cu pușca. Ce este, cucoane Coste? —Mă-ntrebi ce este? izbucni îndârjit boierul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numai la cutia lor de tinichea în care se sunau banii, și i se părea că perciunii din proaspăt încârlionțați, li se scutură prea cu grabă, și că prea din fugă atingeau tablele sfinte bătute în ușorul ușii... Parcă o jale o cuprindea văzându-se așa de înstrăinată între ai săi. Apoi uita totul, rămânea cu ochii ațintiți în necunoscut, și se înfiora gândindu-se la dragostea ei, la patima iute care năvălise în ea ca un vânt de nebunie. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gemete lungi, dureroase. Ovreica închise ușa în urma ei, se apropie de pat, unde Tudorița, ghemuită, zvârlită ca de un vânt de spaimă, tremura. Ce este? ce ai? întrebă Reiza, apucând mâna rece a fetei. Tudorița începu să plângă încet, cu jale, și-și aținti ochii asupra vecinei. —Vai, madamă Reiză, am să mor... am să mor!... O clipă se liniști; apoi se strânse cu genunchii la gură; și ca subt o lovitură de fulger se întinse și iar izbucni într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]