3,897 matches
-
de caz cel mai cert lucru este întotdeauna cel mai rău. A doua soluție se opune celei dintîi așa cum în Don Juan-ul lui Mozart a seduce se opune lui a forța iar metoda psihică celei fizice. Ea presupune o cauză lăuntrică, o tendință, o nevoie psihică de a iubi, de a imita, de a se supune unei ființe superioare de la care se așteaptă directive și protecție. Această propensiune îi face pe oameni receptivi la sugestiile sale pe care ajung să le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
al cuvîntului. Din contra, o dată ce avem de-a face cu o masă, această trebuință se dezvăluie 275. Ca și cum fiecare s-ar simți constrîns să se supună acelei părți colective din el însuși, să se supună celor care, în făptura lui lăuntrică, îl constituie în chip colectiv. Puterea pe care această trebuință interioară o are asupra maselor se observă după mai mulți indici. Mai întîi, venerația cu care mulțimile își înconjoară liderii. Ele îi privesc, îi ascultă. Le pronunță pînă și numele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
controlate și dominate prin forță ori prin violență. Ele știu prea bine că pot opune o forță și o violență superioare. Nu, în realitate le e teamă că vor vedea cum din străfundurile lor se iscă din nou același demon lăuntric ce le-a împins dintotdeauna să venereze și să se supună. Ele sînt ca un om care, pentru o vreme, renunță la băutură sau la droguri. Nu îi este frică să reînceapă să bea sau să se drogheze, ci e
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
s-au reunit, oamenii încep în mod spontan să se supună unuia dintre ei. Conducător va fi acel individ admirat de toți. Peste tot funcționează, în mod vizibil ori disimulat, distincția dintre conducător și conduși, ca un fel de nevoie lăuntrică și naturală. Această nevoie a maselor este pervertită în represiune exterioară exercitată de Stat. Sub acest aspect, este evident că majoritatea științelor au adoptat o teorie opusă, astăzi împărtășită de toți. Partea a cincea MULȚIMEA ȘI OPINIA Capitolul I Comunicarea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tainice. În schimb, ideile lui Max Weber, inventatorul lui, sînt mult mai clare. După opinia acestuia, acest tip de autoritate "este specific străin economiei. El constituie, acolo unde apare, "o vocație", în sensul emfatic al termenului, ca misiune sau "sarcină" lăuntrică"452. Altfel spus, dominația liderului carismatic asupra maselor nu depinde nici de bogăție, nici de industrie, nici de armată acestea sînt subsidiare față de ea, pune probleme de intendență de zi cu zi. La drept vorbind, carisma denotă o înzestrare, o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
crede că a fost îndeajuns ca el să apară pentru ca masa să recunoască în el pe un alt conducător care a jucat un rol pe o scenă diferită, în alte împrejurări. S-ar zice că trezește în ea un demon lăuntric, așa cum hipnotizatorul readuce la viață în subiectul lui o moștenire arhaică. Memoria, iată adevăratul demon al oamenilor. Această asociere dintre carismă și urmele trecutului a fost de altfel stabilită chiar de Weber: "Carisma, nota el, este marea putere revoluționară a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
el. Eliberîndu-se de cea dintîi, ar deveni rob al celei de-a doua. Ipoteza totemică dă un sens acestui travaliu de idealizare. Ea definește acel progres care merge, în cultură, dar și în politică, de la lumea din afară la lumea lăuntrică. De-a lungul vremii, oamenii creează, înlăuntrul lor, sub forma unor instanțe psihice, cum ar fi supraeul, renunțarea la instincte, tot ceea ce le este impus din afară. Dimpotrivă, în economie și tehnică progresul merge din interior spre exterior și îndeplinește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și de suma indicațiilor împrăștiate în corespondența lui, nici o îndoială nu mai e cu putință: pentru timpul nostru, Omul Moise apare ca arhetip al conducătorului de mase. Acest fapt explică resurecția lui din trecut, precum și de ce personajul a devenit tiranul lăuntric al lui Freud. Autorul se va învîrti în juru-i ca împrejurul propriului său mister și își riscă viața în această aventură 476. Toate elementele intrînd în analiză și în compunerea arhetipului sînt luate de la omul de acțiune, de la marele om
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în roman istoric 491. Să recunoaștem că psihologia oamenilor mari, a conducătorilor de mulțimi, își păstrează pînă la urmă secretele. Am făcut totuși cîțiva pași pentru că acum sîntem în măsură să o explorăm. După cum am văzut, ea presupune o diviziune lăuntrică și stăpînirea forțelor opuse ale supraeului și ale eului, ale identificării și ale dragostei. S-ar datora deci rupturii dintre romanul de familie și complexul familial, dedublării istoriei copilului, apoi a celei a adolescentului. Cînd romanul domină pînă la capăt
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prin ceea ce se vede, marea masă merge pe calea opiniei comune și săvîrșește cele cerute de religia admisă, la nivelul latenței, în adîncuri, se infiltrează și pătrund în memoria colectivă ideile lui Moise, ajungînd să devină tradiție. În forul lor lăuntric, indivizii suferă schimbări: politeiști văzuți din afară, ei devin înlăuntrul lor monoteiști. Apare aspirația de a regăsi unitatea pierdută, impusă de Moise, de a repara pierderea suferită. În cel de-al treilea timp, reînvie imaginea lui prin mijlocirea celui de-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dacă opozițiile sînt cele descrise de mine, ci faptul că ea decurge dintr-o interdicție esențială, aceea de a nu-l preschimba pe om într-un zeu, care făurește civilizația în afara ființei noastre și eul în partea noastră cea mai lăuntrică. Partea a noua RELIGIILE PROFANE Capitolul I Secretul unei religii I Pînă acum, ne-am preocupat de conducători în măsura în care au o carismă. I-am definit ca întîlnirea a două personaje într-unul singur: umbra purtată a tatălui întemeietor și a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aflat însă refugiul în societate. Cea de-a doua funcție a unei religii profane constă în armonizarea raporturilor dintre individ și societate, în împăcarea tendințelor sociale cu cele aflate înlăuntrul lui. Ea își atinge țelul punînd în locul forțelor externe forțele lăuntrice, înlocuind constrîngerile reprimării brutale prin cele ale conștiinței individuale. Ceea ce implică o muncă răbdătoare, definind civilizația. Ea permite să se obțină, prin atașamentul față de o ființă și prin acceptarea valorilor acesteia, ceea ce se obținea prin amenințări, prin efectul dominației violente
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Roșie, în care a fost depus corpul îmbălsămat al lui Lenin, în ciuda protestelor văduvei și a indignării a numeroși intelectuali bolșevici"556. Nu cred în acest calcul, care nu era singurul posibil. Probabil că erau cu toții sub presiunea unei forțe lăuntrice dacă au ajuns să dezgroape o ceremonie arhaică, dată uitării. Dacă au instaurat-o, a fost în primul rînd pentru a se impresiona ei înșiși. Voiau să-și dea curs liber sentimentelor de admirație, reprimate în timpul vieții lui, pentru omul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cîntăresc masele. El știe că, pentru a da temei unei puteri, oricare ar fi aceasta, trebuie să regăsești acele porunci și acele ceremonii care sînt conforme cu credințele lor. Tenace și pătruns de propria lui idee, Stalin profită de dezorientarea lăuntrică a fiecăruia în plină furtună socială pentru a-i elimina unul cîte unul pe tovarășii de ieri concurenții de astăzi, începînd cu cel mai important, Troțki, și terminînd cu cel mai apropiat, Buharin. În tot acest timp, el se adîncește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Îi spuneți că, dacă vă face curat În garaj, Îi cumpărați un Big Mac. Aici tendința este de a crede că persoana e motivată să muncească Întrucât i s-a oferit mâncare În schimb. În realitate, dacă foamea, impulsul său lăuntric, nu era prezentă, ea nu ar fi muncit. Foamea, nu hamburgerul a reprezentat factorul motivant al deciziei sale de a munci. Mitul nr. 2: În cazul unora, pur și simplu nu există nimic care să-i motiveze. De fapt, oricine
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de la lume la Viață, din veacul acesta în eshaton. Credem în Hristos crezând în cei care L-au mărturisit mai întâi. Pentru a fi crezuți, la rândul nostru, trebuie să credem, să iubim și să pătimim euharistic minunea unei prefaceri lăuntrice. Aici, univocitatea iubirii și a credinței în Dumnezeu și om nu poate fi negată. „Obiectul” credinței noastre nu este un fenomen natural, ci o Persoană. Îmbrățișând Revelația, credem în Cel ale cărui făgăduințe s-au împlinit și în toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În tratatul intitulat De locis affectis 1, Galenus adoptă o poziție utilitaristă și, de aceea, flexibilă cu privire la necesitatea practicilor corporale ascetice. Agenda de lucru a lui Galenus este strict medicală și rămâne marcată de conceptul hedonist al bunăstării sau echilibrului lăuntric. Pe de o parte, excesul de activitate sexuală (asemănată altor fenomene convulsive, precum epilepsia sau isteria) conduce la ceea ce astăzi am numi epuizare psihică datorată contracției nervilor și obosirii pneumei interioare oricărui corp animal. Galenus vede în reținerea abruptă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
om la altul, asceza în sens creștin nu are ca temelie individualismul subtil al gândirii clasice. Modul de constituire a subiectivității este mediat de transformarea ascetică a corporalității (echivalând cu ceea ce Dumitru Stăniloae numea „plasticizarea rațiunilor divine din om”); prefacerea lăuntrică, în sens total, nu poate ignora contextul eclezial, de extensie universală. În sfârșit, Foucault este obligat să minimalizeze consecințele surprinzătoare ale antropologiei unor autori creștini precum Irineu al Lyonului sau Meliton de Sardes (și, în genere, reprezentanții „școlii asiatice” din
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu viața transcendentală a celuilalt, ci mistifică sensul adevărat al propriului sine. Asceza - în creștinism, cel puțin - țintește realizarea comuniunii cu celălalt, adică potolirea setei primordiale de alteritate cu adevăr, în loc de minciună, și cu realitate, în loc de himere. Asceza este pătimirea lăuntrică (în ceea ce Henry numește corpul subiectiv, invizibil sau transcendental) a nașterii noastre în Dumnezeu și începutul oricărei comuniuni posibile. Această comuniune întru Viață (numele ioaneic al lui Dumnezeu) este invizibilă, chiar atunci când se slujește de materialitatea vizibilă a cuvintelor doxologice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unor paradoxuri specifice creștinismului și, în primul rând, a structurilor afective care exprimă modul de a fi în lume al creștinului. Afectul nu deține calitățile joase ale unui sentiment oarecare, ci oglindește natura pură a Vieții înseși, în manifestarea Sa lăuntrică. Experiența renașterii pe care omul o trăiește în „sine” prin autoafectarea Vieții iluminează paradoxul coincidenței dintre suferință și bucurie. Acest paradox descrie, pentru creștini, condițiile necesare ale fericirii, rostite de Iisus în Predica de pe munte. Participarea sobră la misterul afectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
drept confirmări ale unei exigențe prescrise deja în meditația asupra „esenței manifestării”. În opinia lui Rolf Kühn, „creștinismul însuși se dovedește astfel drept o fenomenologie de mare importanță, până acum neutilizată”2. Firește că acest proces de reciprocă internalizare, confluență lăuntrică și emergență solidară dintre fenomenalitate și fenomen este invizibil, mai cu seamă atunci când spectrul căutărilor noastre nu depășește hotarele lumii. În exterioritatea distantă a lumii, patosul Vieții rămâne imperceptibil. Dar orice revelație a fenomenalității trimite dinspre apariția lucrurilor către autorevelația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
analoagă condiției punctului adimensional, „întins” pe o suprafață determinată. Posibilitatea impresionabilității conștiinței se ascunde, înaintea oricărei sinteze pasive a temporalității, în ceea ce Henry numește procesul revenirii la sine a Vieții transcendentale, a cărei materie autogenerativă este afectivitatea pură. Din arderea lăuntrică a acestei afectivități - care ne prilejuiește constatarea spontană a locului impresiei originare - suferința sau bucuria gratuită renasc în trupul nostru nemijlocit 3. Afect și întruparetc "Afect și întrupare" Cheia înțelegerii trupului nu se putea contura în afara experienței „autoafectării”. Inserția corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ireductibilității dintre lume și Viață, Viața să fi luat trup, fără ca prin aceasta ceva anume din esența procesului de autoafectare a Vieții să se altereze. Captarea acestei posibilități nu mai poate aparține gândirii economice sau calculatorii, ci numai unei disponibilități lăuntrice similare „afectului”, prin care Sinele, rezultat din autodonația Vieții originare, S-a arătat apoi în carne și oase: o disponibilitate măsurată așadar prin afectivitate. Căci, pentru întâia oară, sesizăm că actul pur al apariției nu este indiferent față de conțintul acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pură, ivită în imanența proprie, lipsită de cauză sau finalitate, substrat sau orizont - devenită suferință a interiorității -, ilustrează perfect condiția afectării originare sau a impresiei reale în absolutul apariției sale fenomenologice. Dar există și o cale inversă, dinspre experiența suferinței lăuntrice către experiența durerii fizice (fără agent extern). Fenomenologia nu poate ignora, pe de altă parte, experiența suferinței în interioritatea profundă a sinelui, care, deși însoțită de durere în trup, nu e cauzată de nici o violență externă, la nivelul epidermei. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Scripturile, în opinia sa, dezvăluie procesul de culpabilizare arbitrară a inocenței și atacă frontal psihologia rivalității mimetice. Murind pe cruce, Iisus înăbușă pulsiunea de răzbunare și anihilează circuitul vicios al violenței. Tradiția ascetică a Părinților Bisericii - pentru care isihia (pacea) lăuntrică este o pregustare a împărăției cerurilor - a subliniat necesitatea convertirii atașamentului față de realitățile finite ale acestei lumi către o dorință sublimă pentru Dumnezeu, Cel care fiind nemărginit în dăruirea Sa îndreaptă instinctele oarbe ale dorinței mimetice. Numai deschiderea totală a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]