3,184 matches
-
nu unul autodeclarat ulterior. A spus asta ca și când fiul ar fi trebuit să se denigreze ca antifascist autodeclarat ulterior. Iar apoi am auzit istoria unei suferințe care trecuse pe lângă mine: aceea a prietenului din școală, pe un ton sugrumat de jale, din cauză că nu întrebasem, iarăși nu pusesem întrebări atunci când Wolfgang Heinrichs a dispărut brusc de la școală, din vechiul și gloriosul Conradinum, și dus a fost. La scurt timp după vacanța de vară sau pe când noi ne mai scuturam încă ultimele fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rememorată senzația de rosătură pe care se spune că o produce foamea persistentă? Să fie oare golul din stomac un spațiu ce poate fi umplut retroactiv? Oare nu ar fi mai important să vorbesc acum în fața unui public sătul despre jalea de astăzi din imensele lagăre africane sau, ca în romanul meu Calcanul, să relatez în general despre foame, „așa cum a fost ea răspândită în scris“ și nu voia să mai plece, așadar să istorisesc la nesfârșit povești despre foame? Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca loc comun invocat întru consolare, la mulți dintre noi a luat amploare nevoia de hrană spirituală. Ceva se întâmpla în lagăr. Pretutindeni apăreau, activități care contracarau obtuzitatea colectivă, până mai ieri atât de apăsătoare. Gata cu furișatul plin de jale de colo-colo, gata cu tândăleala bolnăvicioasă. Învinșii se trezeau la viață. Mai mult: înfrângerea noastră totală elibera energii care, în timpul războiului ce se tot întindea, fuseseră îngropate, iar acum ieșeau la iveală, ca și când tot ar mai fi fost posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de una dintre calfe, a luat-o la sănătoasa și și-a dat ultimul behăit sub un tramvai care circula în direcția Bilk. Nevasta lui Göbel, matroana cu ochii de vacă, se spune chiar că ar fi crezut că din jale pentru plecarea mea, s-ar fi aruncat Genoveva pe șine, sub roți. În primele mele luni la firma Moog am avut de îndeplinit, împreună cu alți ucenici și calfe, o muncă ale cărei rezultate cioplite în piatră nu urmau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care era de găsit în Aachen ca novice într-o mânăstire franciscană. Stăruitor a mai durut această călătorie dinaintea călătoriei! Pielea cenușie, ochii încercănați - tare bolnavă arăta mama, tata îngrijorat. Amândoi sufereau pentru că fiica li se pierduse pentru totdeauna. Dar jalea lor rămânea îndreptată spre interior. S-au străduit să ne primească prietenos, chiar dacă un pic surprinși. Nu mai făcusem niciodată așa ceva, să le prezint părinților una dintre, cum zicea mama, „cuceririle“ mele. Strâmtoarea din bucătăria-sufragerie era pentru Anna ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pare că un ciclon din Pacific se Îndreaptă spre noi și va fi aici În douăzeci și patru de ore. — Va fi furtună aici? Întrebă Beth. Nu aici, răspunse Barnes. Aici, În adânc, nu vom simți nimic, dar la suprafață va fi jale. S-ar putea ca toate navele de la suprafață să fie nevoite să se deplaseze În porturi adăpostite din Tonga. — Adică, vom rămâne izolați aici? — Pentru 24-48 de ore. Asta n-ar fi o problemă - avem autonomie deplină - dar pe Spaulding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Plouă decembrie Elena Marin Alexe Se sfarmă ploaia șopotind Pe-alunecoase colțuri reci Împleticită rătăcind A satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre cer coroanele Imploră inima de stea Să-nchidă sus obloanele
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită rămîne recăutarea sa. Dar am certitudinea că mă va refuza. Și unde să caut? Vreau să mă sinucid. E atîta siguranță calmă în izbucnirea acesta, un calm paradoxal față de jalea din interior, încît aproape că mă mîndresc. V. tînăr sînt liniștit propunîndu-mi moartea. V. celălalt, maturul internat, îmi vine să strig de spaimă. Noțiunea de V. implică acum o mare nedeterminare. Și totuși, cine sînt? Cine gîndește de fapt, căci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași lume de ploi Pădurile cu arbori bătrâni mai plâng în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Această primăvară e o furtună de suflete, a luat cu ea cea mai frumoasă floare. Cine poate ști, de ce a nins în luna martie? Cine poate ști, de ce s-au aprins lacrimi pe mormântul dreptății? Oare în ceruri e aceeași jale precum în această zi în care am găsit dispărută o imagine a frumuseții eterne? Oare în ceruri Dumnezeu a văzut cum ghioceii mai au sufletul plâns și toate florile pământului poartă doliu în ochii lor de sinceritate? Doamne, de ce mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
CERUL și RAZA DE SOARE, Și trupul lumină din NECTARUL DE FLOARE, Și mă doare absența în care ești El, Îngerul tânăr ascuns în albastra vecie, Ce-mi respiră prin roua, rănilor vegetale Când arde pământul și-mi ninge a jale. De vei veni, te voi iubi iubire, Ca o noapte a tăcerilor prefăcută-n lumină Ca ziua ce-mi renaște corole de dor Ca un suflet al zărilor revărstat în decor, Și iarăși aprind gene de dragoste albă Pe amiezi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce-s vii, arome de flori , dor de bucurii. Mugurii tresar sub fulgul de nea, visând soarele ce-n zări hoinărea la verdele crud mă gândesc mereu și speranță port în sufletul meu. În noaptea asta streșinile plâng și cu jalea lor inima îmi frâng, adă Doamne iar verde pe câmpii, când stele doinesc nopților târzii.
C?nd stre?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83341_a_84666]
-
-și amintească versurile și le murmură încetișor: Îți mulțumesc, iubită mamă! Îți mulțumesc, iubită mamă, Că m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost la pat. În nopți întregi tu, nedormită, Durerile mi-ai alinat. M-ai învățat ce-i poezia, În lumea basmului m-ai dus, Iar toate hainele frumoase Tu ai muncit și mi-ai adus. Din
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
binocluri de infanterie, eu n-am binoclu și-ncerc să deslușesc cu mîna streașină la ochi chipul cu ochii-nchiși din dricul tras de cai Într-un swing de-nceput de secol New Orleans. E jazz funebru, iar nemăsurata mea jale c-a mai pierit un rrom mă aduce aproape de vertij, de familie, de pămînt, o bacterie ascunsă sub pămînt timp de 30 de ani a ucis un bărbat. Probabil un bătrîn cu păr În spikes, ce n-a putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cu totul SF. Într-un articol mai vechi, dar variind pe aceeași temă, C. T. Popescu ținea musai să demonstreze că „un scriitor adevărat poate să scrie și pe hîrtie de ambalaj”. Adică nu are nevoie de subvenții, ce atîta jale. Desigur, iar un scriitor și mai adevărat scrie direct pe hîrtie igienică. În sfîrșit, cel mai adevărat scriitor nici nu scrie. În mândra săminție de după strașnicul potop cu gloanțuri den decemvrie, În primăverile lui 1992 de la facerea lumii, după mărturia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
albastrul de cer necuprins. Neliniști și frica nespuse, Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului gând. Găsesc tot alaiul lugubru, În jalea din mine plângând. Sub cruce m-așez chinuită, Triști, ochii mei cată în sus Și-o nouă nădejde se-agită, Șoptind, Îl implor pe Isus: - De vrei, știu că poți împăcarea Cu Tatăl Prea sfânt să-mi aduci, Căci sufletu
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
clipe nespuse de viață Prin soare timid sau pală de vânt furtuna se-atârnă de vis călare pe nor nebuna Trec vremurile pierdute în van pe cărări clipă cu clipă am sufletul plin de-ntrebări Tăcute umbre cutreieră timp prin jalea și jarul nestins vrând să culeagă uitarea Spre veșnicie curge izvorul de viață tremură zarea dorul de ceruri se-agață
Pierdute zile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83300_a_84625]
-
tot nu vrea să se dezvețe. Celibatarul Acel ce nu e manierat, De doamne este evitat Fiind de multe ori respins E azi celibatar convins. Soțului Când ai să pleci, să știi că n-am să plâng Și nici de jale, sigur, n-am să mor; Mă urmărește-acum un gând nătâng: Să beau cafeaua cu-nlocuitor. Bătaia cu zăpadă Cu bulgări dânșii s-au ochit, S-au îndrăgit mergând pe stradă; Apoi s-au și căsătorit Și-acum se bat...fără
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
ar fi fost lipsită de vocea solemnă care să proclame adevărul. Biserica cea nemuritoare ar înceta să existe dacă nu ar mai vesti lumii adevărul. Dar era o voce solitară și plînsete și suspine care se aud acolo unde domnește jalea. Eu mă voi mulțumi să fac referire la un pasaj din Florus, diacon de Lyon din secolul al X-lea, care a scris o carte exact despre "alegerea Episcopilor", pentru a face cu-noscut cum trebuia să se petreacă acest lucru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de cereri, în nume propriu, intrând astfel a suta oară în colhozul, căruia, la început i s-a spus Gospodărie agricolă colectivă. Nicanor Galan ar fi întins și el mâna spre pană și spre hârtia albă, dar își amintea de jalea din privirea Petroniei și de mustața, ca o flacără, a lui Iuga, cumnatu-său. Flutura și el din cap, întorcându-se, acasă, tot neînscris și așa îi venea, totdeauna, când parcurgea o situație nemaiîntâlnită râzând prostește, spre Petronia, nevastă-sa, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căinându-l în sinea mea și părându-mi tare rău de ce făcusem, fără de a mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să fii tu așa de neferice? Pentru ce să ai tu lespede de jale pe inima ta? Ia, mărturisește, tu, lui badea! Ia zi-i, tu, lui nea Ștefan Sturz!... Iar el, stând mult timp în cumpene, s-a înduplecat a zice că: foame mare estem la noi, toți Și eu, atunci, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
abdicase de la plăcutele-i Îndatoriri. Așadar, nu-i de mirare că, de-aș fi avut nerușinarea să mă rog, i-aș fi cerut lui Dumnezeu favoruri erotice. Celebrul animal mă pusese În fața unei triste coincidențe: a ateismului și impotenței. Pe lângă jalea neputinței, mă chinuia și teama că aș putea aluneca Într-un fel de satanism numai pe jumătate involuntar. Ca să-mi regăsesc vlaga, experimentam prea mult. Îndrăzneam aproape orice și-n același timp mă căcam pe mine de frică. Fiindcă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Se opresc. Nu mai pot înainta. Cu ce naiba aruncă ăștia? Sar toți din mașină, înarmați cu lopeți și cazmale. Peste tot unde privești, doar dezastru. Bocete, tânguiri, strigăte disperate după cei dragi prinși sub dărâmături umplu strada cu o cutremurătoare jale. Etajele superioare ale unor clădiri rămase în picioare ard cu putere. Zdrențe înnegrite se așează încet pe carcasa unei mașini calcinate. Un cadavru atârnă grotesc de niște grinzi sfărâmate. Nu mai are decât jumătate din craniu, golit de creier. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
moartea tânărului e văzută cu întristare. Vampirul acesta de treabă a intrat adânc în sufletul și mintea lui Pampu, iar Doina Ruști intră, la rândul ei, fără mari inhibiții narative în creierul și inima lui Zogru: "l-a cuprins o jale imensă. Pampu zăcea mort, iar Zogru se simțea vinovat și incapabil să-și repare vina. Era fratele lui, era leagănul din care văzuse lumea, iar el - ucigașul care îi supsese vlaga și îi risipise viața. Nimic din ce-a mai
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
jumătăți ale unui vers, separate prin cezură. Exemplu: "Ale turnurilor umbre// peste unde stau culcate.” ( Gr. Alexandrescu- Umbra lui Mircea. La Cozia) Cezura este pauza folosită de obicei la mijlocul unui vers mai lung. Exemplu: "Sara pe deal// buciumul sună cu jale... „ ( M. Eminescu- Sara pe deal) Hexametrul reprezintă versul alcătuit din șase unități metrice. Exemplu: "Cântă zeiță mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul”. (Homer -Iliada -traducere G.Murnu) Endecasilabul este versul alcătuit din unprezece silabe cu ritm iambic. Exemplu: În sufletul român
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]