13,725 matches
-
la care era diriginte persoana în cauză și punea întrebarea clasică: ce doriți să vă luăm? Cum era pronunțată sentința, elevul îl suna pe șeful comitetului de părinți, care alerta întreaga trupă operativă. Cei mai dificili erau inginerii. Ăștia voiau lămpi de pat cu picior sculptat și abajur cum văzuseră ei la televizor că avea președintele unui club de fotbal, fotolii legate în piele de struț galbenă etc. Faimos era cazul unei profesoare de rezistența materialelor. Fusese cadorisită cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care-l pierduse undeva printre blocurile astea. L XLIII Iar n-am putut dormi. Creierul mi se învârtea în gol. Răsucindu-mă pe pat ca pe un grătar, mi-a intrat în coaste un obiect dur. Era Castelul. Am aprins lampa de pe noptieră și m-am uitat la ultima pagină. Era plină de încercuiri întâmplătoare, unele cuvinte erau pur și simplu tăiate. Nu am șters nimic, am lăsat pagina în halul ăla, ca o fișă clinică. Chiar în drum spre liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la administrator. A venit cu mine și mi-a zis că din cauză că oamenii turnau uleiul folosit în chiuvetă, țevile de la subsol se umpluseră cu grăsime, iar acum apa defula în apartamentele de la parter. S-a dus în subsol cu o lampă cu gaz, să topească osânza din țevi. Eu am luat o oală mare și am început să car apa din chiuvetă la baie. O vărsam în vasul de WC. Făceam cam două ture pe minut. Din sufragerie a ieșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de tratate de psihiatrie. Din difuzoarele computerului aflat în stand-by, un cântăreț de muzică populară susținea cu o voce groasă că: „noi suntem români, noi suntem români! și suntem pe veci aici stăpâni”. Încăperea se afla în semiîntuneric. Doar o lampă rotativă, închipuind un bazin cu pești exotici, scânteia pe pervazul ferestrei. - Ia loc, Cosmine, dacă tot nu au reușit să te oprească la parter. Cele două fotolii mici, meschine, îl iritară mai mult: - N-aș vrea să te strâng de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
recite: La ușa sfântului lăcaș, Stă Belphegor, Sephirahul Tentației, Prințul Iluziei, Înșelătorul! Ispitele-i de-i biruiești, Smerește-te. Amară e victoria, prietene Și are preț: Chiar viața ta! " ASMODEUS I Călcau din nou, împreună, abstrași, pe sub razele nude ale lămpilor halogene, pe drumul ce revenea sinuos, dinspre bisericuță, către stadion. Ridicâdu-și deodată ochii, Poetul și cu Fratele oftează laolaltă adânc, prea uluiți ca să se bucure: Big Sile, mergea iarăși, umăr la umăr, în același ritm cu ei! Însuflețit, puternic, tânăr
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o stare normală! Asta e buba cea mare! ― Uneori și lupta e inutilă! murmură Herdelea, convins. ― Iacă, asta e mai rea ca toate, domnule! Resemnarea asta! strigă Mișu. Credeam că dumneavoastră, cei de dincolo, sunteți mai dârzi pentru triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cât s-ar mâhni bătrânul. ― Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina dacă-ți trece prin minte să faci asemenea mojicie! observă batjocoritor Nadina, adăugând apoi simplu: Aideți înlăuntru!... Jenny dragă, te rog!... Raul! În hol ardeau lămpile și era călduț, iar dulceața aștepta oaspeții. Curând apăru și bătrânul Iuga, care îmbrățișă foarte afectuos pe Nadina: ― În sfârșit, am mai pus și noi mâna pe tine, ștrengăriță frumoasă și nestatornică! Ea, măgulită, îl sărută, murmurând drăgălaș: ― Cine-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după un răstimp, urmă gînditor: ― Că spuneau și oamenii și se sfătuiau cum să mai facă și ce să facă? D-aia am și întîrziat așa... Se întrerupse, parcă și-ar fi adus aminte, și întrebă: ― Da de ce nu aprinseși lampa, mamă? Ori nu mai e gaz? ― Ba mai e nițel, dar ziceam că e destulă lumina focului... Petre dădu din cap, apăsînd: ― Că bine zici, face și focul lumină când nu-i alta! O flacără trosni ațîțîndu-le și pe celelalte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadina zîmbi: ― Cât ești de drăguț că nu... Noapte bună, Grig drag! Grigore rămase o clipă în fața ușii ce se închise. Auzi de jos șoapte și pași, servitorii care făceau puțină ordine înainte de-a se duce la odihnă. Stinse lampa ce atârna din tavan. Razele albăstrite ale lunii se îngînau cu întunericul negru. Își cunoștea prea bine drumul prin coridorul mic și îngust la dormitorul lui obișnuit, aflat mai în fund, cu fereastra spre conacul vechi. Se dezbrăcă, se trânti
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câte o frază ce i se părea mai sonoră și mai rotundă. "Bravo! își zise la urmă. Perfect! Dacă nici asta nu face senzație, atunci..." Sfârșitul de efect însă tot nu-i venea. Căutîndu-l în rezervorul minții, se ridică, luă lampa de pe noptieră și o duse pe masă să aprindă lumina. Scoase abajurul, apoi sticla, cu multă băgare de seamă, mereu îngîndurat. Uitîndu-se după cutia de chibrituri i se păru că aude un ciocănit sfios în ușă. Până să se întoarcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că te iubesc? ― Nu m-am îndoit niciodată, făcu tânărul Herdelea. Numai tu te-ai îndoit de iubirea mea. ― Să nu mă mai îndoiesc? murmură Tanța. ― Nu! zise Titu, crîmpoțindu-i buzele. Când rămase singur, Titu Herdelea lăsă perdeaua și aprinse lampa. Lumina gălbuie, neputincioasă, îl readuse la realitate. În cameră mai plutea parfumul corpului ei, amețitor și misterios, precum pluteau cuvintele, gemetele și zvârcolirile ei... Își dădu seama acuma că dragostea aceasta a luat o întorsătură plină de răspunderi. Și tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
caute de nevoile lor fiecare, că doar nu I-ai sfătuit tu pe Chirilă să slujească pe Platamonu, ci s-a dus dânsul de bunăvoie. Singur s-a încurcat, singur să se descurce... Chirilă Păun pică tocmai când Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția și se luară cu vorba despre alte treburi. După ce îl ascultară toți cu mare atenție, Florica, mereu înfricoșată pentru bărbatul ei, zise aproape sec: ― Proastă treabă, nea Chirilă! Să fi fost mai cu luare-aminte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cel mai apropiat perete. (Simți în sfârșit metal lucios cu degetele.) Unde este panoul secundar de control al aterizării? A... aici. (Pipăi câteva comutatoare.) Butonul de blocare în spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Butonul de blocare în spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe intercom. ― Camera mașinilor! Ce-i acolo? Care e situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pronunț. E foarte adânc. Pereții par netezi. Nici urmă de trepte metalice, de ascensor, de scară, sau alt mijloc de coborâre. Nu văd nici fundul. Raza n-ajunge. Pare să fie un puț de acces. Plecă de la gaură, puse jos lampa și detașă tot echipamentul ce-i atârna de centură. La fel făcu și cu rucsacul. Odată scăpat de această povară, se ridică și privi cu mare atenție sala cenușie, vag luminată. ― Ce-o fi acolo jos mai poate aștepta, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vag luminată. ― Ce-o fi acolo jos mai poate aștepta, reluă Dallas. Să aruncăm o privire pe aici. Vreau să m-asigur că nu vom avea surprize. Și poate descoperim un drum mai ușor în jos. Își luă din nou lampa și îndreptă fascicolul spre pereții, care deși formau parcă interiorul burții unei balene, rămâneau nemișcați, spre marea satisfacție a căpitanului. ― Să ne desfășurăm în evantai, continuă Dallas, dar nu prea departe. Nu depășiți, orice ar fi, perimetrul de viziune al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
liniștească, deși desenul mașinăriei era fabulos. ― Aici! ― Ceva nu merge? zise Kane. ― Nu ceva. Am găsit un mecanism. Lambert și Kane alergau spre el. Fiecare pas pe care-l făceau cu ghetele grele ridica mici gheizere de praf. Alăturară fascicolul lămpilor electrice celui al lui Dallas. Totul părea liniștit și mort. dar căpitanul își zicea totuși că o energie mult prea răbdătoare trebuia să funcționeze îndărătul acestor ciudate structuri. Travaliul mecanic era sugerat de mișcarea regulată de du-te-vino al unei unice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bine așa decât să aibă de-a face cu mânia căpitanului. Așa că nu-i mai rămânea decât să se descurce și să se roage ca firul să nu se-ncolăcească pe undeva. Mai stăpân pe el acuma, aprinse lanterna și lampa de pe cască nădăjduind că va putea înfrunta obscuritatea. Imediat văzu că presupunerea lui era atât falsă, cât și emotivă. În fața ochilor nu avea o hrubă ci, cât se putea de limpede, o altă sala a astronavei. După aspect, pereți goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
presupunerea lui era atât falsă, cât și emotivă. În fața ochilor nu avea o hrubă ci, cât se putea de limpede, o altă sala a astronavei. După aspect, pereți goi și plafon înalt, se gândi că ar fi un antrepozit. Lumina lămpii scotea din negura forme bizare, aglomerate, care păreau fie părți integrante ale pereților, fie legate de ei, cine știe cum. Formele blânde și flexibile contrastau cu impresia solidă care emana din coastele osoase care întăreau coridoarele și pereții sălilor. Ele împodobeau pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai avem până la apus? Ea își controlă instrumentele și declară: ― Douăzeci de minute. Apăsă pe aceste cuvinte cu o privire semnificativă. Fără comentarii, Dallas se aplecă iar deasupra puțului, continuându-și observarea neliniștită deși nu vedea nimic. Fascicolul strălucitor al lămpii lui Kane dezvăluia alte forme nemaivăzute, lipite ca niște ventuze pe planșeu, spre centrul încăperii. Se duse într-acolo și, făcu un tur, păstrând o distanță respectuoasă. Observă unele din specimene. Fiecare avea cam treizeci de centimetri înălțime, era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să te uiți înăuntru. Nu-ncerca să deschizi. Nu știm ce-ar putea conține. Kane se înclină spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane. ― Orice-ar fi înăuntru, se ține bine. Își plimbă lampa pe rândurile de ovoide.) Poate găsesc unul care s-a spart sau a crăpat. În lumina lămpii costumului presurizat, o mică umflătură apăru tăcută în vârful formei ovoide pe care o zgâlțâise. O a doua erupție rupse suprafața de cupru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane. ― Orice-ar fi înăuntru, se ține bine. Își plimbă lampa pe rândurile de ovoide.) Poate găsesc unul care s-a spart sau a crăpat. În lumina lămpii costumului presurizat, o mică umflătură apăru tăcută în vârful formei ovoide pe care o zgâlțâise. O a doua erupție rupse suprafața de cupru, apoi altele, până formară niște crăpături. ― Nu sunt toate la fel, spuse Kane care nu observase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zgâlțâise. O a doua erupție rupse suprafața de cupru, apoi altele, până formară niște crăpături. ― Nu sunt toate la fel, spuse Kane care nu observase nimic. Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii spre protuberanța pe care o atinsese cu un minut mai devreme și, năucit, văzu metamorfoza. Suprafața ovoidă, până atunci opacă și dură, era acum translucidă. Paralizat de uimire, se holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rușii care ce aflau pe culmea dealului, spre satul Curteni. Când a făcut explozie brandul, două schije mici i-au ciuruit fundul fratelui Gelu. Speriat, s-a întors în beci unde noi stăteam ascunși. Mama i-a scos la lumina lămpii schijele, iar bunica Maria a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în carnea tăiată spre a opri sângerarea și o posibilă infecție. Noi, toți, am început să tremurăm de teama ca nu cumva o bombă să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]