4,107 matches
-
-n permanență și încă vreo cinci-șase abonate de ocazie. Peste alergătura și roboteala din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei înfometate. Se trezea asudată și speriată, ca picată din altă lume, iar oboseala nu-i mai permitea să se gândească la lipsa unui bărbat lângă care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și a fost cum nu s-ar fi putut mai rău. Peste câteva zile, Rafael și-ar fi mușcat mâinile pentru sfaturile lui. Mai bine și-ar fi văzut de treabă și l-ar fi lăsat pe Milică să se legene în voie în iluzia aia nămoloasă, dar care uite că, de bine, de rău, îl ținea lângă el; păi, bineînțeles c-a iubit și a suferit și s-a umilit, toată lumea trece prin așa ceva, nu ești om întreg până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
somn și veghe susură tremurul slăbiciunii. Gândește-te: ce ți se pare că te apasă aici e nimic pe lângă chinul veșnic și moartea veșnică pe care singur ți le pregătești lăsându-te ispitit. Gândurile și delirul se împleteau și se legănau în aerul însorit. E bine, e bine și o să fie din ce în ce mai bine, de la o zi la alta, tot mai bine... Era destul de departe de locul unde pescuia moșul care-l porcăise la prima oră a dimineții. Buna dispoziție, destul de fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum ar fi să nu-l contrazici, să nu care cumva să spui ceva care... Păi, bineînțeles că a suferit dacă a iubit-o ca un nebun, și tot lăudându-i marea iubire, figura de viking a lui Milică se legăna ca oglindită într-o apă ce prinde să se agite tot mai tare, schimbându-i trăsăturile până devenea madam Ortansa, împuindu-i iarăși capul cu bărbatu-său. După o vreme începu s-o audă tot mai slab, iar lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și o să-l aibă doar pentru ea. Trebuie că nădejdea aia deșartă i-a luat mințile când a rămas iarăși gravidă. Te tâmpiseși parcă, Mirelo... Ceasuri în șir înțepenea cu coatele pe pervazul ferestrei, cu privirea spânzurând în gol și legănându-se deasupra curții autobazei CET Sud de peste bulevardul Fizicienilor, pe care nu mai apărea Dacia roșie a lui Velicu. Cerul în zori și-n amurg, Mirelo, lumina scăzând și crescând din visul ăla lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o adiere vagă, abia simțită, care încearcă să înfioreze frunzișul copacilor. E bună umbra și să stai pe scaun după drumul prin arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător, și că o să ia și niște mici. O să ia doi pentru el, că mai mulți nu poate, nu-i pică bine, dar bineînțeles că Rafael vrea mai mulți. Câți să ceară? 16. Ochii lui Rafael fugeau în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dacă te făceam la cinșpe ani... Roșioara scutură din cap, într-un gest de drăgălășenie ostentativă. — Vai, mămico, te rog să mă scuzi. Mirela, da, o proastă... Ie plină lumea de curve proaste. Ce nu-ți convine, mămico? Madam Belciu legăna a reproș fața prelungă, coșcovită. — Vai, Roșioaro, așa vorbești tu de prietenele tale? Urât, urât, urât. Înseamnă că tot așa spui și de noi la altele când nu suntem de față. Las’ c-am auzit io. Unele ie curve proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
E cel mai bun lucru pentru o femeie în situația noastră, ca și pentru copil... S-o ia dracu’, nășico, care cum și ce a învățat-o? Prea nerăbdătoare-i Mirela, iar Geta, din cale-afară de secretoasă, tace și-l leagănă pe Petrișor, cu privirea căzută pe fața lui roșie, care molfăie și plescăie din buze. E foarte absorbită de legănat, parcă i-ar plăcea să se simtă în pielea Mirelei cu un copil mic, s-o facă mai curând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Parcă s-ar teme, dar cine știe? Poate că ce nu s-a potrivit fetiței ei o să meargă cu băiatul Mirelei, și nu mai contenește minunându-se ce băiat frumos, zici că-i o pictură, și-ai zice că-l leagănă nu doar cu brațele, ci și cu privirea. — Parcă are ochi albaștri. — Uneori bat în verde, spune Mirela. Se mai schimbă. Are opt luni abia... — Seamănă cu tine. Ochii ăștia mari și verzi, și gura, și nasul... — Seamănă cu tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-și stăpânească plânsul. Își mușca buzele, cutreierată din creștet până-n tălpi de o senzație cu gust sălciu, de părăsire, n-ai știut și nu știi unde să te duci și încotro s-o apuci, Mirelo... Cu Petrișor în brațe, legănându-l ușor, se apropia de fereastră, n-ai știut, aștepți, iarăși aștepți, și vederea despăienjenindu-se peste curtea autobazei de dincolo de strada cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
comod, și el lungește gâtul după nepotul ăsta nou, de care ia cunoștință cu întârziere. Pare să-l ceară Mirelei și ea ezită o vreme, făcându-și de lucru și foindu-se de la bucătărie în cameră cu copilul în brațe, legănându-l să adoarmă, după care i-l pune bătrânului în brațe, dând ochii peste cap spre Rafael, într-o strâmbătură mută. Vezi bine că iarăși lasă să treacă de la ea: ăsta-i taică-său, deh, știe ea cu cine are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de fiare, desigur, cu ceafă de taur, umeri ca niște platoșe, brațe de sugrumător cu bicepși cât căpățâna de varză. Rafael îl știa din vedere, îl mai văzuse prin zonă în tricouri d-astea mulate pe tors și fără mâneci, legănându-și superbul hoit de poster publicitar pentru aparate de făcut mușchi și pentru suplimente nutritive, dar parcă ar fi dat să-l deconspire uitătura melancolică, pierdută, care te făcea să te gândești la vreo neputință ascunsă după mușchii ăia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Îi face semn să circule, mârâind agasat, îndepărtându-l cu privirea ca pe un gunoi, și dac-ai sta bine să te gândești, chiar asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre ghetourile astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând și întrebând în stânga și-n dreapta dacă n-au văzut, păi, ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
puțin bătătoare la ochi, aș fi pus acest fapt pe seama teoriei lui Darwin privind selecția naturală. * * * Era sâmbătă seara și, la ora Închiderii, Camden Town era tot atât de Înțesat de oameni precum e Oxford Street În miezul zilei. Bețivi care se legănau, grupuri de băieți care-și croiau drum cu coatele pe străzi, făcând mare tărăboi, adepți ai stilului Goth, cu fețe pictate În alb, cu buze purpurii și straturi de haine cu franjuri negre. Strada era Întunecată și udă de la ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lăsat ghemuită sub pături și a coborât de pe platforma unde era patul În Încăperea principală. Se mișcase atât de ușor Încât, coborând scara, nici măcar nu-și agățase părul În sculptura uriașă, atârnată de tavan cu un lanț gros, ce se legăna ostentativ. Mie una mi-e foarte greu să nu dau mereu peste nenorocitul ăla de obiect, deși eu sunt cea care l-a atârnat acolo. Am așteptat până l-am auzit Închizând cu hotărâre ușa În spatele lui, apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
grinzile din tavan. Nici n-am terminat bine, că s-a și Înveselit; desigur, Chestia știuse tot timpul că, de fapt, ea era o instalație mobilă și așteptase cu sufletul la gură să-mi dau și eu seama de asta. Legănându-se maiestos În aer, de parcă ar fi fost o planetă proaspăt descoperită, părea foarte mulțumită de sine și de mine. Singurul neajuns era acela că nu era fixată ca lumea, astfel Încât, deși destul de bine legată cu lanțul, avea tendința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cameră. Îmi băteam capul să Încropesc un sistem prin care s-o stabilizez, dar fără vreun succes notabil deocamdată. Eram totuși fericită că, În sfârșit, izbutisem să dezleg misterul identității Chestiei, astfel că nu-mi prea mai păsa că se legăna ca un pendul. Am avut intenția să-l sun pe Tom și să-l Întreb dacă voia să ieșim să bem ceva, dar mă furase complet schița unei noi instalații mobile, numită Fiica Chestiei, care, de data aceasta, era special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea constant, indiferent de ce spuneam sau făceam, Înclinându-și capul Într-o parte pentru ca părul strălucitor, tuns scurt, să se legene. Aceste lecții erau de fapt menite să le familiarizeze cu modul În care putea fi folosită sala, urmând ca novicii să promoveze apoi la stadiul la care puteau exersa singuri. Cu toate astea, Josie participa la ele deja de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce toane sunt. Lesley ieși din sală, cărându-și casetofonul; avea ochii un pic cam roșii, dar buzele Îi erau strânse. Trecu țintă pe lângă noi și coborî scările către subsol. Șoldurile ei, Îmbrăcate În colanți de culoarea lămâilor verzi, se legănau mai puțin ca de obicei. — Se duce la Derek ca să se plângă, spuse Fliss fără urmă de compasiune. E posibil ca Linda să afle că s-a Încărcat cu mai mult decât poate duce. — Ei bine, dacă pe el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
albă descheiată, care-i atârna peste pantalonii argintii, o prinsese de mâini și dansa cu ea, iar ea râdea. Simțind că o privesc, Își Întoarse capul și se strâmbă la mine, Încă râzând. Părul lung, strâns În coadă, i se legăna În aer, iar mișcările Îi era line și mlădioase. Alături era o estradă (una dintre multele Împrăștiate În jurul ringului de dans) pe care dansau fetele cu paiete, unduindu-și brațele peste capetele celor aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gât Își pusese un colier cu strasuri. Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă - o curea neagră foarte subțire. Dresul ei nu avea nici o cută, iar tocurile erau atât de Înalte și subțiri, Încât o făceau să se legene ca un copac În furtună. Am clipit. Ceea ce mă călca cel mai tare pe nervi la Baby era că reaușea să scape bazma curată cu astfel de ținută: dacă m-aș Îmbrăca eu așa, mi-ar face avansuri toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Josie a venit la mine să-mi spună ceva. Mă cuprinse un val de panică și, instinctiv, m-am plasat strategic Între ea și stativul cu gantere. Îmi place la nebunie caseta, Sam, ciripi ea, zâmbind larg. Foarte simpatică! Își legănă părul și dansă puțin step prin Încăpere. Câh. M-am distrat o clipă cu următorul scenariu: Josie, Într-o criză de furie ucigașă, s-a strecurat pe furiș În toaleta femeilor și i-a zdrobit capul Lindei, având lipit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În direcția creșei, când ușa sălii se deschise și apăru Derek, cu o geantă de antrenament aruncată pe un umăr. — Tati! Devon lăsă mâna lui Janice și se aruncă precum un proiectil uman către Derek, care-l ridică și-l legănă de colo, colo. — Ei! zise el, punându-și fiul la loc pe picioarele lui. Ce ești tu, ghiulea? Devon Își Înfășură strâns brațele În jurul lui Derek și refuză să se mai miște de acolo. Nu, e o lipitoare, răspunse Janice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am uitat la Chestie. Era de necrezut că cineva chiar dorea să o cumpere. Nici eu nu prea voiam s-o vând. Trecusem prin prea multe Împreună și m-aș fi simțit de parcă aș fi vândut un prieten. Chestia se legănă ușor În aer, la fel de robustă ca de obicei, dar acum părea puțin dușmănoasă. Nu mai fusese așa de morocănoasă din ziua În care devenise instalație mobilă. Ceva Îmi spunea că nu voia să fie planeta nedescoperită a lui Betty Ashley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu se mai poate repeta. Tălpile Îi erau ușor depărtate una de cealaltă, Într-o postură tipic polițienească. Probabil că, În felul ăsta, se simțeam mai Încrezător. Aproape că mă așteptam să-l văd prinzându-și mâinile la spate și legănându-se puțin, Înainte și-napoi. Mi-am scos haina și-am Întins-o pe un scaun, să se usuce. Așa este, l-am aprobat eu cu amabilitate. Tu ai o relație cu cineva, iar eu cu siguranță nu-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]