3,223 matches
-
Răniți vrăjmași erau așa de mulți, încât, după ce s-au um plut toate spitalele germane, au evacuat în grabă pe ale noastre: Poduri și Șosele, Colțea; Ortodoxia fusese împărțită pentru amândouă armatele, dar Didina Cantacuzino, Zoe Romni ceanu și surorile, lăsate să-și urmeze lucrul. Cei mai ușor loviți erau încartiruiți în case particulare. Iată explicația trenurilor care treceau unele după altele toată noaptea și ne îngrozeau, neștiind de vin cu ambulanțe sau merg pe front cu tunuri și trupe. Acum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
I, 1937: „60 lei“, p. 227. ) transportul la oraș. O nouă pungășie, desigur, concesionată unor antreprenori agreați, prin mare bacșiș, de administrația superioară și care le revindeau cu sume mari publicului. Nici măcar o perdea de-a lungul drumurilor nu trebuia lăsată. Ca de obicei, publicul, prea fricos, nu protesta [, deși știrile din Occident erau bune și lumea prinsese nădejde] (Ibidem.). La 16/29 septembrie se împliniră șase luni de la internarea mea la Pasărea. Toate erau neschimbate, chiar frumoasa lună plină la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ei adaoseră că vor fi bucuroși să participe și să vadă, în fine, [pe] doamnele mari rămase în București. Eu le propusei atunci să facem ca în Bruxelles, unde toate locurile cumpărate de belgieni fuseseră goale la reprezentație și germanii lăsați numai între ei. Doamnele române însă nu se în voiră cu părerea mea, nevoind să facă acest afront celor trei doamne patronese și d-relor Georgeta Berindei și Mia Ghica, concertantele [care, după mine, puteau să se simtă indispuse în ultimul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
căi. Cea mai serioasă era cu ajutorul unei protejate a doamnei Cecilia Petrescu, la care locuia un ofițer austriac de stat-major. În timpul cât era la masă, ea îi aducea ziarul Le Temps. Noi îl luam și, în sufragerie, cu per delele lăsate, citeam principalele articole și știri prietenilor adu nați împrejurul mesei. Ei scriau repede și plecau, ducând buna vestire mai departe și aruncând biletele copiate pe străzile frec ven tate. Iar ziarul trebuia să se găsească peste două ore la locul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
judec cu prezumțiuni, să vorbim de ce este. Aquariumul, de care se spun minuni, nu era gata. Se gătise însă Palatul Artelor din Av. Président Wilson și de la primul pas, intrând, erai fermecat. Alegerea obiectelor, așezarea lor artistică și metodică, spațiul lăsat liber împrejurul fiecăruia te duceau pe nesimțite, de la primele opere din Evul Mediu la ultimele din secolul trecut, pe un parcurs de mai mulți kilometri. Tapiserii în serie, adunate din biserici, din monumentele statului, prezentau o artă mai fină și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
copilul își pune în valuare nivelul limbajului , își dezvăluie personalitatea. Activitățile pe grupe, subgrupe integrate oferă multiple posibilități de a asigura participarea verbală activă a copiilor , comunicarea prin cuprinderea întregii subgrupe în activitate și individual al fiecărui copil. Copilul trebuie lăsat să întrebe, să comunice, să motiveze, să explice, deoarece numai așa își dezvoltă vorbirea corectă,curentă, si fluenta. însuși dialogul copileducatoare reprezintă o modalitate de exersare, de antrenament lexical și de însușire a structurii gramaticale a limbajului. Crearea unei atmosfere
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
prea am fost băgat în seamă, practic am fost ignorat. Îmi aduc aminte un fapt simpatic, într-o tabără la Gărâna, noi, pictorii naivi eram cazați într-o casă veche, ai căror proprietari erau emigrați în Germania, iar casa era lăsată cooperației din județul Caraș-Severin în administrare. Eram mai mulți în cameră, vreo 6-7, și pictam de zor cu ardoarea aceea a pictorului amator, dar cu dorința de afirmare. Eu eram pe burtă culcat, pe podeaua camerei noastre, și pictam un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de apă de peste 7-8 metri diametru, astfel că aveai mai multe locuri unde să -ți încerci norocul la pescuit. De altfel am început și eu un tablou cu asemenea locuri de pescuit, dar i-am pierdut urma pe unde lam lăsat, căci au trecut de atunci vreo 10 ani. Într-un asemenea loc mă instalam și eu, la ora 6 dimineața eram deja instalat într-un loc de pescuit, și așteptam să tragă primul pește. Cam pe la ora asta începea să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pentru organizarea unei expoziții. Eu am dus o lucrare executată în Tabăra de la Văliug, lucrarea a fost remarcată de pictorii Ion Sălișteanu și Vasile Savonea. Spre surprinderea mea pictorul Ion Murariu, abia sosit, privind lucrarea din diferite unghiuri, în tăcerea lăsată, a remarcat: „Cuțitul de paletă a fost creat pentru a curăța surplusul de vopsea de pe pânză și de pe paletă, dar ce văd eu aici, întrece orice regulă. Al cui este tabloul?” La întrebare a răspuns Vasile Savonea: -„E al pictorului
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nimic cu ei din ce aveau în marile magazii din port: în afară de muniții, depozitaseră acolo și aparatură de tot felul, toată logistica rămasă neatinsă. Vreo trei zile nu s-a ocupat nimeni de aceste magazii pline cu de toate și lăsate vraiște, căci rușii încă nu sosiseră, administrația orașului era debusolată, iar armata noastră avea preocupări, se pare, mai presante. Nu s-a ocupat nimeni de ele, în afară de... populație. Cu mic, cu mare, brăilenii erau în port, la depozite, să apuce
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ajutor militar și a fost acuzat de Agenția Centrală de Informații (CIA) de furtul a 1,4 milioane de dolari din fondul destinat pentru FNLA (Front National de Libération de l'Angola) în timpul războiului civil din Angola. În final, moștenirea lăsată Republicii Democrate Congo a fost o datorie de 13 miliarde de dolari.12 Așa cum am accentuat, ar fi o greșeală să analizăm în mod individualist asemenea acte de prejudiciere. Politicienii corupți nu pot opera singuri și trebuie să își exploateze
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
după cucerirea Muntenegrului, ocîrmuirea otomană a depus puține eforturi pentru controlarea acestui ținut muntos îndepărtat. Sistemul timarelor nu a fost niciodată aplicat aici, iar în schimbul plătirii taxei pe cap de locuitor, care nu era mare, regiunea a fost în general lăsată să se descurce singură. Unica oficialitate otomană care-și făcea apariția era reprezentantul puterii centrale, care încerca, în general fără succes, să adune impozitele. Ca și armatolii greci, muntenegrenii erau și ei eligibili pentru ocuparea unor funcții militare. Din cauză că teritoriile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pământ s-ar arunca sămânță, ar rodi stricnină! ...PRIN 1905, FATA PROFESORULUI LOCUSTEANU, DIRECTOrul școlii de medicină veterinară, fu găsită Împușcată alături de iubitul ei, portarul școlii, În chiar locuința conjugală a aces tui țigan și fost proxenet, care, În scrisorile lăsate soției, profesorilor și elevilor din școală, Își cere iertare că s-a lăsat scos din minți de această fată cu care se afla de mult În dragoste, deși mărtu risește că-și iubea nevasta, țigancă și ea, spălătoreasă la această
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dosare la minister și a unei bucătărese din casa generalului Lahovary, copilă cres cută, la fel ca frații ei, cu strașnică rigoare părintească, din pri cină că locuiau lipit de hotelul Duca, plin numai cu femei și cu perdelele mereu lăsate, din inima mahalalei noastre cu lume amestecată; crescuți apoi cu ifose mari de tot, fiindcă taică-său, cusătorul de dosare, se dădea a fi șef de birou În minister, iar mai că-sa, bucătăreasa, profesoară de pian În casa Lahovăreștilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în sfârșit, într-o mișcare generală, că nu se mai uită la televizor la marile drame ale umanității, ci le trăiește nemijlocit. La ora cinci, în loc să se ducă direct acasă, unde în frigider îl aștepta insipida supă ușoară de seară lăsată să-i ajungă nu pentru trei zile, ci pentru o săptămână de doamna Gușatu - care, cum spuneam, n-ar fi fost normal să aibă gușă, fiindcă înainte de căsătorie se chema Ciocârdeu, dar o avea -, ei bine, domnul Gușatu a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
șefii, manageri blonzi, eficienți și aroganți, ne-au spus, Într-o spaniolă stricată: „Acesta nu e un oraș turistic. Vă găsesc un ghid să vă facă un tur de juma’ de oră prin instalațiile din mină, apoi fiți buni și lăsați-ne În pace, că avem o grămadă de muncă.“ Se anunța o grevă. Ghidul, cățel credincios al șefilor yankei, ne-a spus, totuși: „Gringos tîmpiți, pierd mii de peso În fiecare zi de grevă, doar ca să nu-i dea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o masă și un morman de paie pe jos, care par să servească drept pat. CÎteva mîțe numai pielea și osul și un cîine răpciugos se joacă cu trei copii negri complet goi. Mama, negresă, cu părul cîrlionțat și sînii lăsați, gătește, ajutată de o fată de vreo 15 ani, care e Îmbrăcată. Începem o conversație În ușa colibei și, după ceva timp, le Întreb dacă vor să-mi pozeze pentru o fotografie, ceea ce ele refuză categoric, decît dacă le-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aceea - și nu de undeva de deasupra ei. A fost o școală de învățat mersul, fiecare zi trebuia să reînvețe să umble - împotriva a tot ce știam: anume că ziua nu poate să umble defel. Esențialul rămânea nevăzut. Dar urmele lăsate deliberat erau stridente la vedere, indiscret despuiate sau schimbător îmbrobodite. A gândi, a vorbi, a scrie sunt și rămân simple mijloace auxiliare, niciodată ele nu vor reuși să surprindă cele întâmplate, nici măcar cu aproximație. Cu cât mai precis a înmagazinat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină și pitorească dezordine. Grupul nostru cuaternar plus cățelandrul nu putea trece neobservat într-un loc unde oamenii nu aveau nimic altceva de făcut decât să stea tolăniți pe saci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost "normal" pentru o perioadă scurtă de timp, în sensul general acceptat de societate? Habar nu am. Am rămas cu nostalgia normalității și satisfacția schimbării. Cantoanele majoritar catolice din Elveția au păstrat tradiția "carnavalului" de dinainte de Paște, un fel de Lăsata Secului din România, ce se petrece în plină stradă, cu zgomot, surle și trâmbitze, măști fulehung (seamănă mult cu cele din Moldova, spaima de demonii munților este universală), dar și muzică tehno. Uneori cortegiul aduce mai mult cu o gay
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
New-York. Cadru final: o sală imensă și goală, scena neagră iluminată doar de un proiector care aruncă parcă în gol o lumină stingheră. Vocea melodioasă din off spune că reflectorul aprins este o tradiție în toate teatrele din lume: trebuie lăsată o lumină aprinsă pe scenă, pentru a vâna fantomele. Chiar dacă nu este adevărat, îmi place mult cum sună. Și pentru că tot veni vorba de teatre, încă o întâmplare, de data aceasta nu cu fantome, ci cu stereotipuri culturale și mult
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pot să nu fiu impresionat de asemenea manieră de a comemora. 19 iunie 2005 Citesc cu uimire în presa canadiană că, într-o mănăstire din județul Vaslui, o tânără călugăriță de numai 23 de ani a fost cruficată și apoi lăsată să moară de foame și de sete. Un exercițiu de "exorcizare" practicat de un preot ortodox asupra unei schizofrene. Totul se întâmplă la puțină vreme după ce un alt episod macabru a avut tot în Moldova profundă și "ortodoxă", acolo unde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
albele dantele Tresare-nfiorata de-acelasi simțământ... Pe umerii ei albi ai părului inele Căzând, o-mbratiseaza-n pudicu-i veșmânt... Pe geam blând o privesc a stelelor izvoare Ce-și picura argintul în părul ei bogat... Un braț că de zăpadă lăsat e pe covoare Pe sanu-i mic și tare tresare-nfiorat... Surade-n somnu-i dulce și candid de fecioara Copil-acum pierdută în vraja unui vis... În ceasu-acest al nopții un tainic gând îi zboară Purtat pe- aripi de îngeri spre lumi de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
parte. Alteori, Dănuț se ducea-n baie pur și simplu să-și facă nevoile. Găina îl privea curioasă și băiatul se cam rușina. Nu știa cum de părinții nu se gîndiseră la asta : că ea e găină și nu trebuie lăsată să se uite la el - un băiat - în anumite momente. Pînă la urmă, găina asta îi vedea pe toți din casă cum își făceau nevoile ! Cum era posibil un asemenea lucru ? Cînd venea vremea să o taie, tatăl strîngea din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și fixă pîlnia acolo. „Hai, toarnă, da’ cu grijă, să nu dai pe-afară !“ Dănuț era mîndru că era pus să facă o treabă așa de importantă. „Toarnă-ncet !“ A turnat încet și în mai multe reprize, pentru că gîsca trebuia lăsată să-și mai revină din cînd în cînd. Gîsca tușea și rîgîia. „O arde pe gît, e bună palinca asta“, îi făcea cu ochiul tatăl. „Bunăă, bună !“ Apoi părintele i-a spus să se oprească și, după ce a eliberat pasărea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]