4,083 matches
-
va încerca și Stephen Crane pentru a învăța despre oamenii fără adăpost în An Experiment in Misery, Ward își riscă subiectivitatea pentru a învăța despre condiția datornicului încarcerat. Ward se implică mai mult în acel apel la bun-simț asociat cu jurnalismul literar narativ în reportajul său despre înmormântarea poetului John Dryden în 1700. Trăsurile celor "de seamă" blochează aleea Chancery în fața unor case de toleranță și a tavernei King's Head, unde Ward obișnuia să bea (și, au sugerat unii, să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Dar valoarea sa literară este poate cel mai bine oglindită în acel arbitru al literaturii tradiționale, Cambridge History of English Literature, în care Charles Whibley notează: "După două secole, încă mai păstrează pecetea proaspătă a adevărului" (9:263). Chiar și jurnalismul literar narativ timpuriu avea o persistență de remarcat. În analiza finală, ceea ce îl clasifică definitiv pe Ward ca jurnalist literar narativ este acceptarea sa a "prezentului neconcluziv". După cum observă Troyer, "The London Spy este practic echivalentul unei călătorii prin oraș
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prezentarea după bunul plac" (50). În alte cuvinte, și-a implicat fără scuze subiectivitatea. La scurt timp după ce Ward a încetat publicarea lui London Spy, îi găsim pe Joseph Addison și Richard Steele ocupând poziții oarecum anormale în relație cu jurnalismul literar narativ. Aceștia sunt uneori menționați ca fiind practicanți ai acestei forme de jurnalism.64 Este lesne de înțeles de ce, având în vedere influența pe care au avut-o asupra eseului personal. Dar Addison și Steele, în coloanele lor Tatler
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
La scurt timp după ce Ward a încetat publicarea lui London Spy, îi găsim pe Joseph Addison și Richard Steele ocupând poziții oarecum anormale în relație cu jurnalismul literar narativ. Aceștia sunt uneori menționați ca fiind practicanți ai acestei forme de jurnalism.64 Este lesne de înțeles de ce, având în vedere influența pe care au avut-o asupra eseului personal. Dar Addison și Steele, în coloanele lor Tatler și Spectator, au un stil în mare parte discursiv și doar ocazional narativ. E
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și mă voi strădui să cultiv printre noi o predilecție pentru scrierea politicoasă" (398). Această chemare spre o scriere politicoasă era de fapt o chemare slab deghizată către un stil literar elitist. Dacă Addison și Steele au un loc în jurnalismul literar narativ, îl au mai mult ca practicanți ai acelui jurnalism literar discursiv cunoscut sub numele de "eseu". La rândul său, Daniel Defoe ocupă un loc ambiguu în evoluția jurnalismului literar narativ modern. Dar, spre deosebire de Addison și Steele, el este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scrierea politicoasă" (398). Această chemare spre o scriere politicoasă era de fapt o chemare slab deghizată către un stil literar elitist. Dacă Addison și Steele au un loc în jurnalismul literar narativ, îl au mai mult ca practicanți ai acelui jurnalism literar discursiv cunoscut sub numele de "eseu". La rândul său, Daniel Defoe ocupă un loc ambiguu în evoluția jurnalismului literar narativ modern. Dar, spre deosebire de Addison și Steele, el este un narativist. Ambiguitatea sa provine din indiferența sa față de granițele dintre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar elitist. Dacă Addison și Steele au un loc în jurnalismul literar narativ, îl au mai mult ca practicanți ai acelui jurnalism literar discursiv cunoscut sub numele de "eseu". La rândul său, Daniel Defoe ocupă un loc ambiguu în evoluția jurnalismului literar narativ modern. Dar, spre deosebire de Addison și Steele, el este un narativist. Ambiguitatea sa provine din indiferența sa față de granițele dintre ficțiune și nonficțiune. De exemplu, al său Jurnal din anul ciumei este un candidat pentru jurnalismul literar narativ (Applegate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ambiguu în evoluția jurnalismului literar narativ modern. Dar, spre deosebire de Addison și Steele, el este un narativist. Ambiguitatea sa provine din indiferența sa față de granițele dintre ficțiune și nonficțiune. De exemplu, al său Jurnal din anul ciumei este un candidat pentru jurnalismul literar narativ (Applegate, 62). Problema cu relatarea din 1722 este că, din punct de vedere tehnic, este ficțională: Defoe scrie despre un eveniment care s-a întâmplat în 1665; el s-a născut în 1660. În ciuda acestui lucru, cartea se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Applegate, 62). Problema cu relatarea din 1722 este că, din punct de vedere tehnic, este ficțională: Defoe scrie despre un eveniment care s-a întâmplat în 1665; el s-a născut în 1660. În ciuda acestui lucru, cartea se aproprie de jurnalismul literar narativ, dezvăluind cât de neclare pot fi granițele dintre ficțiune și nonficțiune. Bonamy Dobrée (secolul al XVIII-lea) făcea următoarea afirmație despre Jurnalul lui Defoe: "A experimentat cu recreerea; cu cât citești mai departe simți că devine o experiență
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Defoe: "A experimentat cu recreerea; cu cât citești mai departe simți că devine o experiență personală. O asemenea scufundare în subiect... i-a însuflețit imaginația" (427, sublinierea autorului). Într-o anumită măsură, Dobrée a definit cel puțin parțial procesul scrierii jurnalismului literar narativ: "scufundarea" într-un subiect. Aceasta se va dovedi a fi una din principalele caracteristici identificate de expertul în jurnalism literar Norman Sims în The Literary Journalists (8-12), apărută în 1984. Mai devreme, Tom Wolfe a identificat reportajul "saturat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
i-a însuflețit imaginația" (427, sublinierea autorului). Într-o anumită măsură, Dobrée a definit cel puțin parțial procesul scrierii jurnalismului literar narativ: "scufundarea" într-un subiect. Aceasta se va dovedi a fi una din principalele caracteristici identificate de expertul în jurnalism literar Norman Sims în The Literary Journalists (8-12), apărută în 1984. Mai devreme, Tom Wolfe a identificat reportajul "saturat" ca fiind o caracteristică a formei sale de jurnalism literar narativ, "noul jurnalism" numit astfel după volumul cu același nume. O
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
va dovedi a fi una din principalele caracteristici identificate de expertul în jurnalism literar Norman Sims în The Literary Journalists (8-12), apărută în 1984. Mai devreme, Tom Wolfe a identificat reportajul "saturat" ca fiind o caracteristică a formei sale de jurnalism literar narativ, "noul jurnalism" numit astfel după volumul cu același nume. O recunoaștere a similarității dintre jurnaliștii literari a venit astfel din direcții diferite, cu Wolfe ca practicant, Sims al academiei de jurnalism și Dobrée al academiei engleze (a fost
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
una din principalele caracteristici identificate de expertul în jurnalism literar Norman Sims în The Literary Journalists (8-12), apărută în 1984. Mai devreme, Tom Wolfe a identificat reportajul "saturat" ca fiind o caracteristică a formei sale de jurnalism literar narativ, "noul jurnalism" numit astfel după volumul cu același nume. O recunoaștere a similarității dintre jurnaliștii literari a venit astfel din direcții diferite, cu Wolfe ca practicant, Sims al academiei de jurnalism și Dobrée al academiei engleze (a fost și unul din editorii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fiind o caracteristică a formei sale de jurnalism literar narativ, "noul jurnalism" numit astfel după volumul cu același nume. O recunoaștere a similarității dintre jurnaliștii literari a venit astfel din direcții diferite, cu Wolfe ca practicant, Sims al academiei de jurnalism și Dobrée al academiei engleze (a fost și unul din editorii generali ai distinsei serii Istoria Oxford a literaturii engleze, împreună cu F. P. Wilson). Chiar dacă Jurnal din anul ciumei nu este în totalitate jurnalism literar narativ, Defoe a practicat totuși
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca practicant, Sims al academiei de jurnalism și Dobrée al academiei engleze (a fost și unul din editorii generali ai distinsei serii Istoria Oxford a literaturii engleze, împreună cu F. P. Wilson). Chiar dacă Jurnal din anul ciumei nu este în totalitate jurnalism literar narativ, Defoe a practicat totuși jurnalismul literar și jurnalismul literar narativ. Un exemplu se poate găsi în Furtuna, o relatare legată de o furtună care a devastat coasta engleză în 1703. Este discutabil dacă se poate califica drept genul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și Dobrée al academiei engleze (a fost și unul din editorii generali ai distinsei serii Istoria Oxford a literaturii engleze, împreună cu F. P. Wilson). Chiar dacă Jurnal din anul ciumei nu este în totalitate jurnalism literar narativ, Defoe a practicat totuși jurnalismul literar și jurnalismul literar narativ. Un exemplu se poate găsi în Furtuna, o relatare legată de o furtună care a devastat coasta engleză în 1703. Este discutabil dacă se poate califica drept genul de jurnalism discutat în cartea aceasta. Dar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
academiei engleze (a fost și unul din editorii generali ai distinsei serii Istoria Oxford a literaturii engleze, împreună cu F. P. Wilson). Chiar dacă Jurnal din anul ciumei nu este în totalitate jurnalism literar narativ, Defoe a practicat totuși jurnalismul literar și jurnalismul literar narativ. Un exemplu se poate găsi în Furtuna, o relatare legată de o furtună care a devastat coasta engleză în 1703. Este discutabil dacă se poate califica drept genul de jurnalism discutat în cartea aceasta. Dar măcar este "narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ, Defoe a practicat totuși jurnalismul literar și jurnalismul literar narativ. Un exemplu se poate găsi în Furtuna, o relatare legată de o furtună care a devastat coasta engleză în 1703. Este discutabil dacă se poate califica drept genul de jurnalism discutat în cartea aceasta. Dar măcar este "narativ". Relatarea, publicată în 1704, constă în mare parte din corespondența trimisă în tot regatul de către martori. Rolul lui Defoe este mai mult unul de editor. În postura de autor, el adoptă un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care rămăseseră pe banc se îneacă. La fel ca descrierea tâlharului Dennis Clancie a lui Settle, cea a lui Defoe este lipsită de descrieri detaliate și de caracterizare. Din nou, observăm o relatare în mare parte cronologică. Un exemplu de jurnalism literar narativ caracterizat ca fiind "pionier" (Kerrane și Yagoda, 21) se poate găsi în True and Genuine Account of the Life and Actions of the Late Jonathan Wild, ("Adevărata poveste a vieții și acțiunilor răposatului Jonathan Wild"), publicată în 1725
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
obscurul" (34). Pentru era sa, el a fost cu adevărat un jurnalist literar narativ. Este un lucru binecunoscut că Defoe abordează romanul modern odată cu publicarea lucrării Viața și aventurile lui Robinson Crusoe în 1719. Astfel, facilitează influența romanului modern asupra jurnalismului literar narativ modern, cel puțin dacă îl considerăm ca fiind adoptarea după Războiul Civil american, a unor tehnici asociate în prezent cu romanul realist. A explorat îndelung granițele neclare dintre ficțiune și nonficțiune, dar relațiile dintre acestea două sunt complexe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Civil american, a unor tehnici asociate în prezent cu romanul realist. A explorat îndelung granițele neclare dintre ficțiune și nonficțiune, dar relațiile dintre acestea două sunt complexe și ar fi mai indicat să sugerăm că frontierele dintre romanul modern și jurnalismul literar narativ se definitivează la începutul secolului al XVIII-lea (pe cât de ferme se pot dovedi orice granițe în proza narativă care aspiră la prezentul neconcluziv) în ceea ce am caracteriza în mod convențional ca ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
caracteriza în mod convențional ca ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar putea fi caracterizat, mai puțin convențional, în aceeași ordine ca ficțiunea obiectivă și subiectivă, având în vedere natura reflectantă a oricărei comunicări mediate care o face "ficțiune"). Până la urmă, jurnalismul literar narativ de varietate premodernă cum ar fi Nine Daies Wonder de Kemp profită de acele tehnici care au fost rafinate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea și ale căror antecedente pot fi identificate în relatarea lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al XVII-lea și ale căror antecedente pot fi identificate în relatarea lui Platon referitoare la moartea lui Socrate. Ce este poate mai important este că se poate observa, într-o anumită măsură, o inversare a valorilor romanului și ale jurnalismului literar narativ premodern care ajută la situarea celor două în relație cu ele însele și cu alte forme de proză. Deși unele relatări în proză narativă din secolul al XVII-lea folosesc "pragul romanului realist al clasei de mijloc", care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai corect să conchidem că romanul ficțional modern a împrumutat tehnici de la narațiunile nonficționale și nu invers. În acea vreme, reputația romanului ficțional nu era foarte bună. Acest lucru s-a văzut atunci când Defoe a catalogat romanul Robinson Crusoe drept jurnalism - o relatare contemporană adevărată - și nu drept o invenție. Cu alte cuvinte, dacă o poveste era etichetată ca fiind adevărată, avea o legitimitate pe care romanul deschis ficțional nu o avea. Această practică provine din secolul al XVII-lea: Într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
său de călătorie, The Journal of a Tour to the Hebrides with Samuel Johnson LL.D. (1786) și în biografia sa, Life of Samuel Johnson (1791). Dar, în această percepție se pot vedea începuturile unei înțelegeri greșite ale relației dintre jurnalismul literar narativ și roman, o înțelegere eronată care va fi adâncită și perpetuată două sute de ani mai târziu de nimeni altul decât eminentul jurnalist nou al anilor '60 ai secolului al XX-lea, Tom Wolfe. Examinând forma, el notează: "Introducerea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]