5,821 matches
-
deget și jumătate. Era imposibil să nu te Întrebi ce i se Întâmplase. Se născuse așa sau Îi fuseseră retezate? Oricare ar fi fost povestea, nedesăvârșirea trupului său era unul din motivele pentru care toate femeile alea se simțeau În largul lor alături de el. În imperfecțiunea sa se ascundea cheia perfecțiunii sale, În neîntregirea sa - secretul Întregii sale sfințenii. Era un suflet aflat pe pragul dintre două lumi și, ca toate sufletele de felul ăsta, avea ceva straniu. Era bărbat, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mele mai mari cînd i-a fost dăruit fiul ei unic“. Acum, cînd am cunoscut și eu la rîndul meu bucuriile și durerile „unui bărbat“, nu mă simt mai puțin stingher față de Fecioara Maria... Dar tata se simțea bine, În largul lui, cu ea. El o vede „la jumătatea drumului Între Dumnezeu și mine, așa cum mama, În familie, face legătura Între părinte și copii“. Nu știu ce-o fi gîndit mama citind fraza asta. Sfînta Fecioară, al cărei fiu se declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
avut curajul să-mi privesc sexul vreme de ani buni. Îl curățam Închizînd ochii, cu un sentiment de teamă care nu lipsește din nici o analiză a sentimentului sacrului la ființa umană. Încă și acum, doctore Martinon, nu mă simt În largul meu cînd văd sexe În erecție Într-un film porno. SÎnt mai mari ca al meu, stau În erecție mai mult timp ca mine, sînt mai bine decalotate decît al meu, doctore Jean-Étienne Martinon. Din cauza dumitale, nu reușesc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să ejaculez pe loc. Mi-a propus să comand o sticlă de șampanie și mi-a cerut să-i arăt cîți bani aveam la mine. Cu o sticlă, ne puteam izola Într-un separeu, unde ne-am simțit mai În largul nostru. „Cum adică, mai În largul nostru?“ am Întrebat-o. „Întoarce-te cu banii pentru o sticlă și n-ai să fii dezamăgit“. M-a condus pînă la ușă și m-a sărutat pe buze. Afară, am Întors de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
propus să comand o sticlă de șampanie și mi-a cerut să-i arăt cîți bani aveam la mine. Cu o sticlă, ne puteam izola Într-un separeu, unde ne-am simțit mai În largul nostru. „Cum adică, mai În largul nostru?“ am Întrebat-o. „Întoarce-te cu banii pentru o sticlă și n-ai să fii dezamăgit“. M-a condus pînă la ușă și m-a sărutat pe buze. Afară, am Întors de mai multe ori capul ca să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Un fel de rămas-bun față de America. Kitty era fericită că lăsa În urmă frigul din New York, zăpada, apartamentul plin de cutii, colegul de cameră a cărui prezență, oricât de tăcută, o deprima și o făcea să nu se simtă În largul ei, era fericită că Îi lăsa În urmă pe Roger, pe Sam, pe toți ceilalți care nu Însemnau nimic pentru ea, lăsa În urmă goana după noi și noi audiții, roluri, schimbări, contracte, grija de-a plăti chiria. Zbura spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
are? zise Kitty fără chef. — Ce rost are? repetă Diane șocată. Păi nu erai tu aia care-mi spunea mereu că trebuie să fiu Îngrijită? — Da, dar acum nu e nevoie să arăt bine, zise Kitty nepăsătoare. Mă simt În largul meu așa. — Ți-e rău? Diane se holba la ea uluită. — Nu, sunt bine. Nu vrei să cunoști nici un tip mișto În seara asta? Încercă Diane să o tenteze. — La ce bun? Ce se poate Întâmpla, În cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bine Împreună... pentru că semănăm atât de mult, zise ea trăgându-și sufletul pe când se Întorceau la masă. — Da, semănăm foarte mult; asta am stabilit-o deja din L.A., spuse el. Foarte multe femei mă fac să nu mă simt În largul meu, dar cu tine nu mi se Întâmplă așa. Simt că În preajma ta pot fi eu Însumi, Îi mărturisi el. — Dar... Îndrăzni ea. E ceva ce te macină. — Fratele meu e căsătorit cu o rusoaică, nevastă-sa i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
binevoitoarea informație că nu ne vrea răul. Neliniștea reîncepuse să-i strângă stomacul, dar acum chiar el va împiedica întrebarea să-i iasă pe gură, va pleca de aici ca și cum ar duce în buzunar o scrisoare care trebuie deschisă în largul mării, și în care destinul lui a fost fixat, trasat, consemnat, azi, mâine, poimâine. Subșeful întrebase, Ce vă aduce azi la noi, apoi încheiase, Atunci rămâne pentru poimâine, e adevărat că așa sunt cuvintele, se duc și se întorc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acoperită de o perdea murdară. În curtea plină de urzici, nici un semn de viață. Totul părea, ca și în restul cătunului, ațipit; ai fi zis că numai muștele și vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră de porc parfumat și încrezut, care se considera irezistibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și m-am speriat puțin, m-am hotărât să-i scriu tatei. Era singurul om la care puteam apela. M-am chinuit două nopți să compun o scrisoare în care să nu mă umilesc prea mult. I-am descris pe larg ce se întâmplase, fără să mă cruț și fără să-l cruț nici pe el, întrucât datorită lui, îi reaminteam asta, ajunsesem să-mi petrec anii cei mai frumoși prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niște mărunțiș. „Na, să nu crapi”. Și duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era nici măcar geloasă. Domnul Andrei păstra o icoană sub sticla căreia așezase nenumărate fotografii: el în centru și „fluturii” în jurul lui. Și de câte ori privea pozele se înduioșa. Într-o noapte însă le-a scos de sub sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă uit în ochii ei și să-mi aduc aminte ai cui ochi erau. Dar cum mă apropiam, se muta pe alt val, dansa pe el, scoțând de fiecare dată sunetele cunoscute, de rău augur, care mă atrăgeau în larg. Am forțat barca pentru că începuse să se lase ceața. Acum nu mai vedeam pasărea. Îi auzeam numai chemările. Ceața devenea din ce în ce mai deasă și mai scârboasă, mi se lipea de mâini și de ochi și, deodată, în timp ce mă luptam să păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
caz, pe la trei-patru dupăamiază, la scurtă vreme după ce Laura pornise să înoate în larg, se hotărâse și portarul să facă o baie. El care nu-și părăsea niciodată ghereta în timpul zilei și-a încuiat-o și s-a dus în larg. „Când s-a mai pomenit așa ceva? se mira Domnul Andrei. Nici măcar duminica. Nu se spală niciodată, e un împuțit. Și tocmai atunci l-a apucat. Dacă nu cumva - și Domnul Andrei coborî și mai mult vocea - primise ordin; în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Planului resuscitează o Întreagă cohortă a „diabolicilor“ (pe toți membrii nenumăratelor organizații secrete, secte, masonerii etc.) care se reactivează la nivel planetar. Odată pus În mișcare mecanismul fabricării de mister (prin jocul gratuit al permutărilor), semiologul Eco se află În largul său, realizând performanțe inegalabile. Ingeniozitatea constă În a ști să găsești punctul de fugă necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care arăta, după părerea Henriettei, mai bine ca oricând. Părul arămiu al lui Fran cădea peste față, în atitudinea extrem de sfioasă pe care o adopta când întâlnea persoane necunoscute, apoi îl dădu pe spate de îndată ce începu să se simtă în largul ei. Era un amestec straniu, medită Henrietta, de forță și vulnerabilitate, asemenea unui trandafir palid, delicat, care pare că nu va ține până la toamnă, dar care dăinuie mai mult decât toți rivalii cu un aer mai robust. Deodată Henrietta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi venea să se întoarcă acasă. Dar văzându-l pe Laurence, așezat deja într-un fotoliu lângă șemineul din salon, uitându-se emoționat la ceas, se simți deopotrivă mișcată și liniștită. Se așteptase ca el să se simtă mai în largul lui în astfel de locuri, dar poate că secția nu prea-i lăsa răgazul să ia cina în oraș. Lumina focului îi punea în evidență deopotrivă aurul mat a părului și ridurile adânci de pe obraji, care dădeau o notă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
interzis accesul cu câinii. Fără îndoială, o altă decizie obtuză a distinsului nostru consiliu local. Vino, Ben, e timpul ca noi doi să mergem să ne luăm câte un Big Mac. Ceea ce o făcea să se simtă cel mai în largul ei în relația cu Laurence, medită Fran câteva săptămâni mai târziu, pe când tăia legumele pentru curry în bucătăria lui, era cât de ușor și de firesc i se părea totul. Avea senzația că găsiseră un ritm care li se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
veci. Ea crede că suntem amândoi premianți la cursa pentru cât mai puține eforturi ca să te menții în formă. — Nu-ți face griji. Secretul tău e în siguranță. Fran se lăsă pe pernă, nevenindu-i să creadă cât de în largul ei se simțea cu nimeni altcineva decât cu Jack. Aștepta ca rușinea să i se așeze sumbru pe umăr și să înceapă s-o roadă pentru că se comportase atât de scandalos, dar tot ce simțea era o fericire amețitoare, compromițătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plin. — Ei bine, Ben, zâmbi Carrie, n-ai de gând să mă prezinți? — Francesca Tyler, mormăi Ben, mama mea. — Cu ce vă putem ajuta? întrebă Carrie, cu un aer atât de degajat și părând să se simtă atât de în largul ei, de parcă n-ar fi plecat nicicând. Pentru o fracțiune de secundă, Fran nu știu ce să spună. „Am venit să-i spun soțului dumneavoastră că-l iubesc“ o fi fost adevărul adevărat, dar părea pe undeva o abatere de la etichetă. Intuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bine decât ceea ce a ajuns el. Șofer și curvar. Mi-era frică. O luam pe cârcă, îmi interzicea niște chestii. De exemplu, să joc un fotbal sau să stau mai mult afară, chestii d-astea. Nu, nu ne simțeam în largul nostru. Fără el, era prea multă libertate. A avut serviciul de așa natură. Era șofer și-a lucrat la „Scânteia“, la Ministerul Agriculturii. A lucrat o perioadă de o lună și ceva de zile și cu Păunescu. La „Flacăra“, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
familie și urmau școli cu predare în limba română) a servit, se pare, drept mediu favorizant pentru un anume expresionism iudaic, pregnant în pictura unor Marc Chagall și Soutine sau în farsele umoristului Shalom Alehem. Ov. S. Crohmălniceanu discută pe larg aceste aspecte în monografia sa dedicată expresionismului în literatura română. Potrivit lui Salomon Schulman (Jiddischland. Bland Rabbiner och revolutionarer, Nora, 1998), citat de cercetătorul suedez Tom Sandquist („Cum a devenit Samuel Rosenstock dadaist. Tristan Tzara și contextul său românesc“, în Balkon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un adept al „organicismului” și al disciplinei formale, al unui „nou clasicism”, susținut în numeroase articole și eseuri, un adversar al anarhiei formale, chiar dacă apropiat al cercurilor avangardiste (în Introducere în opera lui B. Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ovid Densusianu face și poezii. Toți doritorii de catedre liceale le dobîndesc făcînd versuri după rețetă și admirînd geniul lui Ervin” (Cronica, an II, nr. 50, 24 ianuarie 1916, rubrica „Poemele”). Alergică la provincialismul literar, ironia lui Vinea este în largul ei atunci cînd se exercită asupra unor critici sămănătoriști din provincie (sînt vizați în special cei din Craiova, de la revistele Ramuri sau Drum drept). Multe dintre textele critice ale foarte tînărului comentator indică o prefigurare a stilului pamfletar al avangardiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inițiativei a fost însă actorul și regizorul Armand Pascal, elev al lui Jacques Copeau; emigrat la Paris, a murit prematur de ftizie, în 1929, după o scurtă, dar intensă, activitate de cineast. Mica istorie a „Insulei” a fost relatată pe larg de Sașa Pană în volumul său memorialistic (op. cit., pp. 145-153). Numele a fost, se pare, sugerat de revista minulesciană din 1912; nimic surprinzător, dacă ne gîndim la amiciția dintre Fundoianu și Minulescu. Ambiția de „insularizare” (de singularizare estetică), voința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]